De ce nu avem meseriaşi?

Publicat în Dilema Veche nr. 542 din 3-9 iulie 2014
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Simeon Marcovici, profesorul bun la toate în prima noastră modernitate, face o analiză foarte pertinentă asupra clasei noastre de mijloc, pe care o căutăm cu atîta îndîrjire, fără să o aflăm. Filozof şi profesor de matematică la Colegiul „Sfîntul Sava“ din Bucureşti, Simeon Marcovici tipăreşte la 1839, în tipografia pitarului Constandin Pencovici, Datoriile omului creştin, întemeiate pe învăţăturile Sfintei Scripturi. Manualul se adresează meşterului, adică celui care, prin profesarea unei meserii, acumulează nu numai experinţă, ci şi un capital educativ. Chiar dacă se ocupă în tratatul său şi de definirea plugarului şi a bogatului, nu acestora li se adresează, primii fiind prea ascunşi în dobitocie, ceilalţi – înclinaţi spre moliciune, dat fiind lenevirea indusă de bogăţie. Iată ce spune: „Lucrul cîmpului şi îngrijirea turmelor nu cer aceiaşi putere de înţelegere şi aceiaşi iscusinţă ca meşteşugurile. Mulţi ani sînt trebuincioşi ca să înveţe cineva un meşteşug. Printr-aceasta, meşterul se află cu o treaptă mai sus decît plugarul sau păstorul. Deprinderea cea necontenită a înţelegerii lui şi sporirea stării sale ajută foarte mult a-i face năravurile mai dulci.“ Accesul la resurse este cel care îl califică pe acest meşter la cunoaşterea şi însuşirea unei ferice desfătări domestice. După Marcovici, meşterul, cu sensul de posesorul unei profesii, se află pe treapta de mijloc între „prostimea ţăranului“ şi „covîrşitoarea delicateţă a bogaţilor“. Are deja o oarecare instrucţie care să-i permită să se detaşeze de prostimea prostimii (sensul aici fiind şi de mulţime, şi de neştiinţă), dar nu are bogăţii nemăsurate care să-l arunce în risipa inutilă, în „desfătări şi moliciune“. Între „sărăcie şi prisos“, meşterul reprezintă „treapta cea adevărată a Statului, aflîndu-se ferită de grosimea ţărănească şi de relele nărăviri ale trîndavei bogăţii“, singura categorie care poate da „pilde de virtute, de curăţenie de suflet, de sîrguinţă şi de iubire de patrie“. Chiar Iisus Cristos şi-a recrutat ucenicii din rîndurile acestei tagme – crede Marcovici, dînd exemplu pe Petru pescarul, Luca doctorul, Pavel meşterul de corturi.  

Societatea românească avea – are încă – neapărată nevoie de această valorificare socială şi economică, pentru că ceea ce urmează nu este deloc încurajator. Marcovici constată că cel mai mare vrăjmaş al meşterului, adică al celui care ar trebui să formeze clasa de mijloc, este el însuşi. Prin dispreţul arătat meseriei pe care o practică, meşterul ajunge să se devoreze singur. „În vremea de acum“, scrie Marcovici, „meşterii stăpîniţi de nesocotinţă, şi de rele chibzuiri... pe de o parte doresc să facă stare mare, şi pe de alta despreţuiesc mijlocul de a o dobîndi, adică cumpătarea şi dragostea muncii.“ Adică se doresc galantomi fără a avea resursele necesare galantomiei: „Fără a fi bogaţi voiesc a să lua după cei bogaţi, caută strălucire în mobile, lucsul în haine, felurirea şi supţierea gustului în mîncări şi petreceri cheltuitoare.“ Or, cînd îţi doreşti atît de multe, nu poţi decît să trişezi, sărind peste etapele ostenelii benefice: „încep a vinde marfa lor cu preţ mare“ şi, repede „cumpărătorii îi părăsesc“; mai apoi „scot marfă rea ca să o dea mai ieftin“, dar „cumpărătorii nu mai iau“; pentru ca obsesia îmbogăţirii să îi arunce în „înşelătorii“ şi „vicleşuguri“ atingătoare de reputaţii.  

Meşterii buni şi cumpătaţi nu fac pui – mai spune Marcovici. Copiii şi nepoţii fug cu dispreţ de meseria părinţilor, visînd la fantasmagoria grandorilor: „Fiii şi strănepoţii meşterilor au îmbrăţişat mîndria şi lucsul în locul cumpătării şi a înţelepciunii părinţilor lor. Să ruşinează de meseria lor, şi o părăsesc ca să caute alta mai strălucitoare.“ Prima greşeală în transmiterea profesiei este înfăptuită chiar de către părinţi, care vizează la „o soartă mai norocită“ pentru copiii lor, împingîndu-i să „înveţe ştiinţe“, asta după ce i-au răsfăţat, lăsîndu-i „să petreacă o viaţă înlesnită întru toate“. La fel de greşit se acţionează şi în cazul fetelor, „împodobite“ cu „învăţături de joc, de zugrăvie şi de muzică“, cu lecturi „plăcute şi de petrecere“, care le vor transforma în doamne de companie şi nicidecum în soţii eficiente.

Simeon Marcovici crede că nu goana după mărirea ştiinţei şi rangul dregătoriei ar trebui să-l motiveze pe meşter, ci munca cinstită. „Meseria nu cinsteşte pe om, ci omul trebuie să cinstească meseria sa“ – sună sentinţa modernului Marcovici. Şi încheie cu: „Fericirea nu spînzură de felul meseriei, ci de acela care o unelteşte, că, fără cumpătare, fără sîrguinţă, fără cunoştinţele cele trebuincioase despre meseria sa, omul este totdeauna chinuit de ticăloşie, şi nici într-o parte nu poate scăpa de trebuinţă.“  

Tocmai alegem viitorul copiilor noştri. Vom avea oare înţelepciunea de a-i îndrepta către o cinstită meserie, sau îi vom arunca în nefericirea studiilor inutile?  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.