Eroii prim-planului şi omul din umbră

Publicat în Dilema Veche nr. 828 din 3 - 8 ianuarie 2020
Eroii prim planului şi omul din umbră jpeg

Detest retransmisiile de operă la televizor căci, printr-o sistematică eroare, camera expune guri exorbitante, feţe schimonosite, machiaje şi peruci violent spectaculare: ceea ce e făcut pentru a fi văzut de departe este abuziv apropiat. Dacă, din sală, ochiul spectatorului explora un ansamblu plasat la cel puţin douăzeci-treizeci de metri, în faţa ecranului el se confruntă penibil cu efortul şi artificiul scenei. Camera, crezîndu-se originală, filmează cîntăreţii ca pentru o secvenţă dintr-un studio de cinema şi astfel produce un efect invers: intimitatea privirii deteriorează percepţia performanţei. Prim-planul e nociv, iar prejudiciul său este indiscutabil. Cîte opere retransmise nu mi-au dat impresia că ele se înrudeau cu excesul baroc al acelei forme de teatru care e kabuki-ul japonez! Dar în sala ce îi e consacrată la Tokyo, Kabuki-za, spectatorul se delectează şi apreciază tocmai acest exerciţiu al unei teatralităţi afişate fără reticenţă și fără rezervă, o teatralitate străină Occidentului actual. Aici, teatrul a injectat o doză de adevăr plastic şi fizionomic pe care prim-planul o contrariază. El dăunează operei.

Dar dincolo de impactul produs în marile creaţii cinematografice, am resimţit, dimpotrivă, valoarea prim-planului în recentele emisiuni consacrate campionatelor mondiale de atletism. De astă dată, privirii de departe, din tribune, i se substituie, dar acum benefic, privirea de aproape. Vedem ceea ce altfel nu putem vedea. Mici şi esenţiale emoţii, privirea uimită, derutată a unei tinere americane care, înainte de a sări în aer de bucurie, nu-şi crede ochilor şi rămîne o clipă înmărmurită văzînd rezultatul afişat, gestul unui atlet ce-şi protejează corpul umed de transpiraţie cu un drapel, lacrimile unui tragic accidentat, genele false, machiajul abuziv şi unghiile derizorii ale multor concurente – prim-planul revelează detaliile unui corp şi dezvăluie reacţia personală, privată, a sportivului. Prim-planul e un indicator biografic. Dacă, la operă, el parazitează recepţia, aici el o personalizează. El permite intimitatea dezvăluirii de sine căci se insinuează în interstiţiul de libertate dintre efortul cursei şi consecinţa ei individuală. (Un abuz intervine atunci cînd, înainte de a se lansa în cursă, o cameră ascunsă transmite expresia fizionomică a sportivilor. Ei deplîng această imixtiune impudică.)

Între detestare la operă şi admiraţie la atletism, prim-planul se revelează ca un procedeu a priori neutru a cărui pertinenţă se confirmă sau se infirmă în funcţie de domeniul unde se exercită. Şi, evident, de talentul operatorilor.

11 145546178614976271 source jpg jpeg

Emisiunile consacrate unor sporturi individuale seduc şi prin posibilitatea de a descoperi dimensiunea ascunsă a performanţei, invizibilul aisbergului. Ea se produce prin expunerea publică a unei relaţii privilegiate, aceea dintre atletul care a atras atenţia stadionului şi un personaj refugiat în secretul culiselor, printre spectatori, antrenorul. Către el se îndreaptă alergînd discipolul victorios şi, pentru o secundă, îl smulge din anonimat. El e omul din umbră. Om prezent, dar ascuns în public, ca acel antrenor polonez de 73 de ani în braţele căruia cade atletul care a cîştigat titlul la saltul în înălţime şi al cărui nume tribunele de la Doha îl scandează isteric. Sau cum să rămîi indiferent la precipitarea cu care o campioană cubaneză la aruncarea discului se caţără periculos, fără nici o precauţie, pe marginea tribunei pentru a se arunca în braţele antrenorului ei sau la consolarea mută venită din partea antrenorului unui atlet care a abandonat sub efectul temperaturii ucigașe? Ei sînt indisociabili, ambii sînt necesari.

Omul din umbră pe care nu-l vedem decît o dată, surprins de cameră, are un statut aparte, intermediar. El se situează entre-deux, între actul sportiv la a cărui pregătire a contribuit şi privirea de spectator implicat, expert, ce evaluează atent fiecare detaliu. Atletul îl caută din priviri, dar noi îl identificăm fugitiv doar cînd sportivul din prim-plan îl extrage din mulţime pentru a-l abandona din nou şi a face glorios turul de onoare. Camerele apoi îl ignoră, noi nu-l mai localizăm, dar omul din umbră a ieşit pentru o clipă la lumină. Şi astfel s-a confirmat public intensitatea unei legături reciproc împărtăşite între el şi atlet.

Aceasta evocă finalurile de spectacol, la teatru, dar mai ales la operă, unde ritualul e impus: protagonista, la aplauze, fuge în culise pentru a-l aduce în scenă pe regizor, căci şi el, asemenea antrenorului, este un „om din umbră“. După ce, un moment, este expus reflectoarelor, el se retrage apoi rapid. Dar momentul suscită, ca pe stadion, o rară emoţie fiindcă atunci observăm silueta fragilă a lui Warlikowski printre corpurile splendide care domină scena sau, dimpotrivă, pe cea nemăsurat de înaltă a lui Ostermeier. Îi recunoaştem şi, din sală, vizual, îi descoperim. Şi cum să nu evoc surpriza trăită la Maribor, cînd interpreta lui Charlotte din Livada de vişini pusă în scenă de Gabor Tompa a coborît în sală şi m-a luat de mînă pentru a mă invita pe platou? Eu, un „personaj secundar“, dramaturg al spectacolului. Într-o sală de teatru sau pe un stadion, eroii prim-planului îi dezvăluie pe „oamenii umbrei“, cei cu care s-au asociat şi împreună s-au dăruit unei vocaţii comune.

„Omul din umbră“ e refractar prim-planului. Nu pentru că, asemenea unui liliac, lumina îi repugnă, ci pentru că, sedus şi convins de puterea secretului, el preferă obscuritatea umbrei. Echivalentul său în politică sînt așa-numitele „eminenţe cenuşii“, personaje strict contingente liderilor, dar minimal expuse. Ele îşi exercită puterea evitînd evidenţa prim-planului şi a notorietăţii publice. În Franța, Marie-France Garaud a fost o celebră „eminenţă cenuşie“ a lui Jacques Chirac, dar cînd, într-o seară, la Teatrul Athénée, am recunoscut-o şi i-am vorbit, ea a reacţionat surprinsă: „Sînt mirată că mă ştiţi“. Ceea ce nu i-a displăcut.

Tînăr fiind, am văzut un film consacrat marelui spion Sorge, acela care, cel dintîi, i-a destăinuit lui Stalin iminenţa agresiunii germane, în care acesta n-a crezut. Personajul, într-un monolog de neuitat, îşi dezvăluia propensiunea pentru „umbră“ – „spionul trăieşte din satisfacţia de a rămîne necunoscut, dar totodată de a dispune de o mare putere. El circulă anonim pe stradă printre oameni“. Umbra îi e proprie şi orice dezvăluire publică, fie și parţială, îi contrazice natura rolului asumat. Umbra îi e propice, lumina nu-i convine, în timp ce eroii prim-planului o caută şi uneori, obsesional, o cultivă.

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Iisușii mei (Editura Nemira, 2018) și Pagini alese (Editura Nemira, 2018).

Foto: Dan Horațiu Popa

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.