Educaţia între „gîrbaci“ şi moralitatea feminină

Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Conţinutul educaţiei este una dintre temele de reflecţie ale primei modernităţi româneşti. Cine trebuie mai întîi de toate să înveţe carte? Băieţii sau fetele? Ce trebuie să înveţe fiecare? Ce trebuie să conţină învăţarea? Cunoştinţe generale sau practice? Ce metode didactice fac mai uşoară asimilarea? Gîrbaciul sau explicaţia? Instrucţia şcolară se va clădi destul de greu în societatea românească; chiar dacă toată lumea vorbeşte de necesitatea educaţiei, chiar dacă pe hîrtie se compun legi şi regulamente, în practică puţine „şcoli“ ajung să producă învăţăceii de care modernizarea avea nevoie. Bugetul statului modern găseşte întotdeauna alte lucruri de acoperit, mai importante decît educaţia, judecată totuşi, în toate discursurile epocii, ca o prioritate naţională. Dar nu despre asta vrem să vorbim. Ci despre conţinutul acestei educaţii şi despre punerea lui în aplicare.

„Era odată o vreme cînd dascălii (profesorii) se mîndreau ţiind în mînă gîrbacele, iar şcolarii tremurau ca varga văzîndu-i ca pe nişte smintiţi şi îndrăciţi.“ Aşa îşi începe Predicatorul, la 1857, pledoaria pentru eliminarea violenţei din actul educativ. Bătaia este parte a conţinutului educativ în această epocă şi va rămîne mult timp o „metodă“ uşor şi des utilizată atît de profesori, cît şi de elevi. Din ancheta necesară susţinerii pledoariei, aflăm mai întîi de toate că nu este o „metodă“ aplicată doar pe meleaguri româneşti, ci pretutindeni în Europa, pentru că se crede că doar cu bătaie se poate face educaţie. Se merge chiar pînă la instituţionalizarea unei profesii: „bătăuşul“. Mai apoi, părinţii sînt cei care susţin activitatea acestui „bătăuş“, convinşi că o bătaie zdravănă n-are cum să strice: „Părinţii pedepseau fără milă copii lor pentru cele mai mici greşeli, socotind proştii că prin asemenea barbarismu sălbatic îi vor înţelepţi şi-i vor sili la buna orînduială şi la silinţă şi supunere.“ De la Ion Ghica şi imineii dascălului Chiosea aruncaţi în capul şcolarului leneş, pînă la Teodor Vîrnav şi bătăile crunte primite prin şcolile săteşti, sau la Ion Creangă şi povestea duioasă a unei violenţe educaţionale, bătaia merge mînă în mînă cu evoluţia învăţămîntului. Predicatorul propune în paginile sale o alternativă la violenţa educaţională, plecînd de la modelul englez. Aici, orice formă de violenţă este sancţionată cu plata unei amenzi usturătoare, incluzînd şi violenţa exercitată asupra dobitoacelor. Apoi, în locul biciului, a insultelor, fricilor, a silelor, ameninţărilor se propun „puterea de a îndupleca prin cuvînt, dreapta judecată, blîndeţea, rîsul şi zîmbirea, făgăduinţa unei răsplăţi oarecare“, menite a stimula ambiţia şi raţiunea. Acest tip de educaţie este complementar unei educaţii familiale pe care autorul o consideră capitală. Conflictele şi faptele proaste din interiorul familiei „strică“ orice inimă de copil, iar legile, oricît de bune ar fi, nu vor mai reuşi să schimbe mare lucru. Or, principala responsabilitate în asigurarea unei bune educaţii familiale îi revine mamei: „numai prin femei poate societatea să se îndrepteze“. Poziţia „respectabilă“ a unei femei se leagă, după autor, de starea politică şi morală a naţiunii. Dar ce trebuie să ştie şi să înveţe o femeie pentru a deveni o bună „educatoare“? Aici însă, Predicatorul, ca organ ecleziastic, are o serie de ezitări în acceptarea unei educaţii „moderne“: „întreb acum dacă învăţătura lor să privească numai pe cele din afară, adică să facă figură, sbîrniind cu cîteva franţozeşte, cu cîteva nemţeşte şi cu cîteva de alt fel sau să înveţe puţine din cele folositoare iconomiei casnice şi din cele viitoare ale creşterii şi împlinirii sfintelor lor datorii, şi multe altele care plac la cei mulţi, adecă: muzică, poezie, pictură, operele, împodobirile, lucsul şi vizitele?“ „Procopseala“ enumerată există deja, dar fără a aduce mare folos societăţii, ci dimpotrivă o pervertire a sufletelor tuturor. Femeia trebuie să educe „bărbaţi patrioţi, bărbaţi stăruitori, bărbaţi cu înţelepciune adîncă şi cu cunoştinţe politice“. Or, găteala, „cîte şase ceasuri pe zi“, plimbatul la Cişmigiu şi la Şosea, plictisul din faţa ferestrei nu pot asigura o educaţie statornică. Ce e de făcut? „Femeile au trebuinţă de învăţături mai serioase“, ne atrage atenţia Predicatorul, dar ar trebui cu totul eliminate „învăţăturile limbilor străine“, „cu puţin folos“. Conţinutul educaţiei feminine se reduce totuşi la foarte puţine, în ciuda locului major acordat în învăţarea celorlalţi: „în genere este de folos ca femeile să înveţe de timpuriu a respecta religia, a preţui virtutea, a-şi preţui curăţenia, a iubi înţelepciunea, a se supune bărbaţilor, a despreţui în senceritate toate cheltuielile zadarnice… a îngriji mai cu seamă cum să facă pe copii lor vrednici de iubirea şi reputaţia generală.“ Această formă de educaţie atît de sumară, făcută mai degrabă la biserică şi mai puţin la şcoală, nu se poate săvîrşi decît sub paza şi îndrumarea unui „bărbat moralist“. Pledoaria Predicatorului oglindeşte gîndirea unei epoci care nu ştie încă unde să aşeze gîrbaciul, şi care se teme de femeia „instruită“. 

articol apărut în Dilema veche, nr. 422/15-21 martie 2012  

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.