Mamaie de la ţară

Publicat în Dilema Veche nr. 544 din 17-23 iulie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

Bunica nu umblă toată ziua bună ziua în ie, aşa cum ai crede ascultînd diverşi nostalgici de la oraş care se înduioşează patriotic cînd se gîndesc la sat şi care folosesc cuvîntul „glie“. Bunica n-are nici faţa albă şi senină brăzdată de riduri înţelepte (doamne, cum se ia!) şi ochii albaştri ca cicoarea. Şi nici nu coase neîntrerupt la ştergare. Mamaie e muncită ca naiba, din un metru şaizeci cît avea, s-a tasat şi a rămas mai mică, pe nişte picioare crăcănate de atîta muncă. Iarnă, vară, bunica e bronzată. Pielea feţei, bătută de atîta soare pe afară, s-a tăbăcit şi e arămie ca a indienilor americani. Dacă-i desfaci cu două degete ridurile adînci din colţul ochilor, acolo mai vezi nişte piele albă. Umblă vara în nişte rochii cu model în flori mici şi colorate, albite de la soare şi spălat. Rochiile largi se încheie în faţă cu un rînd de nasturi şi au de-a dreapta şi de-a stînga nişte buzunare. Peste, mai vine cîteodată un şorţ. Nu-i un şorţ popular, e croit din pînză la metru şi-i la fel de decolorat. În picioare are papuci nasoli de plastic, turnaţi cu milioanele în forme şi tăiaţi strîmb la fabrică de o maşină care lasă margini neglijente de plastic pe te miri unde. Călcîiele ei sînt ca pămîntul uscat de soare pe care calcă. Tari, prăfoase, după o zi întreagă de muncit pe lîngă casă şi brăzdate de crăpături adînci. Cînd poartă ciorapi, poartă din cei care se ţin pe pulpele descărnate cu un elastic gros. Cînd îi spală şi-i pune la uscat, ciorapii ăştia arată ca nişte picioare dezumflate, tăiate de pe un trup viu. Sînt ciorapi cu formă: se vede clar cum e modelată laba piciorului, glezna, gambele şi habar n-am de unde cumpăra mamaie aşa ceva.

Lui mamaie îi place la oraş, care o şi înspăimîntă un pic, dar ajunsă aici, vrea imediat acasă la găinile ei şi la tataie. Tataie bea din cînd în cînd bere la PET, ba şi ţuică făcută prin sat, şi o îmbie şi pe bunica la cîte un pahar. Ea se codeşte, rîde şi, posibil, se îmbujorează sub stratul de bronz, dar pînă la urmă acceptă un pahar. „O să-l beau şi-o să mă ia de cap“ – ripostează, dar îl bea şi n-o ia de cap.

Nici tataie nu poartă ii, chimire, sumane, cuşme, mindire sau ce mai (crede că) vede lumea la muzeu. Tataie gospodăreşte prin curte în nişte pantaloni maro, rămăşite ale unui costum din anii ’50. Sînt lucioşi în tur, le lipseşte nasturele de la mijloc, dar n-are nimic, îi poartă strînşi bine cu o curea la fel de veche, peste care li se răsfrînge betelia. În partea de sus are un tricou vechi, cu întăriturile de la guler şi de la mîneci fleşcăite ca un acordeon delabrat. N-au prin casă mesele acoperite cu ştergare cusute. Pe mese e muşama groasă, înflorată, pe care dac-o iei de acolo, stă singură în picioare. Muşamaua e brăzdată de urme înnegrite de cuţit, de cînd a tăiat unu’ neatent pîine direct pe ea.

L-am văzut azi-dimineaţă pe tataie la metrou. Pusese o cămaşă bejulie peste tricoul lăbărţat. Era cu unul dintre nepoţi, un copil care putea să aibă oricît între 6 şi 12 ani; un viezure fără astîmpăr, cu ochii negri şi ageri. Tataie şi nepotul se codeau în faţa unei scări rulante, traşi un pic mai acana, să nu-i încurce pe călătorii grăbiţi, de la 8 de dimineaţa. Copilul avea în mîini două plase mari de rafie, pline cu nişte verdeţuri. Tataie avea şi el una în mîna stîngă, iar pe umărul drept ducea un snop imens de gladiole. Mănunchiul gros cam cît trunchiul unui adult era strîns legat cu sfoară. Gladiolele neînflorite erau lungi cît să poţi mătura un om-doi, dacă te întorceai cu ele pe umăr. Tataie cu turul lucios al pantalonilor era un războinic bătrîn, cu un snop de suliţe verzi pe umăr. M-am întors de mai multe ori să-i văd. Abia cînd am ajuns sus, am auzit vocea subţirică a băieţelului: „Tataie, o să cazi!“ Sper din tot sufletul că n-a căzut. Şi să ştiţi că, dacă-i duceţi pe tataie şi pe mamaie la Muzeul Ţăranului Român, ei n-o să se mire că s-a făcut acolo expoziţie cu manelişti. Ba o să găsească acolo o chestie pe care s-o recunoască şi ei, dincolo de esenţele veşniciei de la sat.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.