Turistul, această specie nasoală

Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

Un grup de domni şi doamne în vîrstă stau în plin soare lîngă un soi de barieră pe marginea unui rîu care taie în două un fermecător oraş european. Uniforma e tipică: pălării, şepci, bermude largi şi borsetele oribile în care se ţin de regulă banii şi paşaportul. Au venit cu vreo jumate de oră înainte de îmbarcarea în vaporaşul lat şi scund ca o copaie, care-i va plimba pe rîu. Jumate de oră în plin soare merită, dacă vrei să prinzi locurile cele mai bune – la margine, lîngă apă, nici prea în faţă, nici prea în spate. În spatele lor începe să se clădească încetul cu încetul restul grupului celor care şi-au luat bilet pentru plimbare. Toţi flutură pliantele cu Batorama în mîini. Nu le citeşte nimeni; le-au primit odată cu biletele, de la casierul etern-amabil care se coace un pic mai încolo într-o cuşcă de termopan.

E al naibii de cald. Toată turistimea s-a suit în fine în copaie. Care stă încă. De pe chei, un african cu încheieturi elegante încearcă să vîndă turiştilor din vaporaş pălării de soare. Prinde privirea cîte unuia şi-l momeşte cu Panama-urile chinezeşti. „Vin eu la tine şi-o aduc, hai că-i ieftină, e soare şi o să faci insolaţie“ – citesc în gesturile şi în lingua franca pe care o vorbeşte africanul. Încăpăţînarea şi obstinaţia cu care vrea să-şi vîndă marfa sînt de admirat. Chit că şi în tura asta nimeni nu-i cumpără nimic. Copaia cu turişti se îndepărtează încetişor de omul care rămîne ca o sculptură fină văzută din contre-jour.

Toată lumea îşi înfige în urechi căscuţele de unde vor curge explicaţiile în engleză, franceză, germană şi chineză ale unui ghid înregistrat acum cine ştie cîţi ani. Un tată deja excedat zgîlţîie un copil care s-a aplecat prea mult pe margine şi era cît pe ce să cadă în apă. În rîul surprinzător de limpede – peşti toropiţi. În privirile turiştilor – vidul.

Începe plimbarea pe sub o serie de poduri istorice, fiecare cu povestea lui, fiecare împodobit cu cîte un grup statuar, un blazon, un însemn al unei ghilde, ştiţi, ca în orice fermecător oraş european. Povestea fiecărui pod, a fiecărei clădiri de pe stînga sau dreapta malului curge în căşti. Vezi marea de capete împălărite cum se întoarce la comandă la stînga şi la dreapta. Povestea fiecărui pod e sinistră. De pe unul s-a aruncat nu ştiu ce persoană din vremuri medievale pentru că i-au fost ucişi copiii. De pe altul erau azvîrlite în apă, închise în cuşti, vrăjitoarele şi prostituatele, un altul a fost construit în cinstea unui conspirator care a înjunghiat o duzină de gentilomi la o cinstită petrecere. Toate explicaţiile astea curg cu vocea calmă şi zîmbitoare a ghidului în urechile indiferente ale cetei de foci toropite de soare, deja cu gîndul la o bere rece. Se fac poze din automatism. Cîţiva, care au stat să asculte povestea din căşti, se mai ridică pe jumătate, cu un zîmbet curios pe faţă, să vadă mai bine pe unde erau aruncate vrăjitoarele alea.

Pe mal, băştinaşii îşi văd de treabă. Puţinii care se mai opresc să se uite la vaporaş, ba chiar să facă semne amicale cu mîna sînt tot turişti. Li se răspunde aşijderea, cu toţii seamănă izbitor, e o sectă bizară de gemeni îmbrăcaţi de aceeaşi mamă. Un localnic tînăr, trezit tîrziu, iese din propria-i casă, se întinde şi cască fix în momentul în care vaporaşul călătorilor trece prin faţa lui. Omul o fi petrecut pînă dimineaţa, pare a fi extrem de mahmur şi de prost dispus, se sprijină uşor pe stativul de rufe unde îi flutură boxerii puşi la uscat şi se uită în zecile de perechi de ochi turistici, cu plictis. Lumea face poze clădirii în care stă tînărul. El se întoarce şi intră în casă.

Excursia pe rîu se apropie de final. Copaia se îndreaptă spre malul de unde a plecat. Un grup de asiatici, conduşi de o tipă voluntară care flutură un steguleţ multicolor, tropăie de nerăbdare să audă povestea îngrozitoare a podurilor din fermecătorul oraş european şi să facă multe poze. În spatele lor – eu, alt turist nasol, cu o pălărie albă cumpărată de la un african cu cele mai fine glezne.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești