De-ale înfrumuseţării obligatorii

Publicat în Dilema Veche nr. 542 din 3-9 iulie 2014
La drum – propriul road movie jpeg

Pentru unele doamne şi domnişoare, mersul la cosmetică şi coafor e, presupun, o bucurie. După ce ieşi de acolo se presupune că eşti de... ori mai frumoasă şi apetisantă; iar statul acolo e un plăcut prilej de relaxare şi şuetă cu mica lume a coafezelor şi a cosmeticienelor, care sînt şi fine psiholoage, precum se ştie. Îţi masezi faţa şi-ţi împărtăşeşti necazurile, uşurîndu-te, astfel, de povara lor.  

Asta ar fi definiţia standard. Eu una, din păcate, fac parte din mai dificila categorie căreia aceste operaţiuni în sine nu-i spun mai nimic; dar, din nefericire, are nevoie de efectele lor. Mai ales că, odată cu înaintarea în vîrstă, nevoia de ajustare, pe ici, pe colo, şi anume în punctele esenţiale, devine tot mai stringentă... Aşa că, vrînd-nevrînd, trebuie să petreci o vreme tot mai îndelungată în astfel de stabilimente. 

Dacă eşti dificil, aşa, ca mine, ai de tras masiv pînă-ţi găseşti salonul şi omul – sau oamenii (de fapt, e nevoie de vreo trei, minimum). Ideea mea cu prestatorii de servicii cu care să ai şi ceva de împărtăşit, care să aibă şi coloană vertebrală (cel puţin aparent, cît îţi poţi da seama între două epilaturi...) e nebunească, ştiu. Dar altfel nu pot nici să-mi pensez sprîncenele, nici să-mi pun lac pe unghii.

Mi-au trebuit ani să-mi găsesc oamenii potriviţi. Şi da, i-am găsit, şi am crezut că vor fi pe viaţă. Dar iată că peste unii dintre ei au dat necazuri majore, alţii au plecat din locul cu care mă obişnuisem şi căruia, implicit, îi eram fidelă. Aşa că a trebuit să recurg la unii noi. O „duduie“ – care nu mai e tocmai duduie –, la cosmetică, dintre cele dure, pe care le simţi cum te judecă dacă nu... corespunzi (şi eu cu siguranţă nu corespund, am trecut de faza în care mă pregăteam îndelung înainte de a intra într-un salon mai de lux...). La tuns – două fete drăguţe, chiar „dulci“ aş putea spune, cărora nu am nimic să le obiectez (decît poate, însuşi excesul de dulceaţă). Uneia dintre ele, prin ricoşeu, i-l pot reproşa pe băiatul de la... spălări pe cap. E şi asta o meserie – masculină –, cea de spălător pe cap. Lăsăm deoparte prejudecăţile cu junii musculoşi şi transpiraţi, care prestează, în general, munci în aer liber. Există şi categoria asta mai soft, de băieţi frumuşei şi corect şamponaţi, care îşi fac bine o treabă considerată, pe nedrept, feminină. Cam prea bine, aş putea spune, pentru că nu se sfiesc să-ţi vîndă cîteva produse inutile, printre două vrăjeli despre prietenele şi căţeii lor.  

În cazul celor mai tineri, norocul e că nu ţin să te audă pe tine, ci doar să ciripească de ale lor. Cei mai în vîrstă, însă, nu se abţin să dea sfaturi, care de care mai la îndemînă: dacă ai o problemă, dacă eşti în depresie, fă-ţi unghiile – cît mai colorat –, apoi un tratament anticelulitic, după care fă sport şi pleacă neapărat în vacanţă. Pentru că... meriţi, nu-i aşa? – conform deja fumatei reclame.

Viaţa ta e deja amenajată, tu, client de cosmetică şi coafor, eşti deja scanat. Desigur, eşti şi coafat, şi epilat, şi cu tenul curăţat şi cu manichiura făcută. Şi, deşi ai stat cîteva ore întins acolo, nefăcînd nimic, ajungi acasă tare obosit. De ce? Pur şi simplu pentru că, alea cîteva ore, a trebuit să faci frumos. Să fii în reprezentare.

Se spune, repet, că aceleaşi cosmeticiene ori coafeze sînt şi psiholoage. Te duci să te uşurezi de necazuri, să te defulezi, să împărtăşeşti. Numai că, de multe ori, rolurile se schimbă: tu ajungi să le auzi poveştile lor, să le dai sfaturi. Asta în timp ce te lupţi să le contracarezi pe cele standard, pe care le mai scapă din cînd în cînd...

Dacă părul, unghiile sau faţa ies bine din toată această combinaţie, dacă nu sînt prea întinse, prea colorate ori prea iritate, dacă, pe scurt, poţi merge cu capul sus pe stradă în urma şederii în respectivele saloane, (aproape) totul poate fi scuzat. Şi uitat – strict pînă data viitoare, care, din păcate, nu se lasă prea mult aşteptată. Dîndu-ţi senzaţia absurdului gesturilor identice şi repetate pe care le faci, pentru că nu prea ai de ales – dacă vrei să fii, cît de cît, în rîndul lumii.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.