În trenul Regio, fost Personal

Publicat în Dilema Veche nr. 542 din 3-9 iulie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

„Nici nu te sui bine, că şi opreşte... şi tot mergi aşa, parcă te uită Dumnezeu în tren! Da’ ce să fac, mamă? M-am obişnuit cu Personalu’, merg cu el de cinşpe ani... E mai bine decît cu rata... şi mai curat! Am loc unde să pun sacoşele, că de asta mă duc io în fiecare luni la Bucureşti, să-i mai duc fetii una, alta, că-i tare amărîtă, sărăcuţa! Şase milioane opt sute salariu, lucrează la o fabrică de pantofi, la Chitila... pantofii ăia în magazin cică sînt patru milioane şi ea îi face, cu mînuţa ei! Îi dă şi ei o pereche de Crăciun, da’ are trei copii, cum să-i încalţe pe toţi trei cu o pereche de pantofi?...“ Băbuţei îi curge o lacrimă, dar nu şi-o şterge, o lasă să curgă pe obrazul zbîrcit, ştie că a venit momentul să plîngă puţin. Trenul frînează şi se opreşte – Crivina. Dintr-o plasă pe care scrie Marlboro se rostogolesc cîteva mere. 

„E lumea asta rea, mă, doamnă! S-au înrăit toţi, ca nişte cîini... banu’ e singuru’ Dumnezeu! Da’ vă zic io, nu mai e mult! Se apropie... Asta mi-a dat să înţeleg şi părintele de la care vin io acuma, de la mînăstirea Pasărea... Nu ştiţi mînăstirea?... Părintele ăsta e un sfînt! M-a învăţat cum să mă rog în fiecare seară şi dimineaţă, da’ ce folos dacă se roagă unu, doi, cînd restul sînt nişte păcătoşi? Cu o floare nu se face primăvară! Veţi vedea cum o să fie, atunci, la judecată...“ E trecut de 60 de ani, îmbrăcat cu ceva care semăna odată cu un sacou, iar pe dedesubt cu un pulover maro. Se aşază lîngă bătrînă. Începe o discuţie aprinsă despre preoţi cu har şi icoane făcătoare de minuni, apoi despre altele. Băbuţa la răstimpuri îşi face cruce şi apoi... „E mort de zece ani, m-a lăsat singură şi mai am şi necazul ăsta cu fata...“ „...M-am însurat cu ea, credeam că-i femeie cinstită, da’ de fapt se ţinea cu unul care avea cîrciumă la Comarnic... Acuma s-a ajuns, e mare patron, are club din ăla de noapte... acolo e locul pierzaniei!... Or să ardă amîndoi în focurile Gheenei...“ „...Dumnezeu să-l odihnească!...“ „Cum a murit?...“ „I s-a tras de la o durere de piept, parcă-l împungea cineva cu un cuţit acolo, înăuntru...“ „Dumnezeu îi ia la el pe cei nevinovaţi şi buni...“ „Şi fata asta a mea... s-a măritat cu un moldovean... niciodată n-a avut servici. Stă toată ziua în pat, în pijamale, iar seara merge la magazin... Stă pîn’ la miezu’ nopţii bea, fumează...“ „Băutura şi ţigara îs de la diavol!...“ „I-am spus io să nu-l ia pe ăla, da’ ea, ce credeţi că m-a ascultat?...“ „Încurcate sînt căile Domnului!“ şi tot aşa. Ea e din Floreşti-Prahova, el – de la Valea Largă... „Sîntem ca şi vecini, mă, doamnă!...“ vrea oare ea să vină cu el la părintele de la mînăstirea Pasărea să-i spună de necazul cu fata? Să fie oare începutul unei frumoase prietenii?

Pe o altă banchetă stau de vorbă două femei grase cu pulovere la fel, din mohair grena. Vorbesc şi tricotează alte pulovere. Sînt funcţionare la Poştă, dar acum se întorc de la un botez. „Ia să-ţi arăt ce i-am luat lu’ soţu!“ zice una şi scoate din plasă o pereche de chiloţi, o combinaţie comică între boxeri şi izmene. „La noi nu găseşti aşa ceva, cred că-s buni de iarnă că-s călduroşi... ia pune mîna ca să vezi ce material de calitate!“ Pe bancheta din faţă stă o doamnă cu o fetiţă de vreo 5 ani. Doamna e cam palidă, fetiţa se tot foieşte pe scaun şi  întreabă despre diverse lucruri pe care le vede pe geam. „Mai stai şi tu cuminte, Monicuţă! Nu vrei un iaurţel? De care, cu banane sau cu afine?“ „Nu-s bune alea, doamnă, i-am luat şi eu odată la nepot, a făcut urticarie de la el!“, spune una dintre funcţionare. „Mai bună e o prăjitură de casă, dacă vrea copilul ceva dulce!“ spune şi cealaltă. „Io acuma mă duc acasă şi fac o negresă... e  simplă şi foarte economică... pui cinci ouă...“ Fetiţa scapă pe jos sticla de Fanta şi se apleacă s-o caute. Pipăie linoleumul murdar, nu vede sticla, deşi e chiar la picioarele ei. „...mai pui zece linguri de făină şi gata! Îţi iese o tavă întreagă! Dar ce are fetiţa? E cumva, ferească Dumnezeu, nevăzătoare?“ Femeia observă că copilul nu găseşte sticla: „Monica, nu mai pune mînuţele pe jos!“,  se apleacă şi i-o dă. Ba vede, dar acum are atropină în ochi. Au fost la doctor la Bucureşti. Nu vede aproape deloc cu ochiul stîng, are o miopie foarte mare, aşa s-a născut. „Avea cordonul ombilical strîns în jurul gîtului, cred că de la asta i s-a tras!“ „Da’ de ce nu-i puneţi ochelari?“ „Nu se poate face nimic deocamdată! Cică tehnica medicală a avansat, dar medicina în sine nu...“ „Bietul copil, să nu vadă el cu un ochi...“ şi încearcă s-o mîngîie pe păr. Fetiţa se trage mai la o parte. „Nu-mi place de doamna asta!“ „Monica, vezi cum vorbeşti!“ „Nu-mi place, e grasă!“

Trenul se opreşte din nou – e Gara Brazi, lîngă Ploieşti.   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești