Ne-au ieşit doi dinţişori

Publicat în Dilema Veche nr. 542 din 3-9 iulie 2014
Dialoguri întrerupte jpeg

Tînăra din faţa mea, recent întoarsă din concediul de maternitate, îmi povesteşte despre răsfăţul constant aplicat de bunici nou-născutului, George. Brusc, exclamă radioasă: „Ne-au mai ieşit doi dinţişori!“ „Cui?“ întreb, cercetîndu-i perplexă zîmbetul ca să-i descopăr dantura dublată de o eroare genetică. „Lui bebe, evident“, îmi spune tînăra mamă, oarecum dezamăgită de obtuzitatea mea. Şi poveştile tinerei mămici continuă, înduioşător, în acelaşi registru al unei singure vieţi, trăite „la comun“ cu fiul său: „învăţăm să facem la oliţă“, „nu mi-a plîns nici o noapte“, „mi-a făcut febră acum două zile“, „facem primii paşi“. Ştiu, însă, din istoriile părinţilor pe lîngă care trec, că lucrurile pot fi şi mai complexe: am auzit, de multe ori, „facem pian de două ori pe săptămînă“, „mi-a luat notă mică la testare“, ba încă şi „anul ăsta dăm bacul“. Viaţa copilului este preluată literal de adult. Parcurg, amîndoi, simbiotic, aceleaşi etape de dezvoltare fizică, emoţională, intelectuală.

Pe de o parte, acest tip de exprimare a conectării totale a adultului la transformările naturale prin care trece copilul este absolut firesc: este, în esenţă, expresia unei asumări raţionale a faptului că viaţa copilului şi dezvoltarea lui armonioasă depind în întregime de tine. De felul în care îi asiguri îndeplinirea nevoilor fireşti, de atenţia şi afecţiunea ta. „Ne-au mai ieşit doi dinţişori“ înseamnă, de fapt, „am trecut împreună prin asta“: plînsetele lui şi nopţile tale de nesomn, durerile lui şi îngrijorările tale, febra lui şi starea ta de alertă. „Nu mi-a plîns nici o noapte“ vorbeşte despre somnul lui bun, la pachet cu mulţumirea ta că s-a odihnit şi că totul decurge normal. Eşti tot timpul acolo, pentru el, cel mic, prioritatea ta numărul unu. Este, mai apoi, un avertisment clar, adresat celor din jur, pretendenţi la favorurile, timpul, atenţia ta: am un copil şi tot ceea ce fac, am grijă să fac spre binele lui.  

Pe de altă parte, acest tip de exprimare a legăturii strînse dintre viaţa părintelui şi a copilului poate aluneca spre un exces emoţional: nu mai e vorba doar de o asumare a responsabilităţii creşterii celui mic, ci a vieţii lui cu totul. O dizolvare a identităţii copilului în dragostea părintească. „El“ devine „noi, cei care l-am făcut“, cu alte cuvinte subordonat direct al propriilor noastre nevoi de afecţiune, de posesie, de împlinire. Copilul nu mai are chip şi personalitate proprie: este doar prilej de bucurie sau îngrijorare, de efort sau de răsplată pentru părinţi. (De aici, din faptul că el nu este privit ca un individ cu nevoi, intelect, emoţii şi destin propriu, vin şi excesele de detalii private pe care proaspătul părinte este înclinat să le includă în discursul său public: colegi de birou sau cunoştinţe întîmplătoare din parc află cum nou-născutul se hrăneşte, are iritaţii inghinale, este constipat sau are icter. Dacă bebeluşul în cauză ar putea vorbi, ar interzice cu desăvîrşire oricui să povestească astfel de amănunte intime. Mai apoi, discursul cu pricina atribuie pruncului trăsături de caracter şi comportament care, la vîrsta copilăriei timpurii, sînt greu plauzibile: nu poţi spune despre un copil de cinci luni că „nu mănîncă dacă nu aude televizorul“ sau că este „încăpăţînat ca maică-sa“ decît abuzînd de imaginaţie sau de genetică.)

Cu alte cuvinte, cu cît începem mai devreme să spunem „a reuşit să meargă pe bicicletă, ajutat de mine“, şi să lăsăm deoparte „am luat Foarte Bine la prima dictare“, cu atît mai repede avem şansa să ne înţelegem mai adecvat rolul de părinţi: acela de a-l ajuta pe copilul nostru să-şi construiască un destin, şi nu de a-i impune unul imaginat de noi. Altfel, uitînd că pruncul de ieri s-a transformat în ditamai vlăjganul, vom aluneca lesne de la „facem şi noi la oliţă?!“ la formule de genul: „ne căsătorim şi noi?“, „n-ar fi cazul să divorţăm?“, „nu prea avem chef să mergem la serviciu!?“.

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.