Peisaj vesel

Publicat în Dilema Veche nr. 539 din 12-18 iunie 2014
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Deci, peisaj vesel, vesel de tot, zile cu vreme schimbătoare, după ruperi de nori, umflări de rîuri, coduri galbene şi portocalii, breaking news şi alegeri europarlamentare.

Deci, dacii sînt la temelia catapetesmei lumii. Se dovedeşte zilnic, fără putinţă de tăgadă, că strămoşii noştri nu numai că făceau legea în jumătatea asta de Europă, dar mai sînt şi părinţii a toate cîte sînt şi rîd nevinovate la soare. Sînt compatrioţi care susţin că locurile astea pe care călcăm noi acum cu nonşalanţă sînt încărcate cu o spiritualitate greu de lămurit în cuvinte. E ceva cu lume magică, „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci“, druizi care vedeau printre planete, sărbători pentru Dionysos Zagreus şi mici lecţii de alfabetizare pentru aşa-zisele civilizaţii mari, grecii şi romanii. Soluţia nu e nouă. Dacă eşti varză de nervi, deprimat din cauza unui prezent halucinant, creezi un trecut fabulos şi, parcă, te simţi un pic mai bine.

Deci, urmele poveştilor de viaţă – impregnate de jurămîntul lui Hipocrate şi petrecute la Spitalul de Arşi – mai ies şi azi la lumină. Imediat, povestea adevărată s-a transformat în banc. Cad la examenul timpului orice discuţii despre banii publici, situaţiile suprarealiste care colorau viaţa din spitalul cu pricina, cade orice discuţie despre cum a putut să se petreacă aşa ceva atîta vreme, la vedere, fără cea mai vagă teamă. Cad toate astea. Pentru că n-au potenţial de banc. Rămîn sumele pe care, se zice, le făceau nişte domni şi doamne din nobila stirpe profesională a halatelor albe. Da, sigur, ca naţie creativă ce sîntem, ca popor de povestitori, e posibil să exagerăm un pic, de dragul ornării discursului cu cifre grase. Dar nu e doar asta. Cea mai nostimă situaţie e cea în care vezi lume povestind despre domnii doctori şi sumele lor zburătoare, cu aerul că „aşa ne trebuie“. Cu un soi de respect ascuns pentru unii care au reuşit – n-are importanţă cum – să facă nişte bani cît China. „Hai, bă… Că dacă erau nişte idioţi sau medici proşti, nu făceau, nene, atîta bănet. Tre’ să ai ceva în cap să produci atîta…“ Cît de frumos, cît de coerent, cît de limpede gîndim.

Deci, ungurii sînt de vină pentru tot ce se întîmplă rău pe aici. De exemplu, acum, după intrarea în vigoare a accizei pentru carburanţi. Toată şoferimea tiristă – adică mii de domni care îşi vîjîie camioanele prin ţara asta – fac plinul în Ungaria. Traversează meleagurile celor mai viteji şi mai drepţi dintre traci cu combustibil cumpărat din ţara vecină şi prietenă. Păi… e frumos aşa ceva? Iar ies ungurii bine dintr-o situaţie din care noi am ieşit prost? Sigur, cu excepţia Trianonului. Dar a trecut atîta vreme de atunci… Iar acum ni l-au furat şi pe Prinţul Charles, care a învăţat un joc unguresc, nu o horă românească, şi umblă doar prin sate de unguri. Plus că nu mai ştie altceva decît Transilvania. Păi… e frumos? Ce, România nu are şi alte locuri frumoase? La Bîrlad nu-i suficient de frumos?

Deci – că tot am zis de Spitalul de Arşi. Dar povestea cu decontarea reţetelor false? Aia cum e? Ocolesc faptul că unul dintre personajele centrale s-a sinucis. E un lucru trist în care nu încape băşcălia. Însă aerul cu care se povesteşte despre bani făcuţi din învîrteli şi falsuri e, pur şi simplu, năucitor. Se ajunge cu povestea la oameni bolnavi de cancer care nu-şi primesc medicamentele, dar nimănui nu i se pare că asta e partea tare a poveştii. Partea tare e doar atunci cînd rosteşti cifre de ordinul milioanelor de euro. Atunci se luminează feţele şi încep să curgă poveştile. Nu natura umană cumplită a fondului relatării e chestia de interes, ci un soi de invidie ascunsă, amestecată cu un neverosimil soi de respect pentru oricine „dă lovitura“. Şi mai e ceva. Un ceva care va învinge lumea şi timpul. Replica absolută: „Lasă, frate, că intră la puşcărie şi iese peste fo’ doi ani. Da’ cînd iese, e mai bogat decît cînd a intrat. Păi… nu se merită să faci bulău?“

Deci estetica arestărilor din România începe să capete, la modul cel mai serios, dimensiuni simbolice foarte consistente. A început cu oameni politici şi dosare de corupţie pentru dumnealor şi pentru funcţionari publici. A continuat, spectaculos, cu domni primari. Pe urmă, a ajuns la domni doctori. Următorul episod a fost cu domni magistraţi. Iar acum pare că se prefigurează o serie cu terenuri pentru biserici şi mînăstiri, că n-am curaj să mă gîndesc la înalţi domni prelaţi. Culmea e că, deşi arestările populează zornăitor ştirile fiecărei zile, lumea pare să fie liniştită ca un lac de munte. Anumiţi domni n-au nici o problemă, îşi notează cuminţi sumele din şpăgi pe caiete dedicate şpăgilor, lumea merge înainte, ca şi cînd nimeni nu e tulburat de faptul că ar putea fi prins. Iar arestările de la televizor sînt nişte filme. Nişte seriale. La fel ca Urzeala Tronurilor.

Deci, că tot am vorbit de daci, cică s-a găsit pe la Roşia Montană scheletul unuia de zece metri. Asta mai demult. Securitate, ruşi, aventuri, chestii. Pe urmă, s-a găsit şi o lespede, mai mare ca aia de la Baalbek. Şi dintr-o compoziţie nemaivăzută, care conţine aur în cantităţi ameţitoare. Tare povestea. Te ţine. Dacă o fi şi ceva adevăr, se-ntoarce lumea cu susu-n jos. Şi tot de la români.

Deci, nişte tipi cool – apăsaţi de spleen şi de greutatea propriilor idei pe care le scuipă ca pe cojile de bomboane agricole, mult mai mişto decît Mărgelatu – au zis că „se pişă pe el de vot“. Adevărul e că cel mai frumos lucru de pe lumea asta e să crezi că eşti cool, dar să fii ridicol de ridicol. Sau invers. Şi e valabil pentru oricare dintre noi. 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.