Micul mogul şi eternul redactor-şef

Publicat în Dilema Veche nr. 545 din 24-30 iulie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

La un moment dat, am lucrat într-un trust de presă – de fapt, un trustuleţ, căci nu avea mai mult de trei-patru publicaţii – unde rolul meu era cel de „reporter special“, care livra materiale cu „crime şi mister“ pentru o revistă tabloid (un soi de Infractoarea mov tîrzie). Îmi convenea jobul – era binişor plătit, iar sediul trustului se afla la doi paşi de casa mea, într-o vilă cochetă. În plus, n-aveam mare lucru de făcut, în afară de a umple două-trei pagini săptămînal, cu borfaşi, violatori şi criminali în serie, şi de a vîntura agenţiile de presă, în căutarea unor ştiri „speciale“ – acolo unde vedeam sînge, dădeam copy şi paste. Veţi spune că practicam un soi de prostituţie, însă atmosfera din trust era suficient de interesantă ca să inspire vreo trei nuvele, poate şi un roman (încă nescrise). În primul rînd, aveam şi noi mogulul nostru (că tot începuseră să fie la modă) – de fapt, un mic mogul. Ca orice mogul care se respectă, nu prea dădea pe la trust, îl conducea „din umbră“. Uneori, îi vedeam Mercedesul cu geamuri fumurii parcînd în faţa vilei şi toată lumea intra în priză: „A venit!“ Toate ţigările se stingeau, hăhăielile încetau, fiecare muncea cu încrîncenare, la biroul său. Ciudat cum se comportă în general oamenii vizavi de o autoritate supremă, dar absentă! Paşii lui se auzeau pe scări, însă niciodată nu intra în redacţii, dispărea în marele său birou de la etajul doi, unde se petreceau lucruri misterioase. Treburi de mogul! O singură dată, chiar în ziua în care mă angajasem, s-a întîmplat un incident: micului mogul „i se furase“ din marele său birou laptop-ul şmecher, ultimul tip. A avut loc o anchetă şi au fost date afară două femei de serviciu, plus o secretară. Pînă la urmă, am aflat că mogulul îşi găsise computerul în celălalt birou, de la celălalt business (totdeauna, mogulii au mai multe), dar era prea tîrziu să se mai facă ceva pentru oamenii daţi afară. Cred că, ulterior, s-a bucurat – a scăpat, dintr-un foc, de trei guri de hrănit. De-atunci n-am mai avut femei de serviciu şi una dintre sarcinile noastre, ale jurnaliştilor, a fost să ne facem curat la locul de muncă. 

O singură dată am participat la o şedinţă cu mogulul, „în borcan“, adică încăperea cu pereţii din sticlă unde se petreceau cele mai importante lucruri din trust (de obicei, aici se trăgeau perdafurile, se aplicau sancţiunile, iar angajaţii îşi făceau autocritica). Pe atunci, astfel de spaţii tipic corporatiste abia apăruseră prin firme. Acesta era improvizat, meschin. Ne-am înghesuit aici toate redacţiile şi departamentele, am stat pe jos şi călare pe mese, ca să-l ascultăm pe mogul. Nu mi-amintesc mai nimic din discursul său mobilizator, doar o singură replică memorabilă (apropo de tabloidizarea presei, care şi ea era la început): „Asta e, trebe să dăm poze cu femei goale şi să scriem despre jafuri şi crime, ca să aibă ce mînca şi oamenii de ştiinţă!“ În trust exista şi o revistă decentă, de „ştiinţă şi tehnică“, la care lucrau trei oameni. Aceştia erau, în viziunea micului mogul, „oamenii de ştiinţă“. „Locomotiva“ financiară a trustului (de fapt, o locomotivuţă, căci vorbim de un trustuleţ) era o revistă erotică, sub licenţă.  

În afara vizitelor rare ale mogulului, în trust era linişte, toată lumea îşi vedea de treabă sau, cînd nu avea şi trebuia „să stea la program“, se organizau campionate de Pinguinul, pe departamente (un joc online în care trebuia să izbeşti pinguinul cu bîta şi să alunece cît mai departe pe gheaţă. Ulterior, a fost înlocuit de un altul, mai popular, în care erai berbec şi trebuia să regulezi oi). Revistele apăreau la timp, ba chiar se şi vindeau, salariile intrau pe carduri. Însă tot aveam un ghimpe în coaste: redactorul-şef. Un ins chiar simpatic, de altfel, în viaţa lui particulară, dar care, în cea profesională, numai asta făcuse – fusese redactor-şef. Cred că ieşise redactor-şef de pe băncile şcolii şi îşi însuşise perfect un anumit tip de comportament. Şi anumite replici. De pildă, dacă întîrziai la muncă, auzeai mai întîi un „Hm!“ dinspre biroul lui (plasat strategic, chiar lîngă uşa redacţiei), apoi: „Tu eşti sigur că mai lucrezi aici?“ În ziua „de predare“, stătea în spatele tău cînd redactai ultimele ştiri sîngeroase şi te supraveghea. „Mai repede, că-i tîrziu!“ Şi ţi se dubla viteza de tastare. La şedinţa „de sumar“, era plin de idei şi aştepta să îi fie lăudate propunerile. Iar cînd te chema „la borcan“ era de rău. Cu ochii plecaţi, îi înghiţeai mustrările, în timp ce încercai să nu pufneşti în rîs, căci colegii se scălîmbăiau şi scoteau limba, dincolo de peretele din sticlă.

După şase luni, am renunţat la rolul de „reporter special“ şi, după alte şase, micul mogul a decis să închidă trustul, pe motiv că „nu se mai merită“. Şi aşa, oamenii de ştiinţă au rămas pe drumuri!   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.