Impregnare sau accelerare?

Publicat în Dilema Veche nr. 811 din 5-11 septembrie 2019
Impregnare sau accelerare? jpeg

Ajuns în Franța, la începutul lui ’74, l-am putut întîlni, grație unui prieten, pe Roland Barthes, care m-a primit în biroul său de la École des Hautes Études cu o curtoazie organică, firească, binevoitoare. O frază pe care mi-a spus-o atunci m-a însoțit ca un îndreptar de viață: „Manque de temps, ­signe de médiocrité“ – „Lipsă de timp, semn de mediocritate“. Alertă contra agitației pariziene, contra dispersării cotidiene ce perturbă concentrarea și cultivă iluzii înșelătoare. Deviză ce deseori mi-a ghidat pașii… Cînd timpul îți lipsește cronic, aceasta e simptomul unei flagrante lipse de focus. Agitația atestă neputința unei alegeri și, în plan cultural, conduce la „mediocritatea“ contra căreia mă prevenea precaut Barthes acum aproape o jumătate de secol. De atunci, însă, viteza, cu tot ceea ce produce ca diseminare a unei vocații, s-a multiplicat și s-a impus ca regulă aproape unanim adoptată. Lumea întreagă resimte panica „lipsei de timp“.

La Barthes m-am gîndit de cîte ori l-am văzut pe Grotowski stînd tăcut, ore în șir, imobil, în sălile de exercițiu de la Wroclaw sau Pontedera. El nu cerea nici o accelerare, el aștepta ca, fără precipitare, actorii să-și găsească lent răspunsul propriu la sarcina ce le fusese propusă. Postura sa amintea de cea a maeștrilor japonezi, care știu că perfecțiunea cercului caligrafiat nu se poate obține decît precedată de o prelungită pregătire mintală. Odată încheiată, mîna conturează circumferința perfectă. Sau ca într-o veche parabolă orientală, unde pictorul ajunge să capteze grafic esența unei nuci de cocos doar după ce, în prealabil, o desenase de zeci de ori pe pereții chiliei sale. Impregnarea, condiție indispensabilă pentru artistul neeconom nici cu timpul acordat pregătirii, nici cu examinarea modelului insistent observat. Asemeni lui Brâncuși, care se pregătea pentru ansamblul de la Tîrgu Jiu privind îndelung apa și mîncînd mere în tăcere. Sau asemenea lui Cézanne, care stătea neclintit ore întregi în fața muntelui Sainte Victoire, devenit o imagine emblematică a picturii sale. Fiecare, înainte de a produce, se înscrie în ceea ce putem numi o „combustie lentă“, grație impregnării ce asigură o maturizare progresivă. Eu însumi am cunoscut experiența „impregnării “, selectînd din colecția tatălui meu un tablou de Pallady pe care seară de seară l-am privit constant și am scris poate cel mai just text despre partenera care m-a însoțit ceasuri întregi, despre o doamnă melancolică a cărei mînă se destinde aristocratic și totodată capotul i se deschide neglijent. O doamnă „vegetală“, aparent asexuată sau, poate, erotic epuizată, plasată în fața unei ­mici balustrade din Place Dauphine. Pentru că ea mi a impregnat privirea, i-am putut sesiza sau, mai exact, imagina secretul. Și la Ermitaj, la St. Petersburg, în timp ce noi, eu și Felix Alexa, degustam precipitat capodoperele, un prieten, ­Wajdi ­Mouwawad, dramaturg important, a stat nemișcat o zi întreagă privind tabloul lui Rembrandt Întoarcerea fiului risipitor, experiență care l-a determinat să scrie și apoi să reprezinte Seuls, spectacol despre regăsirea tatălui. „Impregnarea“ – condiție prealabilă a unei împliniri eliberate de temerea „lipsei de timp“.

În teatru, regia, această practică necunoscută înaintea sfîrșitului de secol XIX, a formulat o primă exigență inițială: timpul. Timp prelungit de repetiții, timp necotidian, ci dimpotrivă, dilatat și extins, diferit de ritmul producțiilor, determinat de exigențe economice și imperative de difuzare. Toți marii regizori emblematici au solicitat „luxul timpului“. Al impregnării. Reușitele exemplare sînt și consecința acestei devoțiuni ce implică durata pregătirii și, totodată, pe cea a exploatării. Grotowski, Mnouchkine, Barba, Esrig, Brook, toți și-au făcut din „timp“ principalul aliat. Azi, dimpotrivă, ca o consecință a unei contaminări de „spiritul epocii“, regizorii abandonează exigența originară și procedează la o succesiune rapidă de proiecte. Ei trădează ceea ce au cerut inițial și, pe atunci, era greu de obținut. Impregnarea le-a devenit acum străină.

Lentoarea nu poate fi însă o garanție a reușitei. Într-o biografie a lui Brecht, programatic „demistificatoare“, autorul avansează o observație absurdă: „Vă închipuiți, spune el, că Brecht a scris celebrul poem «Eu vin din Pădurea Neagră…» pe durata călătoriei cu trenul de la München la Berlin?“. Argument derizoriu. Rapiditatea nu e automat un semn de mediocritate, căci poate fi determinată de o pulsiune efervescentă ca aceea a lui Stendhal, care a scris Mănăstirea din Parma în 18 zile, sau a lui Picasso, care a terminat Guernica în doar trei săptămîni. Ritmul e o condiție proprie creației personale și nicidecum un criteriu de calitate prealabil determinat. Cineva mi-a spus odată, sarcastic: „Tu scrii repede“, iar eu i-am răspuns: „Faptul de a fi lent nu exclude prostia“.

Există o „impregnare“ academică, proprie celor ce se specializează într-un singur autor și îi explorează o viață întreagă secretele. Proprietari autodeclarați ai unei opere, ei se închid în acest teritoriu restrîns, dar sigur. Impregnare sistematică. Fidelitatea impregnării extreme motivează o viață, o carieră, în timp ce dispersia permite revelația unui univers, dar nu și accesul la profunzimea lui.

Există un optimism implicit al „impregnării“ – acela al devoțiunii pe termen lung. Artiștii care practică „impregnarea“ nu se îndoiesc de ei înșiși, ei se consacră operei, întrevăzută și împlinită cu prețul duratei nelimitate. Problema constă în validitatea evaluării de sine: opera e autentic esențială sau e doar perspectiva unei iluzii personale? Despre acest eșec vorbește Balzac în celebra sa nuvelă Capodopera necunoscută: un artist care se dăruiește unui tablou mereu neterminat și ratat. „Impregnarea“ e motivată printr-o atitudine „esențialistă“ adoptată de un creator. „Rapiditatea“, dimpotrivă, revelează o neîncredere în opera „exemplară“ căci, astfel, artistul se reclamă de la „relativitatea“ fiecărei realizări, convins că nu opera unică, ci succesiunea „accelerată“ a operelor îi asigură împlinirea în timp. Impregnare sau accelerare? – întrebare hamletiană. Răspunsul nu poate fi decît personal, rezultat al cunoașterii de sine, al acceptării tale. El, și nicidecum lentoarea sau precipitarea programatic cultivate, garantează reușita. Rapiditatea exprimă în mod secret scepticismul unui pictor sau scriitor, impregnarea, dimpotrivă, încrederea în sine. Antinomie între explorarea unei peșteri secrete și cea a unui cer înstelat.

Peter Brook l-a întrebat odată pe un prieten, care mi-a transmis remarca lui: „De ce Georges se dispersează și nu se dăruiește unui singur proiect?“. „Pentru că nu l-am găsit“ și, de aceea, am rămas străin „impregnării“, a cărei nostalgie o am, fără însă a o respecta. O stare de siguranță, dar și o lașitate. Ce am pierdut în „calitate“, dragă lui Brook, am cîștigat, poate, în „diversitate“. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Iisușii mei (Editura Nemira, 2018) și Pagini alese (Editura Nemira, 2018).

Foto: fragment din Guernica

comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.