⬆
EDITORIALE ȘI OPINII
Pagina 141
Puia și Orbuleț
Dacă stau astăzi să mă gîndesc, mi se pare tot mai mult că cei doi erau un fel de Stan şi Bran ai afacerilor româneşti. Şi cîte personaje de acest gen n-au intrat în afaceri după Revoluţie... Nu că în zilele noastre n-ar exista destule asemenea figuri, dar parcă apele s-au mai selectat un pic
Încrederea publică
Conotaţiile unui film american destul de recent – Flight/Zborul (2012) – în regia lui Robert Zemeckis, cu Denzel Washington în rolul principal, m-au pus serios pe gînduri.
Terminați odată cu circul!
Spuneam odată, acum şapte ani, că reclamele au devenit o boală a oraşului. De atunci, situaţia a devenit incomparabil mai gravă. Poate cineva să mă convingă că publicitatea serveşte la ceva? O formă de comunicare utilă pentru comerţ sînt firmele...
Mămăligă vs pîine
Popor de mămăligari, românii nu au o cultură a pîinii, şi n-au avut-o niciodată. Sau asta cred eu, mai întîi de toate ca istoric prins în cercetarea arhivelor de prin 1700 pînă tîrziu spre sfîrşit de secol XIX, şi mai apoi ca simplu gurmand, căutător de pîine bună prin tîrgurile patriei şi pe cărările Europei.
Oameni cu credință în Dumnezeu
Acum cîţiva ani, undeva, prin sudul insulei Creta, am cunoscut un preot ortox român. Plecase din ţară, aşa cum pleacă orice om obişnuit, la muncă, în căutarea unei vieţi mai bune. Părintele era o persoană extrem de deschisă, dornic să povestească de toate, bucuros că se întîlnea cu un compatriot
Nu vă supărați, unde-i Europa?
De-aici ar fi trebuit să înceapă campania electorală, de la livrarea unei informaţii simple către alegători: Europa, aşa cum apare ea concentrată în instituţiile europene, nu e o ameninţare la adresa cetăţenilor, de care cineva ar trebui să-i „apere“, ci un spaţiu pe care pur şi simplu trebuie să îl locuim împreună.
Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900
Terfeloaga asta am găsit-o la 15 lei, online. O ştiam de la bibliotecă, dar acum, într-o dambla, o fantezie, mi-am spus să o iau. Era 15 lei. Are peste o mie de articole cu vieţi zbuciumate, de artişti. Vreau să număr scriitori, de-o statistică.
Nașterea unei națiuni – povești din Kiev
Am fost săptămîna trecută în Ucraina pentru două evenimente. Primul a fost o vizită organizată de Institute of World Politics (partenerul ucrainean al Forumului nostru România – Ucraina) – au fost invitaţi experţi pe spaţiul estic de la cele mai importante think-tank-uri europene, din Bruxelles, Londra, Paris, Stockholm etc.
Cu fața la vedere
Dezbaterea cu privire la interdicţia vălului islamic din Franţa, Germania, Danemarca sau Italia a generat reacţii paradoxale. În Franţa, femeilor originare din ţări cu tradiţie islamică le este interzis să-şi acopere faţa în şcoli şi universităţi, iar interdicţia vălului ar putea fi extinsă pentru toate spaţiile publice.
Serviciile americane despre români
Fundaţia „Academia Civică“ a publicat anul trecut un raport al serviciilor secrete americane (CIA) despre România. Raportul a fost întocmit în 1949, pentru uzul preşedintelui de atunci al Statelor Unite, Harry S. Truman, şi a fost pus la dispoziţia publicului de către istoricul şi jurnalistul Thomas S. Blanton.
Noapte bună, România!*
Mesajul lui Bratislav Zivcovici, şeful grupului, este foarte clar: „Scopul nostru principal este să împiedicăm războiul şi vărsarea de sînge şi să împiedicăm ca această zonă să ajungă sub minciuna Americii şi Uniunii Europene..."
Călătorie sprîncenată
Urarea Călătorie sprîncenată! face parte din largul inventar de formule şi cuvinte ironice dezvoltate de comunicarea populară şi familiară. Marica Pietreanu o trece în categoria „nonsaluturilor“, admiţînd totuşi că, spre deosebire de alte formule mai agresive, poate fi şi un salut pur şi simplu glumeţ.
Cu paie, cu fîn
Vorbeam săptămîna trecută despre avatarurile reformelor în învăţămînt, induse, în ultimă instanţă, de succesiunea ciclurilor de guvernare. Am fost chiar unul dintre naivii care s-au bucurat, plini de speranţă, la semnarea celebrului „Pact pentru educaţie“. Care n-a avut, pînă la urmă, nici un rezultat.
De ce trebuie să intrăm în zona euro – şi asta cît mai repede
Cel puţin cu asta sîntem cu toţii de acord, indiferent de convingerile politice. Este vorba despre lipsa de interes a liderilor şi a candidaţilor români faţă de adevăratele subiecte europene şi româno-europene, în această campanie care pregăteşte, totuşi, alegerile pentru Parlamentul European.
Vis livresc
Şedeam amîndoi la o masă din bambus, pe scaune din bambus şi gleznele goale ne erau mîngîiate de valurile domoale şi azurii ale mării albe, aşezate în căuşul enorm al cerului inversat, convertit la convexitate. Deasupra noastră, stelele luceau obraznice printre căluţi de mare gigantici care vînau, într-o joacă sîngeroasă, rechini.
Simplu ca-n Europa
Presupunem că nu aveţi un Powerpoint în faţă. Vă voi explica modul în care ajunge pînă la noi, la cetăţenii unui stat membru (refuz în continuare titulatura „cetăţean european“), o decizie luată la Bruxelles. Carevasăzică – o directivă, un regulament, o recomandare.
Cum ne locuim oraşele – dialog cu Bogdan IANCU
Bogdan Iancu face cercetări de antropologie urbană şi rurală. Va publica în curînd (împreună cu studenţii masteranzi) un volum care explică de ce meseria de bodyguard (sau agent de pază, ori cum vreţi) este aşa de bine reprezentată în Bucureşti (68.000 de angajaţi).
Audiţia
Şcoala de muzică era de curînd redată în folosinţă, după o renovare care a durat vreo şapte ani, timp în care elevii au făcut cursuri prin tot felul de alte locuri nu foarte proprii. Puţini mai crezuseră, după aşa o aventură, că vechea clădire, prin care începuseră să crească buruienile, va reveni vreodată la menirea sa de bază.
Identitate şi putere
S-au făcut, în critica românească, de mai multe ori, apropieri între drama lui B.P. Hasdeu – Răzvan şi Vidra, şi „tragedia scoţiană“ a lui Shakespeare – Macbeth. Motivul este evident: similaritatea existentă între protagoniste, femei cu impuls obsesional pentru putere.
Drumuri printr-o capitală uitată
Ce noroc au Bucureştii ăştia! E adevărat că sînt făcuţi praf, dar s-a format, în ultimii ani, o bibliotecă întreagă despre istoria oraşului. A apărut acum o adevărată întrecere în exhumarea oraşului vechi, care era aproape necunoscut, şi au ieşit la iveală oameni care aveau această simpatică pasiune, fără să fi auzit unii de alţii.
Dorul după o pată mare pe hartă – 9 Mai la Chişinău
Ţin minte exact momentul în care am aflat cît de mare e URSS. Pînă atunci credeam că România e cea mai mare ţară de pe pămînt. De fapt, ştiam doar vag că există şi alte ţări pe pămînt, dar eram sigur că România şi Tovarăşul sînt cei mai tari.
Mîndria de a fi român
Campania electorală care a început de curînd nu se distinge nici prin prea multă imaginaţie, nici prin bun gust. Ea face apel la cele mai rudimentare şi previzibile afecte, manipulează vulgar „sensibilităţile“ massei, vrea să păcălească proclamînd poncife, sentinţe ieftine, promisiuni de doi bani.
Despre fericire, cu abnegaţie
Chiar înainte de Paşti, o tînără jurnalistă mi-a pus o întrebare care făcea parte, probabil, din meniul de sărbători: „Puteţi să-mi spuneţi, vă rog, trei lucruri care vă fac fericit?“ Trei lucruri care mă fac fericit!?
Fluturi în stomac
Expresia (a avea sau a simţi) fluturaşi în stomac, calchiată după engleză, s-a răspîndit cu o mare rapiditate în româna contemporană. Cu totul necunoscută cu cîteva decenii în urmă, expresia a ajuns azi un clişeu pe care probabil că mulţi vorbitori îl consideră ca perfect natural şi ca aparţinînd de drept limbii române.
...Şi (puţină) politică
Majoritatea participanţilor, lipsiţi totuşi de o cunoaştere internaţională detaliată a situaţiei – mă număram printre aceştia –, veniseră la colocviu cu convingerea că „reforma reformei“ se petrecuse doar la ei, din motive pur subiective, puse de regulă în seama unui personaj politic sau a altuia.
Liber la vize pentru Republica Moldova: cine cîştigă?
Lunea trecuta a fost o zi importantă pentru cetăţenii din Republica Moldova. Ba chiar o zi istorică, aşa cum o caracteriza premierul Iurie Leancă: a fost prima zi în care au putut circula fără vize, în statele Uniunii Europene. Bineînţeles, nu se pune problema libertăţii de a munci sau de a se stabili în străinătate.
Deşirarea României
Aţi văzut vreodată cum distrug moliile ţesătura împăturită şi neaerisită? Ei bine, această imagine mi-a venit în minte cînd am văzut rezultatele unei recente dezbateri publice, lansate de un cotidian central. Să vă spun. Nu sînt alarmist, nu cred că vom avea război cu Rusia.
Preţul prosperităţii
Coloanele de maşini pe Calea Călăraşilor sînt cît vezi cu ochii: înspre Traian şi spre Unirea. Claxoane peste claxoane, tramvaie oprite de cîte un şofer care a blocat linia, un coşmar. În plus, mai şi burniţează. După cum a observat orice bucureştean, dacă trage o ploicică, străzile oraşului se transformă într-o uriaşă parcare.
A înnebunit Madridul?
"Au înnebunit cei care aşteptau o finală Real – Barcelona. Dumnezeule, cum o mai aşteptau! Doi ani la rînd, cele două au ajuns în semifinalele Champions League şi promoterii aveau deja pregătit scris cu foc pe cer. Coroana contra republicanilor."
Doctorul, pacientul, încrederea şi dimensiunea umană – dialog cu dr. Alexandru CORNEA
Dr. Alexandru Cornea este medic primar, specializat în chirurgie cardiovasculară la Institutul de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu“, şi asistent universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“. A vrut să devină chirurg de cînd a început facultatea. Aşa că de acolo am pornit discuţia.
Urbanizarea bicicletei
Ca unul care am fost destul de inconştient să merg prin Bucureşti şi cu maşina, dar şi cu bicicleta, pot să observ că aşa cum sînt unii şoferii care le fac viaţa grea bicicliştilor şi pietonilor, sînt şi unii biciclişti care îi supun adesea la mari încercări pe pietoni şi chiar pe automobilişti.
Morbiditate politicoasă
Colegul meu, Martinel Pletuţ, universitar filolog cu mare putere de cuprindere intelectuală, s-a născut – după cum mi-a mărturisit el însuşi recent – cu o virtute care, practicată excesiv şi aproape compulsiv, în viaţa de zi cu zi, s-a transformat în viciu. O calitate, cu alte cuvinte, devenită, prin suprasolicitare, un veritabil defect.
Braşov: zona „După Ziduri“ – pîrîul Graft, în pericol
Intrată în tradiţia manifestărilor culturale ale oraşului, Zilele Braşovului debutează în ultima săptămînă din aprilie sub sloganul „cel mai frumos şi cel mai verde oraş din România“. Oraş turistic cu tradiţie, Braşovul înconjurat de înălţimi împădurite este, într-adevăr, un oraş frumos, vizitat anual de un număr impresionant de turişti atraşi în special de Centrul istoric.
Despre Uniunea Energetică – şi o nouă gafă a lui Traian Băsescu
Spuneam săptămîna trecută că lumea s-a schimbat după decizia lui Putin de a anexa o bucată din altă ţară şi că regulile au fost aruncate în aer. Mai spuneam că pînă cînd Rusia nu va fi afectată economic cu adevărat, renegocierea regulilor i-ar conveni lui Putin.
Alegeri europene
Aş vrea să-i pot convinge pe concetăţenii mei să nu lipsească de la apropiatele alegeri pentru Parlamentul European. Ştiu că, pentru mulţi, ele nu sînt importante. Importante sînt alegerile interne, cele care ne livrează conducătorii direcţi, soluţiile economice optime, şansele imediate de îmbunătăţire a vieţii.
Maladiile proprietăţii
Într-un număr anterior, Cristian Ghinea făcea o excelentă analiză a (i)raţionalităţii şpăgii în spaţiul românesc. Generic vorbind, „cu toţii tindem să evaluăm proprietatea pe care o avem mai mult decît face.“ De ce? „Pentru că oamenii gîndesc mereu deciziile economice în funcţie de anumite aşteptări“.
Vlaşca şi Teleormanul
Nu a dispărut cu totul din uz o veche expresie cu origine neclară, dar cu sens surprinzător de actual: Vlaşca şi Teleormanul. Formula colocvială şi glumeaţă era introdusă în limba mai veche prin adverbele folosite prepoziţional bez sau başca şi indica aluziv „foloasele necuvenite“, veniturile de sursă ilegală, mai ales mita.
„Mă duc la presă!“
Pe vremuri, acum vreo zece ani, cînd admiterea la facultate era încă prilej de multă încrîncenare, mă conversam adesea, ca decan, cu părinţi supăraţi foc pentru absenţa copilului lor din lista celor clasaţi pe locuri bugetare. Cînd argumentele erau epuizate, se trecea, nu o dată, în alt registru.
Războiul politic din România – inventarul pagubelor în Europa
Să nu ne facem iluzii. Valul de injurii dintre primii doi oameni ai statului român – preşedintele şi prim-ministrul – nu s-a potolit. A fost doar un scurt armistiţiu pentru perioada de Paşti, cînd fiecare ştie că ridicarea tonului dă rău. Acum, că am intrat în Săptămîna Luminată – gata.
O campanie electorală ratată din vina presei
De mult timp nu mă mai uit la emisiunile politice. Iau informaţii, atît cît simt că am nevoie, foarte rapid, din presa online. De obicei, mă mulţumesc să citesc titlurile. Rar, mai citesc cîte un editorial. Uneori, zăbovesc asupra cîte unui interviu. Deşi zilnic, contactul meu cu presa politică este redus la minim.
Noroc la ghinion
Aşa cred eu: că românul a avut noroc la ghinion. Carevasăzică, a avut ghinionul de a nu fi găsit nici un lider de opinie (cu adevărat) eurosceptic. Zic şi eu noroc, privind la necazul care a căzut pe capul vecinilor ucraineni.
„Sîntem nişte oameni destul de hăituiţi în branşa asta“ – interviu
Editura Polirom împlineşte 20 de ani. Un bun prilej pentru a discuta despre piaţa de carte şi problemele ei cu scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu, directorul editorial şi coordonatorul colecţiei „Biblioteca Polirom“. S-a întors recent de la Tîrgul de carte de la Londra, unde, printre lansări şi evenimente, a revenit în discuţie „conflictul“ între cartea tipărită şi cea electronică.
Sergiu Celibidache urmărit de Securitate
Celebrul dirijor român, ale cărui înregistrări le difuzăm săptămînile acestea pe CD-uri alături de Dilema veche nu putea scăpa de braţul lung al Securităţii. Deşi a plecat din ţară înainte de instaurarea comunismului, deci nu putea fi încadrat la categoria „fugarilor“, agenţii regimului comunist l-au avut mereu în atenţie.
Despre starea de urgenţă
Sînt uşor stingherit să fac o mărturisire în debutul articolului de faţă. Textul meu recent din Dilema veche – „Aventuri ecologice“ – a avut ecou în lumea academică. Mulţi colegi din ţară m-au sunat şi mi-au împărtăşit nu amuzamentul, ci compasiunea lor pentru bietul scholar lovit brusc de o criză intestinală.
Gara din Brad
Cum treci de oraş, în drum spre Ţebea, pe strada Avram Iancu (sic!), dai de-o dungă de cale ferată ce pune piedică şoselei. Nu mai mergi mult şi, pe dreapta, la numărul 52, o clădire cu un fel de turn la mijloc îţi sare-n ochi, şi fără să vrei.
De ce sancţiunile sînt periculoase
Două fluxuri de ştiri domină acum ecranele: evenimentele din Estul Ucrainei şi discuţiile despre sancţiunile occidentale asupra Rusiei. Există în fundal o aşteptare că cele două sînt legate. Dacă Occidentul apasă butonul X, Rusia va acţiona în modul Y şi vom vedea deznodămîntul Z.
Cinci momente din Pateric
Cîndva, Patericul, o culegere de „apoftegme“, adică de sentinţe, trăiri şi pilde duhovniceşti, datorate unor mari îndrumători spirituali din răsărit, era o lectură foarte răspîndită printre drept-credincioşi. Azi, cititorii acestui text s-au împuţinat. Dacă mă înşel, cu atît mai bine.
Onoare muncii...
Vă mai aduceţi aminte (mă rog, cei care au ce să-şi amintească)? Toate cererile şi alte hîrtii similare se încheiau, maiestuos, cu „onoare muncii“. Munca era foarte „onorată“, era un fel de zeiţă războinică a unei lupte revoluţionare fără preget.
Stan Păpuşă
Denumirea „insului oarecare“ e reprezentată de o serie întreagă de nume devenite emblematice şi tinzînd (prin metonimie) spre statutul de substantive comune. Cum românul mediu trebuia – statistic vorbind – să fie de extracţie rurală, candidaţii ideali pentru acest rol au fost numele cele mai răspîndite în mediile populare.
Criză
Vreme de mai bine de două decenii, cuvîntul de ordine pentru tot ce mişca în societatea românească a fost „tranziţie“. Spre norocul meu, cu „tranziţia“ mă înţelegeam destul de bine. Studiind mijlocul de secol al XIX-lea la noi, m-am întîlnit adesea cu ea, urmărindu-i meandrele.