PR şi comunicare

Publicat în Dilema Veche nr. 551 din 4-10 septembrie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

E frumoasă de pică. Înaltă, cu un păr bogat care-i bate şalele, aduce un alt soi de prospeţime în redacţia care se agită înaintea jurnalului. E studentă la jurnalism şi ştiinţele comunicării, PR şi comunicare, ceva de genul ăsta, într-una din multele facultăţi care-i învaţă pe tinerii ăştia să comunice. Mestecă o gumă şi vorbeşte repezit, cu un accent muntenesc, de aici, de pe la noi. Are nevoie de o adeverinţă de practică şi e clar c-o interesează mai mult DJ-ii din radio decît obosiţii ăştia de la ştiri.

Din asemenea copii, mai nici unul nu ajunge să facă jurnalism. În cel mai bun caz, ajunge secretară în vreo redacţie. Dacă are noroc şi contacte, poate chiar ajunge să stea cu picioarele lungi şi frumoase pe cîte o canapea de emisiune TV. E la fel de adevărat că mulţi dintre studenţii de la facultăţile astea sînt talentaţi şi au stofă bună. Numai că n-are nimeni timp şi chef să-i îndrume sau să-i orienteze cumva. În facultăţile lor nu învaţă absolut nimic care ar putea să-i pregătească pentru o viaţă reală de redacţie. Sau pentru interacţiunea cu oamenii din presă.

Şi aşa apar fetele de la PR care reuşesc să comunice atît de bine, încît îţi fac nervii praştie. De regulă, una dintre domnişoare sună pe rînd la toate redacţiile unde a fost trimis comunicatul de presă. Dialogul, în funcţie de răbdarea celui care răspunde, sună cam aşa:

– Salut! Sînt cutare de la agenţia cutare. Ai primit comunicatul nostru de presă? (În meseria lor, se tutuieşte la greu. Ne tutuim anglo-saxon, sîntem un fel de amici, stabilim o relaţie.)

– Ce comunicat?

– Păi, e un studiu/cercetare/analiză despre beneficiile verzei de Bruxelles în creşterea părului, făcută în colaborare cu nu ştiu ce firmă care produce pinioane. (Înlocuiţi obiectul studiului/cercetării cu ce doriţi dumneavoastră.)

– Ştiţi, primim zeci de comunicate zilnic. Dacă l-aţi trimis, o să ne uităm...

– Dar e de interes pentru voi? Că pot să vă dau mai multe amănunte şi...

Dacă nefericitul care a răspuns, din redacţie, la telefon e calm şi n-are de făcut urgent ceva, îi poate răspunde domnişoarei că o să-i trimită un răspuns în scris. Nu-l va trimite, evident, niciodată. Şi scapă pentru un timp. Pentru ca să sune apoi altă domnişoară care anunţă că organizează nuştiuce festival de olărit într-o „locaţie“ extraordinară.

Domnişoarele respective care au ajuns să facă PR nu ştiu cîteva lucruri esenţiale. Nu ştiu, în primul rînd, cui se adresează. Nu suni într-o redacţie de ştiri care acoperă actualitatea, în speranţa că ăia o să scrie despre lansarea unui şampon. Nu redactezi un comunicat de presă despre un maraton, să zicem, începînd cu enunţuri penibile de genul „Sportul te face sănătos“. Dacă îl trimiţi unor oameni care fac ştiri, începe şi tu comunicatul respectiv cu informaţia că oraşul e blocat între nişte ore, pe anumite bulevarde. Atunci sigur o să ţi se preia şi informaţia că organizezi un maraton. Nu trimiţi comunicate de presă în care scrii, de la bun început, într-un imposibil stil şcolăresc „Vă invităm să citiţi despre bla-bla“, ca apoi să pui ce e mai important într-un attach în PDF, care se deschide foarte greu. N-o să-l deschidă oricum nimeni. Dacă vrei să comunici ceva, e de bun simţ să începi, cum se zice, ştirea cu ştirea. Dacă organizezi un festival, nu începe aşa: „Şi în acest an, festivalul a făcut şi a dres...“ Pe nimeni nu interesează o vechitură reşapată. Nu suna la un radio comercial, ascultat de liceeni, să-i întrebi p-ăia dacă dau o ştire despre o masă rotundă unde se va discuta despre vina ancestrală şi păcat. Că nu-i interesează. Şi e păcat.

Şi aşa se naşte o relaţie extrem de tensionată între nişte tinere care vor să promoveze ceva şi nu ştiu cum şi diverşi oameni din diverse redacţii care n-au timp şi nici răbdare să le explice că nu-i interesează. Domnişoarele rămîn probabil cu nişte mape impresionante de presă la final de an, numai bune pentru o evaluare cumsecade, oamenii din redacţie rămîn cîteodată cu regretul că le-au repezit. La următorul telefon le trece însă repede. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.