Animale de pluş

Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
La drum – propriul road movie jpeg

Există o serie de persoane, în special de sex feminin, care „adoră“ animalele de pluş. Fie ele ursuleţi, pisicuţe, iepuraşi ori căţeluşi, ba chiar mai domesticele vaci, oi ori păsări de curte, sau mai exoticele girafe, elefănţei ori zebre, cu toatele populează universul domnişoarelor sau doamnelor în cauză. Din nefericre pentru mine şi pentru cei din jur, mă număr printre ele.  

Da. Ştiu, animalele de pluş în sine, cînd nu servesc scopului lor de bază, şi anume joaca unui copil care are vîrsta potrivită pentru ele, sînt evident kitsch. Normal că sînt inadecvate unei lumi a adulţilor serioşi şi responsabili, care încearcă să-şi susţină cu osîrdie şi demnitate propria familie, dar şi să-şi decoreze casele în care trăiesc într-un mod decent şi estetic-standard.  

Ce înseamnă acest estetic-standard? Înseamnă o casă serioasă, în care totul e aşezat în rafturi ori dulapuri, din care nu ies colţuri de rufe şi nici nu dau pe dinafară cărţi. Înseamnă cîteva tablouri „asortate“, puse cu cap pe pereţi, şi nu prea multe afişe jumulite; înseamnă aproape zero obiecte mici, poate doar cîteva bibelouri „preţioase“, aranjate strategic, eventual unele vag exotice ori abstracte, între artă şi kitsch. Totul pe tonuri pastel, ori calde, dacă ai un parchet de culoare mai deschisă, ori ceva mai reci, dacă ai optat pentru un parchet negru. Cîte un covoraş, poate, ici şi colo, dar totul cît mai minimalist cu putinţă. Şi, evident, curat.  

Versiunea – destul de ideală – de mai sus, nu e, Doamne fereşte, negativă. E doar utopică, în cazul în care în respectiva casă se şi locuieşte. Dacă oamenii mănîncă şi se iubesc acolo, casa nu poate fi atît de strict standard – middle class – „perfectă“ – precum în descrierea de mai sus. Vor mai fi cărţi şi haine răspîndite pe ici, colo, vase nespălate şi colţuri nealiniate.  

Şi, de asemenea, obiectele mici şi inutile nu vor putea fi evitate în totalitate. Printre bibelourile „de clasă“ se vor strecura, inevitabil, şi multe fleacuri care ies la iveală din sertare, de pe sub cuverturi şi, în general, pe la orice colţ, conform unei legi nescrise a haosului. Şi tendinţei nemărturisite, cumva involuntare, de a umple spaţiul care te înconjoară.  

Aici intră şi animalele de pluş. O panteră neagră, ca şi împăiată, împreună cu puiul ei la fel de negru colo, o familie de urşi şi ursoaice semivintage cu pălării, rochii, ba chiar şi aripi (s-a inventat conceptul de urs-înger, despre care am mai scris), dincolo – o familie de pisici în special portocalii (în memoria unei pisici portocalii pierdute acum vreo zece ani de copilul meu, pisică pe care, desigur, o chema Pisa) pe canapea; un inorog mov cu sclipici, o elefantă cu fluturi, un iepure de ciocolată (care efectiv miroase a ciocolată) şi o iepuroaică cu urechile-n codiţe pe un raft...

Şi aşa, lumea artificială-i gata, o lume pufoasă, moale, catifelată, de pluş. O lume la care te poţi uita fără ca cineva din ea să-ţi întoarcă privirea, pe care o poţi aranja după cum îţi pofteşte inima, fără să riposteze, pe care o poţi strecura printare aşa-zisele perfecţiuni ale casei, introducînd, măcar puţin, afectivitatea cu orice preţ şi dezordinea familiară. O populaţie pe care, măcar în parte, o poţi lua cu tine la culcare sau la biroul unde scrii, fără să-i ceri voie sau fără comentarii inutile ori orgolii rănite.  

O lume bolnavă, desigur, veţi spune, şi pe bună dreptate, dintr-o altă perspectivă. Şi anume din cea mai realistă, a omului adaptat la toate, care merge înainte ca un buldozer bine reglat, muncind, mîncînd şi iubind, totul la ore fixe şi în proporţiile necesare.  

Din perspectiva omului nereglat decît parţial, care e incapabil să se adapteze perfect, animalele de pluş, acest simulacru pufos al unei realităţi de multe ori prea colţuroase, îşi au rostul: în sensul că, dacă nu eşti pasionat de bieţii ursuleţi în exces, poţi să-ţi mai cumperi cîte unul din cînd în cînd, ori să-l scoţi pe altul de la naftalină şi să-l pui prin casă fără să pari nebun cu acte. E doar un capriciu şi o veşnică reminiscenţă infantilă... 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.