Apa şi lumina

Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

În ultimul bloc comunist în care am locuit, banala inundaţie era veşnica sămînţă de scandal între vecini şi atunci intervenea omul bun la toate, domnul Miron, de la parter. Cu ochelarii săi „fund de borcan“, cu lentila din stînga ciobită şi cu ţigara în vîrful buzelor, nea Miron decidea cînd curgea şi de unde curgea, ce trebuia făcut, cît costa reparaţia, cînd trebuia să se închidă robineţii din subsol, pe care după aceea uita să-i mai deschidă, dacă nu-i aduceai aminte. Însă vecinii nu-l apreciau pe domn’ Miron la adevărata sa valoare. Mari, o doamnă în vîrstă, pensionară, obişnuia să spună: „Domn’ Miron era expert acu’ vreo zece ani, da’ între timp s-a ramolit, nu mai vede bine... Mi-a strîns odată un robinet de n-am putut să-l mai deschid vreo trei zile... Cred că voia să mă impresioneze, să-mi arate ce forţă are, la etatea lui!“ Magda, o femeie în jur de 40 de ani, nemăritată, numai cînd auzea de Miron se enerva: „Nu-l mai las io pe boşorogu’ ăla să umble prin ţevăraia mea! Ultima oară mi-a înfundat de tot sifonul, mi-a spart masca absolut degeaba, pentru că nu curgea nimica la mine, venea de sus... Ăsta-i un bandit, nu-i instalator!“ Nimeni nu realiza însă că întreaga instalaţie era „putredă“, nu se mai înlocuise o ţeavă de ani de zile, numai se „cîrpise“. „La un moment dat, toate ţevile or să se spargă, o să tîşnească apa de peste tot, iar locul ăsta pe care e construit blocul o să devină un fund de mare“, spunea colonelul de la 7, cu o mină visătoare. Cînd cineva, nu mai ştiu exact cine, afirmase la o şedinţă de comitet că situaţia instalaţiei de pe scară era similară cu situaţia României de azi, toţi îl priviseră ca pe unul picat din lună, iar administratorul replicase: „Dacă nu-ţi place, de ce nu te muţi în alt bloc?“  

Unul dintre puţinele evenimente mondene ale scării de bloc era ziua plăţii energiei electrice; din nefericire, aceasta se întîmpla doar o dată la două luni, cu o scurtă avanpremieră care avea loc cu o săptămînă înainte: cititul contorului.  

Agitaţia începea pe la ora 8 dimineaţa, cînd Mari, doamna în vîrstă, plină de nerăbdare, îşi plimba pechinezii în sus şi în jos pe palier şi discuta prin uşa întredeschisă cu bătrînica de vizavi, care avea o singură meteahnă ciudată ce îi intriga pe toţi: obişnuia să stea ore întregi sprijinită de balustrada scării şi să se uite cu o privire fixă în jos. Ea susţinea că îşi aşteaptă fiul care emigrase în Canada la începutul anilor ’90 şi de atunci nu i-a mai dat nici o veste, dar toată lumea credea că nu are nici un fiu şi că era singură cuc; unii bănuiau că ar avea de gînd să se sinucidă. În timp ce pechinezii îşi făceau conştiincioşi nevoile la rădăcina ficusului sau pe petalele muşcatelor, doamna Mari o întreba pe cealaltă cît estima că va plăti în luna respectivă. „Nu ştiu, vecină, oricum, mai puţin ca luna trecută... Am schimbat becul din baie, de 50, cu unul de 25, iar la televizor nu mă mai uit decît la Telejurnal...“  

Şi tot aşa, încă puţină flecăreală, pînă cînd apărea Cristina, fata cu „lumina“, de care era îndrăgostit colonelul; voia să-i ofere pensia sa, s-o îmbrace din cap pînă-n picioare: „Hai, fetiţo, mută-te cu mine şi n-o să-ţi pară rău; io-s pensionar, om serios. Analizele mi-au ieşit bune, n-am adenom de prostată, beau un pahar de vin roşu la fiecare masă, iau fier şi vitamine, mă întreţin, fac gimnastică, alerg în jurul blocului...“  

Cristina îşi începea turul apartamentelor de la etajul 8, cobora pe scări şi bătea la uşi, anunţîndu-şi prezenţa, cu o voce subţire, dar hotărîtă: „Lumina!“ Dacă nu i se deschidea imediat, nu insista, ştia că unii bătrîni nu deschid din principiu la străini. Cîţiva îi aruncau priviri duşmănoase prin vizor, alţii se prefăceau că nu pricepeau care era suma de plată de pe facturi, sperînd ca funcţionara „să mai lase din preţ“, ca la piaţă. Apariţia Cristinei era un nou prilej de lungi conversaţii şi dezbateri pe paliere despre economie, inflaţie, politică. Uneori, administratorul o însoţea în turul ei, profitînd de ocazie pentru a le reaminti unora că au restanţe la întreţinere.  

N-am înţeles niciodată cum de fata aceea slăbuţă şi timidă putea să facă faţă zecilor de blocuri identice, cu pensionari cîrcotaşi sau un pic senili, precum colonelul, care îi făceau avansuri. Deşi vocea ei cînd striga „Lumina!“ suna profesional, se vedea de la o poştă că era epuizată. Pînă la urmă, reuşea să-şi termine treaba pe scara noastră şi toată zarva se potolea, colonelul se retrăgea în garsoniera sa ca să asculte radioul la maximum, doamna Mari se ducea să-şi hrănească pechinezii bombănind că va fi nevoită să renunţe la frigider dacă va plăti la fel de mult şi luna următoare, iar cealaltă bătrînă rămînea proţăpită în capul scărilor, cu privirea aţintită în jos.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.