Înduioşătoarele fotografii ratate
Un cuplu la vreo şaizeci şi ceva de ani pleacă la mare în Turcia. Au doi copii care-s deja pe la casele lor, cu vacanţele lor. Au şi un aparat de fotografiat din cele digitale, celebrele savoniere, uşor de folosit şi uşor de cărat. Se întorc din vacanţă cu un sac de fotografii pe cardul minuscul, pe care unul dintre copii îl descarcă în calculator.
O duzină de fotografii sînt făcute în frumoasa grădină a hotelului, unde au pozat obsesiv nişte tufe de trandafiri, blurate, şi, neintenţionat, cîte o parte a corpului (în fiecare zi alta) a tînărului turc care se ocupa de flori. Într-una i se vede gamba cu o sanda, în alta – turul pantalonilor, cum stă ciucit şi moşmondeşte ceva în pămînt, în a treia – jumate de faţă zîmbitoare şi mîna care ţine un furtun.
O altă duzină de fotografii înfăţişează nişte dreptunghiuri negre tăiate de dîre luminoase şi tremurătoare ca nişte lacrimi şterse cu podul palmei – luminile, noaptea, pe ţărmul mării. Din seria nopţilor luminoase, cuplul a mai adus acasă şi imaginea unei îngheţate gigant, un imens blob rozaliu din care ies tremurat nişte artificii precum trompetele care stropesc steluţe de jur împrejur. Blob-ul fusese servit într-una din seri, după cină, în all-inclusive-ul în care au stat. Tot din seara aceea, care pare că a fost enorm de distractivă, apar şi alte cîteva fotografii ale unui grup de dansatori îmbrăcaţi în costume tradiţionale, prinşi, desigur, în plină mişcare. Mai multe instantanee au surprins şi podeaua de piatră albicioasă a terasei, laolaltă cu cîteva perechi de picioare şi încălţări ale unor necunoscuţi. Altele – figura unui domn care pare, de la o fotografie la alta, din ce în ce mai tulburat de vinul alb pe care-l bea. Domnul tulburat s-a nimerit să stea la o masă vecină cu a cuplului care fotografia evenimentele serii. A ajuns acasă, în România, pe cardul lor, pururea îmbujorat.
În sfîrşit, imaginile din vacanţă documentează şi o excursie pe care cuplul a făcut-o cu vaporaşul pe o Mediterană turcoaz, de-a lungul unei coaste frumoase şi zimţuite. Tangajul, hula, vîntul, mîinile şi ochiul lor nesigur au iscat altă serie de fotografii triste. Grupul de turişti de pe vas, care admirînd marea şi ţărmul, care zîmbind în uitare de sine cu ochii mici de la soare, care făcînd, la rîndul lor, fotografii unora care fac fotografii într-o metapunere în abis. La prora vasului cu pricina, proprietarul vasului – sau, cine ştie, skipper-ul turc – pusese un leu auriu de înălţimea unui stat de om. Leul avea gura deschisă într-un răget încremenit, iar cuplul şi-a făcut fotografii, precum restul turiştilor, cu mîinile băgate în botul animalului. El – în tricou în dungi, curajos şi semeţ, uşor autoironic. Fotografia era destul de clară, făcută de ea. Ea – sfioasă şi uşor jenată de situaţie, dar totuşi fericită. În colţul de sus al pozei – o pată de culoarea pielii: degetul lui, care acoperise pe sfert obiectivul. În sfîrşit, în cîteva fotografii apar şi împreună; instantanee făcute la schimb cu alte cupluri – nişte ruşi şi nişte germani –, aflate şi ele în vacanţă.
E atîta inocenţă şi neafectare în fotografiile astea, încît mă declar un admirator înfocat al lor. Las că n-au nici o pretenţie de artisticăraie, ca ale multor alţi neaveniţi care se trezesc cu cîte un aparat în mînă, dar le găsesc de-a dreptul înduioşătoare. Nimic din unghiurile interesante din care mă mai trezesc şi eu că fac, chipurile, fotografii cu schepsis. Nimic din filtrele de Instagram, nimic din aranjamente minuţioase de obiecte care au cică sens. Nimic din studiile alb-negru cu figuri de oameni chinuiţi de probleme. Astea ale oamenilor mai în vîrstă sînt descentrate, blurate, mişcate şi multe. Dar, jur, sînt atît de sincere, că eu una sînt dispusă să stau să mă uit la toate şi să ascult şi poveştile despre grădina de trandafiri, grădinarul turc şi desertul de Şeherezadă de bazar din care ţîşnesc artificii. Jos DSLR-ul, trăiască savonierele!
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.
