Înduioşătoarele fotografii ratate

Publicat în Dilema Veche nr. 541 din 26 iunie - 2 iulie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

Un cuplu la vreo şaizeci şi ceva de ani pleacă la mare în Turcia. Au doi copii care-s deja pe la casele lor, cu vacanţele lor. Au şi un aparat de fotografiat din cele digitale, celebrele savoniere, uşor de folosit şi uşor de cărat. Se întorc din vacanţă cu un sac de fotografii pe cardul minuscul, pe care unul dintre copii îl descarcă în calculator.

O duzină de fotografii sînt făcute în frumoasa grădină a hotelului, unde au pozat obsesiv nişte tufe de trandafiri, blurate, şi, neintenţionat, cîte o parte a corpului (în fiecare zi alta) a tînărului turc care se ocupa de flori. Într-una i se vede gamba cu o sanda, în alta – turul pantalonilor, cum stă ciucit şi moşmondeşte ceva în pămînt, în a treia – jumate de faţă zîmbitoare şi mîna care ţine un furtun.

O altă duzină de fotografii înfăţişează nişte dreptunghiuri negre tăiate de dîre luminoase şi tremurătoare ca nişte lacrimi şterse cu podul palmei – luminile, noaptea, pe ţărmul mării. Din seria nopţilor luminoase, cuplul a mai adus acasă şi imaginea unei îngheţate gigant, un imens blob rozaliu din care ies tremurat nişte artificii precum trompetele care stropesc steluţe de jur împrejur. Blob-ul fusese servit într-una din seri, după cină, în all-inclusive-ul în care au stat. Tot din seara aceea, care pare că a fost enorm de distractivă, apar şi alte cîteva fotografii ale unui grup de dansatori îmbrăcaţi în costume tradiţionale, prinşi, desigur, în plină mişcare. Mai multe instantanee au surprins şi podeaua de piatră albicioasă a terasei, laolaltă cu cîteva perechi de picioare şi încălţări ale unor necunoscuţi. Altele – figura unui domn care pare, de la o fotografie la alta, din ce în ce mai tulburat de vinul alb pe care-l bea. Domnul tulburat s-a nimerit să stea la o masă vecină cu a cuplului care fotografia evenimentele serii. A ajuns acasă, în România, pe cardul lor, pururea îmbujorat.

În sfîrşit, imaginile din vacanţă documentează şi o excursie pe care cuplul a făcut-o cu vaporaşul pe o Mediterană turcoaz, de-a lungul unei coaste frumoase şi zimţuite. Tangajul, hula, vîntul, mîinile şi ochiul lor nesigur au iscat altă serie de fotografii triste. Grupul de turişti de pe vas, care admirînd marea şi ţărmul, care zîmbind în uitare de sine cu ochii mici de la soare, care făcînd, la rîndul lor, fotografii unora care fac fotografii într-o metapunere în abis. La prora vasului cu pricina, proprietarul vasului – sau, cine ştie, skipper-ul turc – pusese un leu auriu de înălţimea unui stat de om. Leul avea gura deschisă într-un răget încremenit, iar cuplul şi-a făcut fotografii, precum restul turiştilor, cu mîinile băgate în botul animalului. El – în tricou în dungi, curajos şi semeţ, uşor autoironic. Fotografia era destul de clară, făcută de ea. Ea – sfioasă şi uşor jenată de situaţie, dar totuşi fericită. În colţul de sus al pozei – o pată de culoarea pielii: degetul lui, care acoperise pe sfert obiectivul. În sfîrşit, în cîteva fotografii apar şi împreună; instantanee făcute la schimb cu alte cupluri – nişte ruşi şi nişte germani –, aflate şi ele în vacanţă.

E atîta inocenţă şi neafectare în fotografiile astea, încît mă declar un admirator înfocat al lor. Las că n-au nici o pretenţie de artisticăraie, ca ale multor alţi neaveniţi care se trezesc cu cîte un aparat în mînă, dar le găsesc de-a dreptul înduioşătoare. Nimic din unghiurile interesante din care mă mai trezesc şi eu că fac, chipurile, fotografii cu schepsis. Nimic din filtrele de Instagram, nimic din aranjamente minuţioase de obiecte care au cică sens. Nimic din studiile alb-negru cu figuri de oameni chinuiţi de probleme. Astea ale oamenilor mai în vîrstă sînt descentrate, blurate, mişcate şi multe. Dar, jur, sînt atît de sincere, că eu una sînt dispusă să stau să mă uit la toate şi să ascult şi poveştile despre grădina de trandafiri, grădinarul turc şi desertul de Şeherezadă de bazar din care ţîşnesc artificii. Jos DSLR-ul, trăiască savonierele!

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.