Note, stări, zile
27 ianuarie 2024
Într-un dosar cu documente și însemnări vechi, găsesc un fragment din declarația președintelui Abraham Lincoln la Congresul American din 1860. Îl reproduc cu admirativă uimire și îl dedic, de Anul Nou, guvernelor noastre de ieri, de azi, de mîine:
– Nu se poate obține prosperitatea descurajînd economisirea.
– Nu se poate da putere celui slab șubrezindu-l pe cel puternic.
– Nu poți ajuta angajatul demolîndu-l pe angajator.
– Nu se poate consolida fraternitatea dintre oameni încurajînd lupta de clasă.
– Nu-l poți ajuta pe cel sărac subminîndu-l pe cel bogat.
– Nu veți scăpa de necazuri cheltuind mai mult decît cîștigați.
– Nu se pot consolida caracterul și curajul descurajînd inițiativa și spiritul de independență.
– Nu-i veți ajuta cu adevărat pe oameni făcînd mereu pentru ei ceea ce ar putea și ar trebui să facă ei înșiși.
29 ianuarie 2024
Ascanio Damian, despre care, nostalgic, am scris de curînd, pare să mă urmărească pentru a mă binedispune. Ieri am găsit, în arhiva proprie, o glumă „sociologică” pe care mi-a trimis-o în anii ’80. Poate vă amuză. Iat-o:
Sînt obosit…
Într-adevăr sînt obosit!
De cîțiva ani tot dau vina pe vîrstă, supărări, lipsă de vitamine, poluare, obezitate, dietă și o mulțime de alte boli care te fac să te miri că viața mai merită trăită. Dar acum am descoperit că nu astea sînt motivele.
Sînt obosit pentru că muncesc prea mult.
Populația țării este de 23.228.587 de oameni din care 7.859.889 sînt pensionari. Mai rămîn 15.38.698 care să muncească.
În școli sînt 4.813.999. Mai rămîn 10.554.699 care să muncească. 2.674.917 sînt șomeri, iar 5.001.013 lucrează în administrația de stat. Mai rămîn 2.878.769 care să muncească. 1.758.332 sînt în armată. Mai rămîn 1.120.437 care să muncească. 374.592 sînt în pușcării, 425.687 – în spitale, iar 320.156 lucrează în administrațiile locale.
Mai rămîn 2 (doi) oameni care să muncească.
TU și EU.
Iar TU STAI! Și citești chestia asta.
Nici nu mă mai mir că sînt așa obosit.
Fără dată (note răzlețe de jurnal. Ale mele? De la alții?)
– A merge pe drumul cel bun, dar în sens invers...
– Evoluția lumii de la mineralitate spre inteligență nu e și ea o ilustrare a Învierii? Adică a tendinței naturale a neînsuflețitului de a se însufleți?
