Cine nu se teme de AI

Printre diferitele spaime întemeiate pe care le stîrnește AI (Inteligența Artificială) în ultimul timp, cele mai concrete și mai actuale par a fi cele legate de pierderea foarte multor locuri de muncă, concomitent cu substituirea oamenilor cu roboți superinteligenți, capabili să îndeplinească nenumărate sarcini. Se spune că multe meserii, mai ales cele comportînd multă rutină, cum ar fi cea de contabil, de casier, de vînzător, de chelner, de manager de vînzări, de agent de asigurări, de șofer, de mecanic auto și multe altele, vor dispărea în curînd. Dar unde nu vedem rutină? Mai peste tot: de exemplu, nici redactorii și corectorii de carte nu vor fi scutiți de problema de a-și mai găsi un loc de muncă în meserie, ba nici măcar traducătorii. Sigur, traducerile făcute de roboți deocamdată abundă în greșeli. Dar perfecționarea inevitabilă le va curăța treptat, „curățîndu-i” și pe traducătorii-oameni. Sînt și multe alte profesii care, se spune cu dreptate, sînt amenințate: de exemplu, chiar cea de scriitor, sau de scenarist, sau de compozitor, de vreme ce se pare că roboții pot compune mulțumitor, după algoritmi bine ajustați, texte, muzică, scenarii, imagini. Același lucru se poate afirma și despre designerii de orice fel, care, în curînd, vor ajunge și ei supranumerari. Sigur, AI n-are prea multă imaginație, dar – să fim sinceri – nici multe din așa-zisele „creații” omenești nu sînt decît platitudini rearanjate și restilizate, după cerințele curentelor la modă. Arta a pierdut aura de mister din epoca romantică; a devenit și ea un fel de rutină mai sofisticată, care reciclează la nesfîrșit teme, motive, imagini și mărci stlistice – toate putînd fi reproduse satisfăcător și chiar mai bine de algoritmi. Nu vor fi perfecte? Vor fi lipsite de fior? De acord, dar și marea majoritate a produselor omenești asociate artelor sînt aproape la fel, iar „fiorul” e și el un ideal romantic demodat în era AI. Și chiar dacă va persista o mică diferență între oameni și roboți în creație, se zice că pentru nevoile pieței ea poate fi neglijată.

Mai sînt și alte profesii care vor fi, dacă nu evacuate cu totul, măcar reduse la limită: medicul de familie, de exemplu, va fi substituit de roboți care vor consulta și vor pune singuri cel puțin un diagnostic preliminar. (Asta pînă ce, peste un timp, nu vom fi și operați de roboți!) Apoi cea de judecător: marea majoritate a cazurilor sînt prevăzute de legi și intră în cazuistică; ele vor putea fi judecate, măcar la nivel de bază, de roboți specializați. Bineînțeles însă că efectul AI va fi – este deja – imens în educație: deja mulți studenți, ba chiar și unii doctoranzi s-au prins că ChatGBT sau BING pot scrie lucrări de diplomă, de masterat și chiar de doctorat satisfăcătoare și care scapă detecției antiplagiat. De asemenea, sînt în curs experimente care arată că roboții pot preda copiilor diferite materii, așa că și profesia de dascăl uman va fi pusă în discuție. Sigur, rămîne întrebarea pentru ce fel de profesii se vor mai pregăti copiii și tinerii în cadrul procesului educațional, dacă oricum nu vor mai avea prea multe opțiuni, din cauza roboților. Poate doar ca să se împăuneze cu o diplomă, pentru care au avut de luat decizia dificilă dacă să încredințeze redactarea ei chatbot-ului ABC sau LMN.

Ca să n-o lungesc: susțin că aproape toate meseriile vor putea fi substituite mai devreme sau mai tîrziu de roboți inteligenți și îndemînatici – de la cele simple, manuale, cum ar fi cea de șofer de taxi sau mecanic de tren, pînă la cele mai sofisticate ca aceea de scriitor de articole de gazetă (exact ca acesta de față). Rămîn însă, după părerea mea, două puternice și foarte însemnate excepții, deoarece există două ocupații tradiționale, unde mașinile, oricît de inteligente și perfecționate, n-au și nu vor avea niciodată „o pîine de mîncat” (deși ele „mănîncă“ numai kilowați/oră electrici).

Cea dintîi excepție îi privește pe escrocii de toate felurile. E limpede că a-ți înșela deopotrivă aproapele și departele, a te bizui pe buna lor credință, numai spre a-i stoarce de bani și a-i păgubi de alte bunuri, a minți, a seduce, a face promisiuni despre care știi că rămîn deșarte, a practica impostura de orice fel, pretinzînd că ești ceea ce nu ești sau că faci ceea ce nu faci, a trage „tunuri” în finanțele publice, a te folosi la nevoie de orice portițe legale – și, în ciuda roboților, vor rămîne întotdeauna destule – spre a fenta regulile, a practica disimularea și servilismul față de cei puternici, a da și a lua șpăgi la greu etcetera, etcetera – toate aceste acțiuni, cuprinse în termenul general de „escrocherie”, sînt, în mod evident, imposibil de reprodus de mașini.

Mai întîi, acestea sînt programate să fie oneste, să-i servească pe oameni și să aplice regulile justiției. Apoi, roboții nu înțeleg și n-au conștiința a ceea ce fac sau spun; or, nu poți înșela deliberat pe cineva fără să ai, mai întîi, conștiința adevărului și nu doar simpla știință a lui. E necesar apoi să ai intenția de a-l ascunde altcuiva îndreptățit să-l știe, apoi să ai conștiința deopotrivă a minciunii și a acestei rele intenții, și, în al patrulea rînd, să cunoști faptul că acționezi reprobabil moral sau legal. Dintre aceste patru acte, numai primul mi se pare că ar putea fi reprodus de AI, și încă la un nivel foarte elementar. Restul – nu, căci mașinile nu numai că n-au conștiință, dar nu pot avea nici conștiința răului pe care l-ar produce, dacă ar acționa împotriva regulilor pe care au fost programate să le respecte. Ar putea avea, cel mult, intenția inconștientă a binelui, dar oricum nu și pe cea a răului, care rămîne monopolul nostru etern, al oamenilor. Într-un cuvînt, escrocii, adică cei care cred că nu pot obține binele (pentru ei) decît dacă provoacă deliberat daune pentru ceilalți prin înșelăciune, minciună, amăgire, abuz, făcînd promisiuni deșarte și uzînd de impostură și fals – escrocii, deci, se vor adapta strălucit invaziei AI. Ba chiar vor prospera, căci printre ei își vor găsi refugiul destui inși privați de micuța lor meserie onestă, aproape dispărută între timp.

Fie. Mai rămîne de știut atîta: care e cealaltă profesie despre care afirmăm că va rezista neabătut „cuceririi” din partea roboților? Cine sînt, deci, ceilalți oameni care nu-și vor pierde job-urile din cauza AI? Clar: politicienii sînt. De ce? Simplu, elementar: din aceleași motive ca și escrocii.