Onoare muncii...

Publicat în Dilema Veche nr. 532 din 24-30 aprilie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Vă mai aduceţi aminte (mă rog, cei care au ce să-şi amintească)? Toate cererile şi alte hîrtii similare se încheiau, maiestuos, cu „onoare muncii“. Munca era foarte „onorată“, era un fel de zeiţă războinică a unei lupte revoluţionare fără preget. Cu toţii eram oameni ai muncii, fruntaşii în întrecerea socialistă ajungeau la gazeta de perete, la „cinste lor“, iar cei mai vajnici deveneau eroi ai muncii. N-am mai prins lagărele de muncă, dar am prins munca voluntară. N-am mai apucat stahanovismul în forma sa eroică, dar am fost la Rovinari, Motru şi Mătăsari, de unde oamenii muncii se luptau zilnic pentru a da patriei mai mult cărbune. Se lupta şi nu prea, căci, cu timpul, stahanovismul şi „onoarea muncii“ se mutaseră tot mai mult de pe şantierele patriei, în paginile Scînteii. Pe cîmpul de luptă al zeiţei Muncă nu mai rămăseseră prea mulţi eroi...

Şi totuşi, ceva din caracterul eroic al muncii fusese transmis. Mulţi mergeau pe noile şantiere ale patriei pur şi simplu pentru că, de obicei, se cîştiga mai bine. Alteori, de fapt, nu aveau încotro. Pentru unii muncitori calificaţi, maiştri sau ingineri, faptul că au lăsat în urmă un baraj, de pildă, era însă – şi a rămas – un motiv de mîndrie profesională. Îmi aduc aminte, de exemplu, de un moldovean de la Rovinari, care îşi aşeza experienţa şantierului într-o genealogie eroică, avîndu-l ca strămoş pe Ştefan cel Mare (era şi un mod de a le da peste nas oltenilor, care se uitau de sus la veniturile moldovene din marele Combinat Minier Oltenia...). În tipologia pe care o făcusem împreună cu colega mea, Viorica Nicolau, după sute de interviuri, exista astfel şi categoria „muncitorului eroic“.  

Pe de altă parte, niciodată nu a existat un folclor atît de bogat pe seama muncii. Ironia privată era pe măsura eroizării publice. Prototipul trist a rămas însă faimoasa formulă „ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim“. Trist, pentru că nu prea era ironie, ci doar, eventual, o constatare hîtră, un fel de haz de necaz: eroismul muncii se dovedise a fi găunos.

Ceea ce nu am putut să înţeleg însă, în toţi aceşti peste 20 de ani, este modul în care – şi motivul pentru care – munca a fost dezonorată imediat după căderea comunismului. Prea mult pusă la gazeta de perete, probabil, a fost asimilată cu însuşi comunismul şi a fost aruncată, simbolic, la lada de gunoi, dimpreună cu acesta. Îmi aduc aminte că, pe la începutul anilor ’90, am invitat un faimos sociolog canadian, mare specialist în sociologia muncii, să ţină un curs. La pauză, studenţii mi-au spus, revoltaţi, că, dacă nu-l trimit la plimbare pe nenorocitul ăsta de comunist, ei îl iau la bătaie. Şi bietul om a trebuit să-şi schimbe, subit, subiectul cursului, pentru a nu-şi pierde audienţa. „Dar nu comuniştii au inventat munca!“ a mai apucat el să spună, într-o totală stare de perplexitate. Între timp, sociologia muncii a dispărut cu desăvîrşire din facultăţile de profil.

După căderea comunismului, „muncă“ a devenit, astfel, unul dintre acele cuvinte deochiate, pe care, dacă le pronunţi, trebuie să mergi la descîntat, ca să te vindeci. Ca şi „muncitor“, de altfel, perceput ca exponent al unei categorii de profitori de ieri şi de nostalgici de azi. 

Există însă cel puţin două sintagme în care „munca“ mai poate fi rostită. Prima este „piaţa muncii“: ei da, cîtă vreme a intrat pe „piaţă“, putem să vorbim şi despre „muncă“. E ca şi cum munca s-ar fi lepădat de comunism şi s-a convertit la capitalism, mîntuindu-se astfel de păcatul bolşevic. Cealaltă formulă alătură munca şi lenea, subiectul în propoziţie fiind, evident, românul. Este lumea lui Dorel, personaj care pare să-l fi înlocuit pe Bulă la acest capitol. Ironia e mai groasă în acest caz, căci e pe seama prostului care munceşte, noi, cei deştepţi, fiind de partea lenei care priveşte.

Dar oare chiar aşa să fie?  

În primul rînd, românii muncesc, în medie, 2095 de ore pe an, cu 425 de ore mai mult decît finlandezii, de pildă, şi cu 416 ore în plus comparativ cu angajaţii francezi (Eurofound); 1 din 3 români lucrează peste 9 ore pe zi, 1 din 2 lucrează ore suplimentare des şi foarte des, 35% lucrează în zilele de sîmbătă, iar 28% şi duminica; mai mult, în 1 caz din 3, munca românilor este nenormată. Pe de altă parte, un recent studiu IRES arată că, deşi 80% consideră munca lor ca solicitantă şi stresantă, 82% se declară mulţumiţi de volumul de muncă şi 93% – de serviciu în general. Mulţumiţi, mulţumiţi, dar 56% sînt în căutarea unui loc de muncă. Unul mai bun – veţi zice. Ei bine, nu: dintre cei în căutarea unui loc de muncă, 87% ar accepta un serviciu cu ore suplimentare frecvente; 76% dintre salariaţii români acceptă un loc de muncă sub pregătirea lor, iar 56% acceptă un salariu sub aşteptări. 

Şi pentru că tot se apropie 1 Mai, studiul IRES ne mai spune că doar pentru 1 român din 3 aceasta mai înseamnă „Ziua Muncii“. Am o vagă bănuială că această treime din populaţie este percepută de celelalte două treimi ca o mînă de muncitori nostalgici.

Mă întreb însă cîţi îşi aduc aminte cam despre ce e vorba cu Ziua asta a Muncii sau, măcar, că nu e nimic de ruşine cu ea. Cîndva, prin 1872, nişte „eroi ai muncii“ (capitaliste) chiar au murit pentru reducerea normei zilnice de muncă. Dar se pare că nouă ne place să muncim mai mult şi să fim plătiţi mai prost, aşezaţi confortabil pe ultimul loc din Europa în clasamentul statelor cu condiţii decente la locul de muncă (Eurofound).  

În bancuri, ne amuzăm pe seama lui Dorel, singurul român care munceşte ca prostu’. Tare mi-e însă că, de fapt, Dorel, c’est nous...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.