Facebook ca sursă de știri

Publicat în Dilema Veche nr. 536 din 22-28 mai 2014
The Economist – bastionul capitalismului bun jpeg

De cîteva luni, newsfeed-ul meu de Facebook s-a umplut de linkuri către tot felul de site-uri de care n-am auzit în viaţa mea. Publicaţii locale (ca Telegrama.ro), blogo-ziare (Robintel.ro), ortodocşi (Neclintit.com), supăraţi (Manifestulromanuluiscuipat.blogspot.ro), dacopaţi (Lupuldacic.wordpress.com) şi nenumăraţi alţii îmi dansează, prin faţa ochilor obosiţi, aiuritor, tulburîndu-mi prejudecăţile despre lume. De unde vine şi cum ne schimbă acest balet?

E adevărat, am aproape 5000 de prieteni pe Facebook. Oricare-ar fi conotaţiile cuvîntului pe o reţea socială, îmi place să cred că cei aproape 5000 au, fără excepţie, un nivel de inteligenţă normal, un psihic sănătos şi o reprezentare corectă despre lume. Dar atunci, de unde apar toate linkurile despre care vă povestesc?

Ca să îmi dau seama, m-am apucat să le colecţionez într-un fişier. Mă tot gîndeam cum se pot clasifica şi cum aş putea scrie despre toate. Pe măsură ce le adunam, în loc să mă edific, am devenit tot mai confuz; pe la 60 şi ceva de site-uri, am renunţat. Ce legătură poate exista între o minune despre daci gen Art-historia.blogspot.com şi exasperatul de români Vaide.ro? Dar Ozzy.ro, „despre copii, părinţi şi căţei“, unde se încadrează? Lista îmi dă cu tifla dintr-o pagină de Notes, unde o mai deschid ca să mă uit mirat la ea.

De fapt, toate aceste linkuri s-au prăvălit, brusc, peste mine, după ce o bună bucată de vreme am refuzat, pur şi simplu, să le dau atenţie. Mă ocup de comunicare, de peste 20 de ani, şi am învăţat să-mi selectez cu grijă sursele, în funcţie de credibilitate. Am folosit şi folosesc diferite maşinării de agregare a informaţiei, aşa-numitele ziare personale, cum a fost Google Reader şi cum încearcă să fie, mai nou, Feedly. Ele şi alte agregatoare gen Flipboard sau Pulse, pe tabletă, îţi permit să te abonezi la site-urile favorite, pentru ca să-ţi faci din ele sumarul propriu. Sînt abonat la în jur de 150 de surse pe Feedly şi, de la un punct încolo, a fost mult mai greu să scad numărul lor, decît să adaug, pentru ca să pot ţine cît de cît pasul cu ele.

V-am povestit atît despre mine, fiindcă un astfel de comportament e mai degrabă atipic în ziua de azi. E o tentativă de a face ordine în information overload-ul în care trăim, în funcţie de nişte criterii precise. Însă tot eu, consumatorul de ziar personal, sînt cel care postează pe Facebook linkuri la ceea ce scriu pe Comanescu.ro, iar de pe urma fiecărui link mă aleg cu cîteva sute de cititori.

În lumea bloggerilor şi a micilor site-uri independente dot ro, se ştie că Facebook este cel mai bun generator de trafic. Cu alte cuvinte, dacă postezi acolo un link către ce ai scris, se găsesc cel puţin cîteva zeci de cititori pentru tine. Comanescu.ro are opt ani de cînd există, deci s-ar putea să fie o sursă familiară – şi, sper, credibilă – pentru destui dintre cei care intră pe el. Însă, recent, am ajutat o prietenă să îşi pună codul de Google Analytics (statistici de trafic) pe blogul ei, lansat acum cîteva săptămîni, şi desigur că, şi la ea, cititorii au venit cu sutele. E drept, prietena are state vechi în comunicare şi blogul ei nu se încadrează în categoria ciudăţeniilor pe care le-am enumerat mai sus. Însă din toate acestea reiese clar că Facebook democratizează comunicarea, aplatizează diferenţele între surse cu vechime/credibilitate şi altele, noi – mai demne de crezare sau nu.

În februarie, compania fondată de Mark Zuckerberg a lansat o aplicaţie numită Paper, prezentată drept cititor de ştiri vizual (curated visual newsreader). Adică echivalentul contemporan al bătrînului ziar de hîrtie. Paper e teoretic disponibil numai pe iPhone, în America, dar ţi-l poţi descărca şi în România cu o şmecherie simplă, legîndu-te la Apple App Store din SUA, în loc de România. Ca interfaţă, e spectaculos, dar, dacă te uiţi un pic mai atent, vezi că nu ai la dispoziţie decît propriul newsfeed de Facebook, la care se adaugă o serie de categorii prestabilite. În termenii lui Karissa Bell de la Mashable, e mai degrabă un curator decît un agregator de ştiri, adică îţi oferă posibilitatea să retrimiţi pe Facebook conţinut din nişte categorii prestabilite, şi nu să îţi creezi propriile categorii şi să adaugi în ele conţinut. Comentatoarea de pe Mashable mai remarcă faptul că, prin comparaţie cu Flipboard, de exemplu, Paper pune accentul pe acţiuni sociale (like, share), mai curînd decît pe conţinut.

Filmul cu care Facebook face reclamă aplicaţiei spune că aceasta propune „de la surse familiare, la puncte de vedere proaspete“. Ni se arată The New York Times, dar şi o pisică mieunătoare postată de un prieten.

„Punctele de vedere proaspete“ sînt, cu alte cuvinte, exact ghiveciul de surse despre care vă spuneam la început că mă nedumereşte. Sau, altfel spus, lucrul despre care vorbeşte Neal Stephenson, cînd afirmă: „Aproximaţia de consens intelectual pe care o trăiam la jumătatea secolului al XX-lea face loc unei Noi Superstiţii ale cărei victime găsesc pe Internet dovezi pentru orice şi-ar dori să creadă.“

Motivul pentru care Facebook amestecă astfel lucrurile e uşor de intuit. Obţine trafic şi interacţiune socială, chiar dacă în termeni de conţinut asta înseamnă aiureli despre daci sau religie.

Un studiu Pew Research Center dă şi o evaluare cantitativă a modului cum se comportă utilizatorii de Facebook, în legătură cu ştirile, chiar dacă e vorba doar de americani. Reţeaua nu e în general percepută ca o sursă de ştiri per se, dar 47% dintre utilizatori citesc ştiri şi pe acest canal. Dintre aceştia, 73% sînt interesaţi de divertisment, 65% – de informaţii locale, 57% – de sport şi numai 55% – de politică. Iar autoritatea sau profesionalismul sursei contează prea puţin: numai 20% dintre utilizatori dau clic pe ştire, din acest motiv; 50% invocă faptele surprinzătoare prezentate, 51% caută poveşti amuzante şi 70% vorbesc despre faptul că sînt interesaţi de un anume subiect.

Dar dacă sursa, care ne e indiferentă, spune prostii – sau minciuni – despre subiectul care ne interesează? Sună teribil în cazul în care e vorba de politică, macroeconomie, investigaţii. De fapt însă, utilizatorii americani sînt interesaţi de divertisment, unde dihotomia adevărat/fals nu prea contează. Iar cei români nu au cum fi o specie diferită: pînă la urmă, cui îi pasă dacă cutare cancan despre Bianca Drăguşanu e real sau nu?

Foarte prietenoase din punctul de vedere al utilizării şi luxuriante ca posibilităţi, noile canale media funcţionează uneori ca nişte aparate de masaj dubios, cu pseudoinformaţie. Supa încropită de faze, cancanuri, chestii cu care ne hrănim pe reţele ne mută încet-încet pe tărîmul virtual al simulacrului, iar acest tărîm capătă consistenţă, pe măsură ce ne diluează pe noi înşine. Adevărul şi relevanţa devin concepte inoperante pentru tot acest continuu verbalo-imagistic, iar newsfeed-ul Facebook aduce din ce în ce mai puţin news cu din ce în ce mai mult feed.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.