⬆
SITUAȚIUNEA

Despre (in)disciplina de partid
Cu alte cuvinte, în politică e nevoie și de un dram de noblețe. Chiar dacă – și tocmai dacă – adversarului îi lipsește.

„Se strică limba”?
Se „strică limba”? Cumva, da. Dar nu asta ne indignează cu adevărat, ci faptul că nu mai sîntem noi aceia care o stricăm.

Trei sfaturi de la George P. Shultz
În contextul autohton, cel de-al treilea sfat al dlui Shultz nu e valabil doar pentru miniștrii de Externe. Dar să nu ne facem iluzii. Nimeni nu-l va lua în serios.

Contradicție
Și totuși, de ce și de unde atîta ură împotriva unui sistem generos – de fapt, unicul astfel în toată istoria lumii?

Lecția Dilemei
Să conduci fără să conduci, să munceşti fără să munceşti, să obţii performanţa fără obsesia ei toxică.

Dezonorant
Și Simion, și mulți alții din AUR (și nu numai) cred pesemne cu toată puterea în vechiul mit că „evreii conduc lumea”.

Note, stări, zile
Și îi prefer pe Emil Brumaru și pe Toto Cutugno lui Gheboasă.

Între artă și viață
Cei doi, omenește vorbind, se pot împăca; punctele lor de vedere, cel mai adesea – nu.

Secession orădean
Ceea ce dă nota specifică și unică, cumva, centrului urban al Oradiei este prezența masivă a stilului „Secession”.

Note, stări, zile
Recunosc, totuși, că în asemenea împrejurări se face auzit, în sufletul meu, și cîte un drăcușor.

Capitalistul român
La el acasă, adică în ţările dezvoltate, capitalismul încearcă să se reformeze, dezvăţîndu-se de rutina proprie.

„Obiectivitatea” calității artistice
Despre obiectivitatea valorii, în speţă a frumosului, încercase şi Platon să afle ceva, în Hippias Maior.

Aria „ipocritului”
Toți sîntem, în sensul originar măcar, „ipocriți”: sîntem, în diferite proporții, Impostorul, Actorul, Profetul și Ideologul.

Una sinistra commedia
Pentru a ocupa o funcție publică așa trebuie să fii! Melancolic și imobil ca un spectator ghinionist!

Justiție și Istorie
Atunci de ce nu poate Justiția utiliza mărturia validă a Istoriei?

Elefantul din cireș
Nu-mi fac iluzii că argumentele mele (ca și altele) i-ar putea clinti pe adepții acestei „gnoze” de pe pozițiile lor.

Chipul nocturn al patriotismului
Inventarul acestor melancolii se poate extinde indefinit…

Alain Besançon in memoriam. Cîteva extrase edificatoare
Dispariția lui Alain Besançon afectează grav șansa lumii noastre de a cereceta și pricepe temeinic și adecvat ce-am trăit și ce trăim.

Bătrînețe, haine grele
Un mit grecesc povestește că un om, după ce a făcut un bine lui Zeus, a fost întrebat ce-și dorește drept răsplată.

Ce-au fost și ce-au ajuns miniștrii noștri
Şi apropo de primarii Bucureştiului, cum o fi să te instalezi în linia Dimitrie Brătianu, C.A. Rosetti, Nicolae Fleva, Grigore Cerchez, Pache Protopopescu, Nicolae Filipescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Mihai. G. Cantacuzino şi Vintilă Brătianu?

Cercurile concentrice ale vinovăției
La urmă e inevitabil ca noi toți să devenim, într-o anumită măsură, infectați cu morbul insensibilității etice.

Ce știi să faci?
Vom încerca recuperarea unei galerii de posibile modele pentru cei care se ocupă astăzi de trebile țării.

Fără discriminare pozitivă
Se inversează astfel o politică de decenii a universităților americane.

Un sfat al lui Machiavelli
Ceea ce nu înseamnă că tentația de a profita de situația din Rusia, spre a impulsiona eforturile contraofensivei Ucrainei, nu rămîne mare.

O reamintire: Alexandru Mironescu
Credința și îndoiala merg împreună. Nu e posibilă credința fără îndoială, iar cine nu se îndoiește e nebun.

Laicuri, laicuri!
Mai ales odată cu Facebook și alte rețele asemenea, egalitatea și democrația au triumfat.

Dilema noastră cea de toate zilele
Dilemele se depăşesc, adesea, nu prin manevre solemne şi prin ieremiadă, ci prin identificarea a ceea ce, în ţesătura vremii, e îngustime fudulă şi caraghioslîc.

De unde ne vine pericolul
Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor.

Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.

Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.

Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.

Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?

Alt tip de apolitism
Toți sînt slujbași de mîna a doua ai propriului destin.

Parabola săgeții
Unora le plac mult, alții le urăsc, dar vorba e că s-au ținut neîntrerupt – am uitat de cîte mii de săptămîni.

Despre profesori
Un profesor bun e cel care livrează suficientă materie umană pentru a fi admirat.

Confesiunea unui robot
Eroul lui Creangă s-a deșteptat porc și nu i-a fost rău, fiindcă a luat de nevastă o prințesă.

„Ne doresc sufletele”
Un timp am sperat că lumea avansează global spre mai multă unitate, mai multă libertate, mai multă echitate.

Creștinism necreștinesc
Sînt uimit, de mai multă vreme, de comportamentul public al ÎPS Teodosie de la Constanța.

Somnolență, tristețe, frică
Fără o exigenţă pascală neîntreruptă, sărbătorirea, o dată pe an, a „mormîntului gol“ riscă să devină rutină jubiliară, un soi de „1 Mai“ bisericesc.

Paleative „Toate-s vechi și nouă toate” (1996)
Sînt, într-adevăr, unele indicii (chiar dacă nu întru totul doveditoare la această oră) că senatorul Văcaru se înșală.

Note, stări, zile
Frază tipică de latin ne-spaniol: „Știi dumneata cine sînt eu?! Avocatul X, fost consilier în ministerul Y, rudă cu principele Z”.

Ideologii noștri
Care e concluzia pe care o putem trage din asemenea judecăți, a căror tendențiozitate ideologică n-ar trebui să scape nimănui?

Note, stări, zile
Lozinci pe pereții cantinelor muncitorești: „Mestecînd cu grijă mîncarea, ajuți societatea”, „Carnea e vătămătoare”, „Un om conține tot atîtea grăsimi cît 200 gr. de carne”.

La trîntă cu IA
M-am prins unde stau rău IA și, ca să am ultimul cuvînt al omului, i-am cercetat în final la metaforă. Am întrebat: „Ce poți citi de pe buzele unei prăpăstii?”.