Domnu' Costel

Publicat în Dilema Veche nr. 541 din 26 iunie - 2 iulie 2014
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Sau Mişu. Sau Vasia. Sau Nelu. Sau Karcsi. Nu contează numele. E domnul care se pricepe la toate. Ştie cum merg lucrurile şi rezolvă chestii. Întotdeauna, dacă nu se pricepe el – ceea ce se întîmplă foarte rar –, atunci ştie pe cineva care se pricepe. Iar ăla pe care-l ştie e „de departe, cel mai bun“. Domnu’ Costel e, în general, cam jumătate bune intenţii, jumătate gafe legendare, care ar acoperi de ridicol orice fiinţă de pe lumea asta. Nu şi pe el. Pentru că gafele, în situaţia asta, sînt doar mici nepotriviri sau „ghinioane“ în complicatele arhitecturi ale gîndirii domnului Costel. În rest, e meşterul absolut, repară orice instalaţie, orice mixer care miroase a ars, orice maşină de călcat care nu mai scoate aburi, orice frigider care nu se mai închide cum trebuie. Ştie să fixeze şi chederele de la uşa maşinii, după cum îţi spune şi prognoza meteo de săptămîna asta, pentru că „ăştia… vai de capu’ lor, săracii, habar n-au pe ce lume trăiesc…“

Domnu’ Costel nu e doar un meşter pentru care nu există secret în nici un domeniu tehnic. E şi un fin politolog. Întotdeauna ştie ce se ascunde în spatele disputelor de la televizor: „Lumea nu ştie. Da’ ei, acuma, după emisiune, se duc la restaurant şi rîd de cît de proşti sîntem noi, care ne-am uitat. Banu’ să iasă, că lumea, săraca, nu ştie, domnule, că e proastă. Şi ei pe asta se bazează. Aici, la nivelu’ lor, că mai departe sînt alţii care fac jocurile în lumea asta, nu tiriplicii ăştia de pe la noi…“ Întotdeauna, culmea e că domnu’ Costel are un fel de dreptate foarte personală. Munţii de enormităţi pe care le debitează cu nonşalanţă şi aer de cunoscător se sprijină pe nişte paradoxuri care devin cetăţi de necucerit, dacă ai imprudenţa de a le ataca în vreun fel cu idei normale. În lumea lui, pe orice teren ai intra, o să ai soarta lui Sinan Paşa, la Călugăreni. Asta îl face simpatic, atunci cînd e prizat în doze mici, la fel de bine cum poate să devină un coşmar, dacă i-a căşunat ceva. 

Fireşte că e şef de asociaţie la bloc, adună banii pentru apă şi scrie afişele de la avizier într-o limbă care le produce cîrcotaşilor crize de rîs delirant. Dar felul de aranjare, de cîteva ori pe zi, a preşului împăturit cu grijă, de la intrarea în apartament, trădează un alt mare talent pe care personalitatea complexă a domnului Costel îl conţine din plin. „Intuiţia psihologică.“ Domnu’ Costel e o resursă naturală de „intuiţie psihologică“, mult mai mare decît rezerva mondială de petrol. Ei, bine, ştiţi cine mai avea aşa o „intuiţie psihologică“? E simplu. „Ceauşescu, domnule! Ascultă-mă pe mine cînd îţi spun. Nu era prost deloc. Toţi proştii dau din gură că era cizmar, că nu ştiu ce, că vorbea gîngav… Păi, cum să mai vorbească după ce i-au tăiat limba în închisoare? Ia mai arată-mi mie unu’, acuma, să-l primească americanii cînd are el chef, să se uite la el ăia din Africa şi din Arabia ca la Dumnezeu, să-l respecte chinezii şi să-l ducă Regina Angliei cu trăsura… Nu vezi că la ăştia, acuma, nici nu se uită? A venit americanu’, a zis c-o fi şi-o păţi, un praf în ochi, dup-aia nici nu-i bagă-n seamă. Ai trăit mai bine după ce-a venit p-aici? Crezi că ştie cine e Băsescu? Aiurea. Poate şi-aduce aminte că e unu’ chel. Da’ atîta. Deci, pe Ceauşescu îl respectau ceva ce nu s-a văzut. Că era corect. A plătit datoria şi n-a stat la mîna lor, cum ar veni…“  

„Intuiţia psihologică“ dă rezultate perfecte mai ales cînd e vorba de evaluat oamenii dintr-o privire. Asta e proba supremă a unui om dotat cu „intuiţie psihologică“. „Să-l văd eu o dată, şi ţi-am spus tot despre el, fără să deschidă gura. Asta e intuiţia psihologică, domnule. Să te pricepi la oameni.“ Păi, ce-ar putea fi altceva? Ar putea fi deducţia logică în conformitate cu care, dacă te pricepi la oameni atît de bine înseamnă că te pricepi la… lume în general. Iar dacă te pricepi la lume înseamnă că te pricepi la tot. Cei cu gîndire superficială ar spune că ăsta e un lucru bun. Dar ei habar n-au cît de greu e să te pricepi la tot. E un efort continuu. Un consum nervos, o luptă eternă cu neştiinţa şi cu naivitatea oamenilor în slujba cărora trebuie să te pui, din moment ce ştii atîtea.  

Pe la începutul primăverii, am auzit, de la o prietenă, o poveste tipică despre un domn Costel. Prietena în cauză se simţea foarte rău şi voia să cheme Salvarea. Mama ei intrase în panică. Nu pentru că fiica ei se simţea foarte rău, ci pentru că trebuia chemată Salvarea. Nu poţi chema Salvarea… aşa. Asta e o chestie foarte serioasă. Trebuie să te gîndeşti foarte bine înainte de a face un asemenea pas. Ce-or să zică vecinii cînd or să vadă Salvarea? Nu, nu putem face aşa ceva. Dar mama pacientei, care se tăvălea pe jos de dureri, a avut, totuşi, o idee. Ştia ea un domn de la Salvare. Şofer sau… ceva pe-acolo. Mai bine să-l sunăm întîi pe el şi să-i cerem o părere. Domnul în cauză a răspuns îndată. Evident că primul lucru pe care l-a făcut a fost să ceară pacienta la telefon. A urmat o „consultaţie“. Pacienta, năucită de dureri şi de absurdul situaţiei – alături de o mamă care guverna momentul –, a trecut prin cîteva proceduri standard de configurare a unei anamneze. Mda… totul era clar. Era vorba de o inflamaţie, un proces acut, nimic foarte grav, necesita nişte examinări ulterioare şi un tratament medicamentos cu antiinflamatoare. Nu, nu era nici o problemă că pacienta nu avea o reţetă. Domnul ştia pe cineva la o farmacie. Condiţia era să se meargă îndată pînă acolo şi să se spună că pacienta sau mama vin din partea dumnealui. O să rîdeţi, dar s-a rezolvat. La ceva timp după treaba asta, acelaşi domn şi-a făcut apariţia în apartamentul fostei sale paciente de la telefon. Tot mama ei îl chemase. Avusese dovada clară că omul se pricepe. Şi aşa a fost. Domnul a pus gresie în baie şi în bucătărie.  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești