Finala Cupei Mondiale în Germania

Publicat în Dilema Veche nr. 544 din 17-23 iulie 2014
Finala Cupei Mondiale în Germania jpeg

Mult timp după ce am luat biletele de avion, mi-am dat seama că o să prind finala campionatului mondial fix în Germania. Şi dacă o să cîştige? – m-a străbătut un fior metafizic. A trecut repede însă fiorul, ţinînd cont că fotbalul nu face parte nici măcar tangenţial din sfera imperfectă a pasiunilor mele şi că probabil ultima dată cînd am văzut un meci cap-coadă a fost… sincer, habar n-am cînd a fost. Finala ca finala, dar am prins meciul cu Brazilia, mai întîi. Ne-am dus la una dintre terasele din Cassiopeia, un complex ubercool, cu multe terase, cluburi, baruri, skate park, ba chiar şi-un panou de căţărări, toate tapetate peste tot cu graffiti-uri, instalaţii şi populate de oameni ce superficial ar putea fi reduşi la eticheta de hipsteri. La Cassiopeia au fost de fapt atelierele de reparaţii pentru Căile Ferate germane şi, ca multe dintre fostele fabrici sau spaţii industriale din Berlin, s-au transformat în cluburi alternative. Ploua vag cînd am ajuns acolo şi terasa era plină cu cel mai divers public de meci pe care l-am văzut vreodată: de la punkeri la familii cu copii şi de la tineri corporatişti la skateri puberi. Meciul l-am văzut pe bucăţele, am decis că, decît să stau sub un copac din care picura, mai bine stau la bar şi-mi văd de ale mele. Singurii care s-au uitat ciudat la mine că am scos laptopul şi m-am apucat să traduc un interviu despre depresie (http://www.bookaholic.ro/interviu-andrew-solomon.html) au fost prietenii mei, care rîdeau că n-au văzut atîta determinare nici la celebrii freelanceri berlinezi. Auzeam în schimb golurile – la un moment dat, le pierdusem numărul. Uraaaa! – toată terasa exploda, mă uitam şi eu să văd golul în reluare. Frumos. Mi-a plăcut că s-au bucurat aproape la fel de sincer şi au strigat la fel de tare, dar cu un zîmbet ironic în colţul gurii, de unicul gol al Braziliei. La final, habar nu aveam care e scorul, dar ştiam că e de bine. De bine pentru nemţi, că poporul brazilian nu cred că stătea prea bine cu moralul, şi nici miliardele de glume de pe net nu-i ajutau prea mult. Unii nemţi s-au oferit să le trimită ajutoare.  

La finală însă, lucrurile erau mai tensionate, victoria nu mai părea atît de sigură. Va fi Dumnezeu neamţ sau argentinian? Nici măcar hippioţii în comuniune cu natura şi spiritele de la Kotbusser Tor nu aveau certitudinea. Meciul l-am văzut într-un bar din Boxhagener, pe o stradă plină de cîrciumi de toate felurile – toate, absolut toate, cu televizoare afară şi înăuntru. Serios, nu conta că eşti şaormerie, sushi bar, vietnamez, ceainărie, restaurant specializat în supe, bar de fiţe sau bodegă, trebuia să ai minim un TV. Atmosfera din barul unde eram noi era tipică pentru Berlin – un loc undeva între retro şi modern, un pic junk, un pic camp, plin cu oameni tineri. Două fete se sărutau lîngă mine şi priveau meciul îmbrăţişate, un tip avea unghiile făcute în culorile Germaniei, mirosea a iarbă, se vorbea şi engleza, şi franceza şi, bineînţeles, româna, lumea era liniştită şi se bucura sau se supăra frumos. Nu se vor sparge maşini şi geamuri în zona asta – mi-au spus prietenii care stau de mult timp în Berlin, de fapt, suporterii nemţi sînt în general cuminţi. Şi cuminţi au fost. Au suferit la fiecare cot în faţă şi cap în gură pe care l-a luat vreun fotbalist german, uneori şi la cele pe care le-au dat, au stat cu sufletul la gură de fiecare dată cînd Messi se apropia de minge (recunoscînd, totuşi, toţi, că e cel mai bun jucător), s-au supărat pe portarul brazilian care rîdea de fiecare dată cînd prindea mingea şi au trăit fiecare vibraţie a mingii care se loveşte de bară. Comentatorii nemţi sînt foarte rezervaţi, te lasă să vezi jocul, abia dacă scot cîteva cuvinte. În ultima parte a meciului, în bar era o linişte suspectă, victoria nu mai era aşa de sigură, ce se întîmplă de nu dau ai noştri gol? Argentinienii joacă mai spectaculos, nemţii – mai tehnic, de ce nu merge cum trebuie maşinăria germană? Dar a mers perfect, pînă la urmă. În secunda următoare golului, se auzeau artificii de afară, în stradă se dansa şi se scoseseră fumigenele, oamenii se îmbrăţişau, uitîndu-se încă circumspect la ecran, nu carecumva să se schimbe scorul mult aşteptat. Revelionul! Nu ştiu cum a fost la Brandenburg Tor, unde cîteva zeci de mii de suporteri au văzut împreună meciul, dar la noi în cartier, petrecerea a fost Wunderbar. Ne-am plimbat de colo-colo pe străzi, încercînd să prindem ceva din toată energia aia uriaşă. Steagurile fluturau, maşinile claxonau, era imposibil să mergi cu bicicleta prin aglomeraţia de nedescris, explodau pocnitori, artificii. Două doamne pe la 70-80 de ani se chinuiau să vadă cum echipa primeşte cupa, suporterii îl aplaudau pe Messi cînd trecea cu faţa tristă să dea mîna cu oficialii, un domn îşi ţinea în braţe cîinele (mare!), speriat de pocnitori, un tip cu un cap imens de unicorn se chinuia să bea bere, un grup de fete îmbrăcate de discotecă ţipau mai tare ca suporterii de meserie şi un punker cu creastă ascuţită îl îmbrăţişa pe un domn între două vîrste, venit cu familia, iar în toate barurile se ciocnea bere nemţească. Pentru prima dată, am simţit ce înseamnă o bucurie colectivă la o asemenea intensitate, cum se simte o ţară pulsînd şi cum se bucură împreună, în stradă, oamenii cei mai diferiţi. Şi, probabil, ăsta e cel mai important lucru într-o călătorie – să fii cu adevărat acolo, să te bucuri cu ei, să te superi cu ei şi să intri, chiar şi pentru un timp foarte scurt, în psyche-ul lor colectiv. Şi, cînd te afli în locul potrivit la momentul potrivit, cum ar fi la finala Cupei Mondiale, e tare bine. 

Foto: C. Foarfă

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.