Simona Halep şi orgoliul naţional

Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
Simona Halep şi orgoliul naţional jpeg

Picate ca din cer într-o vară în care motivele de mulţumire ale românilor sînt cel mult concediul de odihnă sau apropierea lui, succesele Simonei Halep au fost savurate din plin la noi, ca dovadă audienţele bune realizate şi de posturi de nişă ca Eurosport la meciurile jucătoarei românce. Sportiva a devenit subiect de discuţie inclusiv pentru cei dezinteresaţi de sport, în general – şi nu numai de aristocraticul şi mai puţin popularul tenis. Dincolo de ierarhiile WTA, Halep funcţionează, ca imagine sau mit în devenire, în psihologia noastră colectivă. Ce înseamnă asta?

● Continuitatea. România nu are o şcoală de tenis de primă mînă şi nu produce tenismeni de mîna-ntîi în fiecare zi, dar graţie legendarelor succese ale lui Năstase şi Ţiriac din anii ’70, sportul despre care vorbesc este un motiv de mîndrie naţională – sau, dimpotrivă, de consolare. Există o expresie legată de meciurile de Cupă Davis ale celor doi jucători, atribuită lui Cristian Ţopescu, care funcţionează ca o alinare: „La un pas de salatieră!“ – anume, în momente în care o persoană trece pe lîngă un succes notabil. Pe un astfel de fundal, apariţia unei jucătoare de tenis de excepţie e la fel ca prestaţia unei gimnaste cu aceleaşi calităţi, mult mai vizibilă decît succesele într-un sport fără tradiţie în România, orice-ar însemna tradiţia.

● Descurajarea xenofobiei. Simona Halep e aromâncă din Constanţa şi rezultatele ei excepţionale valorizează pozitiv acest gen de românism, la fel cum a făcut-o, înaintea ei, cariera lui Gheorghe Hagi. Stereotipurile despre aromâni – zgîrcenie, negustorie – sînt cunoscute şi nu merită să le enumerăm pe larg. Marii sportivi din această etnie distrug acest gen de loc comun.

● Visul brazilian. Nu numai succesul simbolic, dar şi banii cîştigaţi de Simona Halep – 4,5 milioane de dolari, pînă la 22 de ani – sînt o poveste exemplară care funcţionează mai ales în segmentele sociale defavorizate. Aşa e perceput fotbalul în Brazilia sau baschetul la americanii de culoare, pentru care NBA-ul e unul din puţinele spectacole cu virtuţi de vis pozitiv şi aspiraţie. Or, dacă ne gîndim la volumul de populaţie care trăieşte în România în sărăcie sau la limita ei, acest gen de consecinţă este considerabil.

● Operaţia de micşorare a sînilor. Pare un subiect prea trivial pentru a fi discutat aici, dar nu e deloc. Un gest de acest fel al unei românce funcţionează şi în plan simbolic, dacă ne gîndim la faptul că românca apare în cărţile lui Michel Houellebecq, şi nu numai, în chip de prostituată. Or, sînii mari sînt unul dintre motivele recurente cînd vine vorba de un anumit gen de pulsiune erotică standardizată şi discriminatoare. Publicaţii ca Daily Mirror sau Huffington Post au scris repetat despre operaţia Simonei, preluînd printre altele o afirmaţie a acesteia despre propriii sîni: „Nu îmi plac nici în viaţa de zi cu zi. Cred că aş fi recurs la operaţie şi dacă n-aş fi fost sportivă.“ Un astfel de enunţ funcţionează nu doar ca reparaţie în privinţa unui stereotip naţional, ci şi la modul general feminist. Privarea de atribute stereotipe e, implicit, o declaraţie de autoafirmare. Iar orice-ar spune publicaţiile serioase, imaginea se construieşte, mai ales, prin intermediul tabloidelor.

● Profitorii. Ipocriţi şi detractori. Un site de umor publica după Roland Garros o gogoaşă, în care Victor Ponta îşi asuma performanţele de pe teren ale Simonei. E doar o gogoaşă, dar ulterior Radu Mazăre i-a conferit Simonei titlul de Cetăţean de Onoare al Constanţei. Politicienii vor fi înclinaţi să îşi revendice în diferite moduri performanţele lui Halep, de la felicitări pe Facebook, pînă la afişarea la turnee de tenis. Există însă şi o strategie contrară, a lui Radu Banciu, detractor consecvent al jucătoarei. După ce aceasta a pierdut semifinala de la Wimbledon, acesta ricana: „Măcar nu îl mai văd pe Gâdea că a cumpărat şi finala asta de Grand Slam. Nimeni nu se întreabă de unde au ăia atîţia bani de cumpără ei drepturile TV la finalele de Mare Slam?“

● Spontaneitatea imaginii. Consideraţiile încîlcite ale lui Banciu despre Gâdea şi transmisia meciului sînt un exemplu despre modul cum discuţia despre Simona Halep este deturnată către obsesiile şi agenda fiecăruia. Acest gen de „unde dai şi unde crapă“ proliferează în absenţa unei imagini construite a Simonei. Aceasta nu are un site oficial, iar paginile de Facebook care îi sînt dedicate au un număr de fani relativ mic, 2-300.000, comparat cu prezenţa unor entertaineri ca Smiley, Akcent sau Inna, care au primit în fiecare caz milioane de like-uri. Bineînţeles, jucătoarea are destul timp să se gîndească şi la reţele sociale sau PR. Iar toate efectele pozitive enumerate mai sus funcţionează cu atît mai bine în plan social, cu cît e vorba de o imagine spontană, construită de media clasică, aproape fără aportul PR-ului. În orice caz, în ascensiune, aşa cum e, Simona Halep va genera probabil din ce în ce mai multe subiecte publice şi va deveni un mit pozitiv pentru România, aşa cum un Ilie Năstase sau o Nadia Comăneci continuă, la decenii după încheierea carierei, să aibă o reflectare preponderent pozitivă şi să funcţioneze ca exemple.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.