Întîlnire altfel la televizor
Există suficiente motive să nu îmi placă bombăneala mea săptămînală, alături de a celorlalţi, mulţi, nemulţumiţi de felul în care merg treburile în ţara asta. Iată cîteva asemenea motive: teama de acreală demobilizatoare, impresia întristătoare că nu facem decît să adăugăm poveri suplimentare pe sufletul tinerilor şi copiilor cu care dialogăm, şi ghiulele la picioare, şi aşa şubrezite de interminabilul marş al tranziţiei. Dincolo de toate acestea, există un moment în care bombăneala mi se pare de-a dreptul stînjenitoare: momentul în care întîlnesc oameni nemulţumiţi care, totuşi, fac ceva. Care încearcă să schimbe. Care fac paşi mărunţi, dar perseverenţi către îndreptarea relelor.
Un astfel de personaj al zilelor noastre este scriitorul Radu Paraschivescu, cu încercările sale temerare de a proteja limba română de mîrlănii, vicii, stupidităţi. Pe lîngă culegerile savuroase de citate culese din spaţiul public, scriitorul are două noi emisiuni la Digi 24: Dă-te la o carte şi Pastila de limbă. De fapt, două invitaţii prietenoase de a citi, pe de o parte, şi de a vorbi corect limba română, pe de alta. Două excelente emisiuni, adevărat aer proaspăt numai bun de livrat copiilor şi tinerilor intoxicaţi de televiziuni în cel mai bun caz frivole.
Misiunea scriitorului nu este aşa de simplă cum ar părea la prima vedere: cum să ţii lumea în faţa televizorului fără să încarci sonorul şi ecranul cu decibelii şi culorile scandalului? În ce fel să vorbeşti despre vicii, delăsări, ignoranţe, greşeli şi corijările lor, fără să devii pedant, iritant, cicălitor? Ce cărţi şi exemple de vorbire stîlcită să alegi astfel încît să fii convingător, fără să fii patetic, bombastic sau arogant?
Trebuie spus că lui Radu Paraschivescu misiunea îi reuşeşte din plin: invitaţiile lui la citit şi la cultivarea limbii române corecte sînt cordiale, inteligente, pline de umor. Scriitorul este o gazdă tolerantă cu slăbiciunile omeneşti, dar fermă cu regulile „casei“, generoasă şi ataşantă cu autorii prezentaţi. Relaţia cu privitorul este una extrem de naturală: nu se sfieşte să aibă uimiri, amărăciuni, curiozităţi nemimate, indignări, amuzamente, ironii, toate ambalate într-o eleganţă stilistică desăvîrşită. Nu dăscăleală acră, ci mai degrabă atenţionări fraterne. Nu bricolaje lingvistice, ci simplitate, onestitate, francheţe.
Cu alte cuvinte, emisiunile lui Radu Paraschivescu nu sînt lecţii ţinute de la catedră. Ci invitaţii făcute cu panaşul omului bine educat şi cultivat, către o lume în care vorba spusă sau scrisă este bine îmbrăcată, cu dichis şi cu ştaif.
M-aş bucura să aibă viaţă lungă. Şi să producă entuziasme largi, pe măsura calităţii lor, nu numai în rîndul copiilor şi al tinerilor, ci şi în al acelora care cred că tot ce mai au de făcut este să predea, fără să mai înveţe nimic.
