O scrisoare inedită de la Ion Ianoși

Publicat în Dilema Veche nr. 1033 din 25 ianuarie – 31 ianuarie 2024
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

În maldărele de scrisori primite de-a lungul anilor (și pe care încerc să le organizez) am dat, zilele trecute, peste cea de mai jos, trimisă de Ion Ianoși. O reproduc, nu pentru că îmi face complimente „colegiale”, ci pentru că formulează civilizat, dar limpede, obiecții față de unele texte ale mele. E, cred, un exemplu de dialog între oameni radical diferiți ideologic, dar capabili de cordialitate autentică. Ion Ianoși a fost un intelectual de stînga consecvent pînă la capăt (a murit în 2016), dar a tratat întotdeauna relația cu „tabăra opusă” nu în termeni de front, ci în termeni de complementaritate. Și ar fi păcat ca portretul lui să-și piardă relieful meritat. „Isprăvile” lui culturale sînt însemnate, tocmai printr-o combinație rară între consecvență cu propriile convingeri și disponibilitate autentică pentru convingerile altora. E lucru rar! Un model de rigoare deschisă, de bună vecinătate. Am fost, de altfel, vecini la propriu (locuiam in case situate spate in spate, la colțul dintre străzile Louis Blanc și Paris). Îl vizitam des și petreceam seri lungi de dezbatere amicală, păstrîndu-ne, nestingheriți și profitabil, amplasamentul teoretic distinct. Reproduc textul de mai jos, cu nostalgică afecțiune și incluzînd o conotație omagială pentru cel care, între altele, a organizat, în 1972, la București, Congresul internațional de Estetică și a semnat referate cald favorabile, pentru edituri care aveau nevoie de „garanții” ideologice ca să poată publica fără riscuri cărți ca Jurnalul de la Păltiniș și Epistolar...

Acum o oră am primit Viața Românească 4/87. Și am citit imediat „Sensul culturii în lumea contemporană” (text al unei conferințe ținute la Lugoj în 1982, n.m., A.P.). Nu mă pot abține de a vă felicita: e un text excelent. Se simte legătura cu Minima Moralia, căutările sînt aceleași, visul tainic al „depășirii” și bărbătească recunoaștere a eșecului. Două remarci. Ader întru totul la polemica împotriva deplasării „de la conținut la formă” (polemică sprijinită de Epictet). Dar pentru ce v-ați oprit la enunț? „Formalismul” face ravagii printre colegii noștri – talentați – dintre criticii literari, „metodele” au ajuns preocupare de sine stătătoare, „limbajele” sînt privite adesea în sine. Fenomenul începe să atace... literatura însăși. Înțeleg rostul compensator (asta se poate, ca refugiu din ce nu se poate), dar rezultatul e exterior nevoilor de fond, culturale și nu numai. Ar fi meritat să particularizați „conținutismul” (iertați termenul). Și aici ajungem la a doua chestiune. Transcenderea, mediată de cultură o vedeți orientată către sacru. Dar mîntuirea efectivă pare a nu mai fi... mîntuitoare. Și atunci? În vorbe, recunoașteți și alte „ieșiri” – de la existențiale la cele morale; în fapt, ajungem la „insuportabilul lipsei de convingeri”, din care ne-ar putea scoate doar... „profunzimea de deasupra”. Accept utopia – orice utopie care susține umanitatea din noi. Dar procedați la fel, cu alte multe utopii care și ele se vor „de conținut”, adică răspunsuri la prima parte – presupusă de Epictet – a filozofiei? Utopia poate „acționa” transcendent chiar în treburi de viață: să crești un copil cu gîndul să te continue (deși ar putea ajunge mitocan); să speri într-o reașezare a vieții mai dreaptă – cu toate că ea te infirmă mereu... Nu cred că utopia existențială, cea morală, cea socială etc. ar fi mai puțin acceptabile decît utopia religioasă – deși sînt mai incomode, fiindcă preceptul „să nu furi” ar putea fi infirmat la primul furt. Paradisurile pămîntene s-au destrămat „infernal” – cele din ceruri se mențin inalterabile! Cum s-ar zice: v-am „prins” într-un flagrant delict de fraternizare cu cei pe care nu-i acceptați (sau înțelegeți). Mi-ați mărturisit, odată, inaderența la imperativul categoric kantian. Dar cît de minunat utopic este el – și cît poate fi, în consecință, de eficient: măcar pentru Kant, în calitate de combustie de o viață, pentru a scrie Criticile. Infinit mai modești, n-am putea reface experiența? Adică să fim morali în chiar producerea culturii? Încăpățînarea în a gîndi și scrie nu e un act eminamente moral? Sau încăpățînarea de a sta aici și de a face cultură? În fond, pentru ce n-ar fi moral-cultural gestul de a învăța studenți sau de a ține o conferință la Lugoj!? – în speranța de a-i face pe auditori ceva mai buni. Subzistăm în condiția intervalului, de acord. Dar între instinct și sacru ne putem insinua în felurite chipuri; chiar dacă speranța ne e iluzorie – e cazul să admiteți restricția, ca unul care faceți cu ochiul sacrului...

Încă o dată: textul e minunat, mă simt întru totul solidar cu el. Sînt gata să pornesc din același punct – gata spre o relativ altă desfășurare ulterioară. Problema e din nou dacă putem dialoga, chestiune pe care am pus-o în Epistolar (unde jucăm... împreună). Un moment m-am simțit vizat de referirea la cei care citează într-o singură frază pe Mallarmé, Marx și Origen; dar – neomogeni – dintre ei aș putea omogeniza doi măcar: pe Origen și Marx (sînt dispus oricînd la demonstrații). În fine, ar merita să mai discutăm despre tot ce ați spus, atît de incitant, la Lugoj. Iertați-mi forma scrisorii, abruptă și nestilizată: ce mi-a venit la gură am și pus pe hîrtie, în zece minute. Vă doresc cît mai multe asemenea meditații – blînd transcendente. Cu cele mai afectuoase gînduri (și doamnei Catrinel),

Ianoși

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.