S-a stricat

Publicat în Dilema Veche nr. 537 din 29 mai - 4 iunie 2014
Teoria conspiraţiei jpeg

Omul stă crăcănat, cu mîinile în şolduri, şi se uită dezgustat la peretele băii. Pe jos zace o bormaşină, în praf ruginiu, de cărămidă măcinată şi faianţă zdrobită. „S-a ciobit“, îi spune proprietarului, care se holbează neîncrezător la cele două plăci de faianţă, scumpe, italieneşti, care arată acum de două ori mai scumpe – ca nişte cioburi preţioase, de vase romane, dezgropate cu greu în şantierul arheologic. Faianţa căutată cu lunile, pîndită, preţăluită din ochi prin ţinuturile fantastice ale gresiei şi chiuvetelor de baie, departe, în mitica Vale a Cascadelor, faianţa aşezată cu migală pe perete era acum ciobită în cel mai vizibil loc: chiar deasupra chiuvetei, unde omul cu bormaşina a vrut să dea nişte găuri pentru oglindă. „Cum adică s-a ciobit?“ îngaimă proprietarul faianţei. „Păi, cînd s-a dat gaura, a alunecat bormaşina şi s-a ciobit“, zice meşterul care făcuse paguba. Vorbea ca despre nimeni. Nu exista nici o persoană care a dat gaura cu bormaşina şi care a ciobit faianţa. Totul era un soi de faianţă vie, un glissando metafizic al unei bormaşini, o fatalitate, un fenomen al naturii. Ca atunci cînd constaţi simplu că ninge, fulgeră sau tună. S-a ciobit, s-a înseninat, cam aşa ceva. Fapta nu era atribuită, faianţa se ciobea din cauza unei misterioase însuşiri implicite, iar cu bormaşina se dădea generic.

E tare drăguţă partea asta neatribuibilă a faptelor. Poţi să tragi ca bezmeticul de un capac, fără să vezi că are o încuietoare mică, să-l faci ferfeniţă şi să spui senin: „S-a rupt.“ Poţi să bîrfeşti îngrozitor pe cineva, punînd în faţa suculentelor dezvăluiri pe inocentul „se spune că“... Poţi foarte bine să te duci la o şedinţă cu şefii, să zicem, să înghiţi cîteva urlete şi supărări că treaba nu merge bine şi să te întorci în birou, între colegi şi să spui că „şeful a zis să se facă“... „Să se facă“ e mai simplu decît „să facă X sau Y“. E atît de generos, încît responsabilităţile se pot pasa pe rînd şi într-o perioadă mai lungă de timp. Probabil că d-aia există chiar un banc din seria un neamţ, un chinez şi un român – cunoaşteţi genul. Dacă nu, nu vă obosesc povestindu-l pe îndelete (sînt un ascultător neatent şi un povestitor cu atît mai anost de bancuri), aşa că sar direct la poantă. Un neamţ, un chinez şi un român (cu variantele neamţ şi american, sau neamţ şi elveţian – mă rog, românul e de bază) sînt închişi într-o încăpere cu două bile de fier. Cei doi străini fac minuni din bilele alea; felurite maşinării şi alte isprăvi mecanice folositoare. Doar românul e găsit cu mîna la falcă, lîngă o singură bilă, vai de mama ei. Explicaţia eşecului românesc era aşa: „Una s-a stricat“ – zice românul – „şi una a dispărut.“

În contrast-pandant cu fatalistul „s-a“ e implicarea forţată a cuiva într-un amical plural. Un funcţionar îţi poate spune „haideţi să vedem ce putem face“, cînd tot ce trebuie el să facă e să-ţi dea o semnătură. Dar, înţelegeţi, efortul trebuie să fie conjugat. Tu ai nevoie de ceva, ai adus toate, absolut toate actele, totuşi, în echipă cu funcţionarul, trebuie să „vedeţi“ ce „puteţi“ face. Un medic voios vine lîngă patul unui bolnav din care ies vreo trei drenuri cu trei pungi pline de zemuri interioare şi întreabă zîmbind: „Ei, cum ne mai simţim azi?“ Cam ce poţi să răspunzi? Că ne simţim în general ca dracu, dar a doua personalitate a noastră e bine mersi, iar halatul alb îi vine ca turnat? Sau, nu ştiu, ajungi cu o mînă ferfeniţă la spital şi cineva plin de speranţă, ca un copil în faţa cadoului de Crăciun, te întreabă: „Dar ce avem noi aici?“ Păi ce să avem? Un deget făcut chisăliţă, dar n-are nimic, să ne bucurăm împreună de surpriză. Oricum, parcă e mai bine să te întrebe cineva plin de compasiune: „Ei, cum e, azi ne mai doare ficatul?“, decît să ai parte de implacabilul „s-a stricat“. Pluralul ăsta se poate folosi şi în gospodărie. Vă puteţi uita la cineva din familie şi să-l întrebaţi senin: „Ducem şi noi gunoiul?“

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.