Unde, cînd, cum?

Publicat în Dilema Veche nr. 1020 din 26 octombrie – 2 noiembrie 2023
image

Înfuriat pe păgînii care, lamentîndu-se că romanii fuseseră masacrați de goți în 410 (cînd Alaric cucerise Roma), acuzau pentru acest dezastru creștinarea Imperiului și abandonarea vechilor zei, Augustin scria (în Cetatea lui Dumnezeu, citat după Eric Voegelin, Religiile politice, Humanitas 2010, p. 114): „Mulți au pierit în diferite feluri teribile. Dacă cineva trebuie să deplîngă asta, atunci ar trebui să-și aducă aminte că acesta e destinul tuturor celor care s-au născut pentru această viață. Din cîte știu, n-a murit nici un un om care să nu fi trebuit să moară cîndva, oricum”.  

Ce vrea să spună Augustin, cred, este că, oricît de crude, de dureroase etc. ar fi sfîrșiturile oamenilor, ba chiar oricît de timpurii (copii), și, chiar, oricît de numeroase (în cazul unui masacru), din perspectiva generală a destinului omului ele sînt identice, valorînd la fel de puțin sau chiar deloc. Într-adevăr, față de infinitul eternității și al puterii divine, orice cantitate e egală cu oricare alta – mare sau mică –, și asta fiindcă nulurile nu pot fi decît egale între ele. Dacă cineva a trăit 100 de ani sau numai zece, sau doi ani, nu face nici o diferență; și nici nu influențează raportul față de infinit dacă sînt omorîți într-un război o sută sau o mie de oameni. Dar un milion?

Am putea însă inversa perspectiva și raporta viețile omenești la ceea ce nu-i omenesc, ba chiar nu-i viu, și am putea spune că acest reper e un vid de sens: or, în raport cu el, orice viață omenească, avînd fie și cea mai scurtă durată, devine infinită și egală cu oricare alta, prin faptul că, în raport cu zero, orice cantitate finită apare infinită. 

Ambele perspective, cumva înrudite, mi se par stranii și chiar înfricoșătoare: una ne egalizează între noi, reducîndu-ne la nimic, alta ne egalizează între noi, sporindu-ne la puterea infinitului. Una ne sfătuiește să nu facem distincții între felul cum mor oamenii, deoarece nu contăm mai mult decît Neantul, cealaltă vrea să evităm aceleași distincții, deoarece contăm fiecare Totul. Una nu vrea să ne acorde nimic, alta nu vrea să ne ia nimic.

Un asasin în serie, un tiran cumplit, un terorist sau un torționar n-ar avea decît de cîștigat adoptînd perspectiva augustiniană: a fi omorît unul, cincizeci sau cinci mii de oameni n-ar clinti neantul deloc. Și nici dacă ar mai adăuga cinci mii, o sută de mii sau un milion. În fond, nici unul din cei care mor, ar putea spune, n-ar fi putut ocoli destinul, pe care l-a împlinit criminalul. Cu ce schimbă creșterea numerelor celor uciși realitatea că viețile tuturor rămîn aproape de zero oricum? 

Pe de altă parte, cealaltă perspectivă, cea opus-augustiniană – a vedea fiecare viață ca infinită și egală cu Totul – ar delegitima orice tentativă de apărare. Dacă cred că orice viață e egală cu oricare alta fiindcă are puterea infinității, nu pot accepta nici un sacrificiu voluntar sau de alt fel. Mi-e interzis să calculez o sumă algebrică în vieți pierdute și cîștigate, acționînd într-un fel sau în altul, în funcție dacă suma e pozitivă sau negativă. A vorbi în termeni utilitariști: sacrific o viață (în război, de pildă) pentru a salva o mie de alte vieți n-are nici un sens, dacă fiecare viață individuală valorează cît toate cele care s-au scurs de la începutul lumii luate împreună.

Susțin că ambele perspective schițate mai sus sînt false; cred că a face distincții cantitative, cînd e vorba de omoruri, de catastrofe, ba chiar calitative, cînd e vorba de a distinge, de pildă, între agresor și victimă, rămîne unica formă de moralitate posibilă, care justifică anihilarea unor vieți ticăloase (ale marilor criminali de război, de exemplu) ca act nu numai de dreptate, dar și de aducere-aminte.

Iar dacă viețile admit diferențe, la fel admit și morțile: războinicul care moare în luptă moare într-un fel, în timp ce pruncul ucis de un sadic moare altfel, deși, desigur că, în infinitul morții, sorțile lor devin egale. Holocaustul e atît de teribil nu numai din cauza numerelor imense (deși nici acestea nu sînt de omis), ci și fiindcă victimele au fost ucise după ce au fost dezbrăcate de orice demnitate omenească, au fost despuiate de însăși umanitatea lor. (Dezbrăcatul lor fizic, chipurile pentru dușuri, înainte de gazare, e simbolic.) Au murit altfel decît soldații în luptă, și chiar decît civilii morți sub bombardamente. Diferența contează.

În definitiv, nu putem privi nici lumea, nici moartea din punctul de vedere al lui Dumnezeu, și nici din cel al neantului. Sîntem limitați, mărunți, dar nu neant. Nu trebuie să-i consolăm pe alții și să ne consolăm pe noi urmînd exemplul lui Augustin. E un adevăr inconturnabil că toți murim „oriunde, oricum”. Dar, pentru mărginirea care sîntem, esențiale rămîn tocmai diferențele: undecînd și, mai ales, cum.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Prințul William îl etichetează pe Regele Charles drept „incompetent” și prevede o revoluție regală când va urca pe tron
Se pare că Prințul William admiră felul cum bunica sa conducea regatul, dar crede că modul în care tatăl său o face nu se ridică la aceleași standarde.
image
Cum poți rămâne fără moștenire dacă „uiți” de ea mai mult de 3 ani: „Dacă ai o proprietate, ai grijă de ea!”
Românii care dețin case sau terenuri cu situație juridică neclară le pot pierde dacă nu se interesează de ele mai mult de trei ani. Acest lucru este posibil prin legea care permite notarea posesiei în cartea funciară și împroprietărirea după trei ani.
image
Fotografiile cu Cherecheș prins în Germania, subiect de glume: „Deci au dreptate vecinii mei care au zis că în Germania nu este ca în România”
Fotografiile apărute în presă și pe rețelele de socializare cu primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, prins în Germania, au declanșat discuții aprinse printre internauți.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.