Lecția Dilemei

Publicat în Dilema Veche nr. 1013 din 7 – 13 septembrie 2023
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Reiau un text scris cu ocazia unei aniversări (Dilema – 20 de ani), pentru a reaminti, melancolic, bucuriile și tribulațiile gazetei. Care continuă. În curînd, vom experimenta o nouă cotitură de statut. Vom vedea.

Cînd, spre sfîrşitul anului 1992, Augustin Buzura mi-a propus, în calitatea lui de preşedinte al Fundaţiei Culturale Române, să încerc lansarea unui săptămînal de cultură, eram, în materie de gazetărie, un debutant. Scrisesem, desigur, în diverse periodice, încă din 1968, dar nu eram ceea ce se cheamă un „om de presă“. Nu lucrasem niciodată într-o redacţie şi nu-mi trecuse niciodată prin cap că aş putea ajunge să conduc o revistă. Persuasiunea discretă a lui Buzura, inconştienţa proprie şi faptul că mă aflam într-o „pauză“ existenţială (încheiasem mandatul de ministru al Culturii şi nu eram încă angajat în nici un alt proiect) m-au determinat – cum se spune azi – „să accept provocarea“. Am avut noroc. Am fost flancat, de la bun început, de mari profesionişti, care m-au ajutat să mă „antrenez“ într-un sport pe care nu-l practicasem încă. Mă gîndesc, în primul rînd, la Radu Cosaşu (care a propus şi titlul revistei), la Magdalena Boiangiu şi la Zigu Ornea, cărora li s-au adăugat, în scurt timp, Tita Chiper, Elena Ştefoi, Mircea Vasilescu, Alex. Leo Şerban ş.a. Prima lecţie care s-a desprins, pentru mine, din această experienţă a fost aceea că, pentru a conduce cum trebuie o instituţie, trebuie să ştii să te laşi condus. Nu „folosit“, nu „manipulat“, nu „aservit“, ci sfătuit, contrazis, „reformat“. Nu m-am simţit, niciodată, „şef“ la Dilema. Şedinţele de redacţie erau colocviale, policrome, imprevizibile. Dilema a devenit, foarte repede, o „dihanie“ autonomă, adică o vietate însufleţită de respiraţia comunitară a tuturor membrilor ei. Cu alte cuvinte, „şeful“ întregului „colectiv“ era gazeta însăşi, spiritul ei, concordia neconstrîngătoare a redactorilor, umorul.

O a doua lecţie a fost redefinirea conceptului de „muncă“. Nu vreau să livrez o imagine idilică a efortului de echipă, nu vreau să minimalizez truda – inevitabilă şi, uneori, epuizantă – a fiecărui coechipier în parte. Dar munca noastră n-a avut cred, niciodată, portretul hîd al salahoriei, mizeria „colaterală“ a screamătului, grimasa de inconfort a „figurilor impuse“. A prevalat buna-dispoziţie, plăcerea întîlnirilor şi a mobilizării spontane, voluptatea anticipativă a „produsului“ finit.

Aşadar, să conduci fără să conduci, să munceşti fără să munceşti, să obţii performanţa fără obsesia ei toxică. (Mai în glumă, mai în serios, adaug că, în ultimii ani, „dilematicii“ au reuşit şi să lucreze fără să fie plătiţi, decît sporadic, mediocru sau deloc. Nu ştiu dacă să numesc asta „supravieţuire fără vieţuire“ sau viceversa…)

Interesantă, de altfel, a fost şi lecţia capitalismului „de tranziţie“ pe care ne-au oferit-o împrejurările. Am început prin a fi subvenţionaţi de la buget, ceea ce ne-a adus, din primul moment, suspiciuni infamante: eram „ai Puterii“, atunci cînd nu intram în corul critic al Opoziţiei, şi eram neloaiali cu finanţatorul, atunci cînd criticam Puterea. Augustin Buzura însuşi era, adesea, un „patron“ crispat. Nu pot să spun că practica ingerinţa autoritară, dar se vedea că „suferă“ cînd, la o adică, ne luam libertăţi prea mari faţă de guvernanţi. Ne întreba trist, din cînd în cînd, de ce nu ne concentrăm mai mult pe „cultură“… Fapt e că, după modificarea de statut al Fundaţiei Culturale (devenită Institut Cultural, sub patronajul Preşedinţiei), ne-am hotărît să devenim independenţi. Dl Buzura n-a fost de acord să ne dea drumul pe piaţa liberă, aşa că ne-am despărţit neamical, drept care a trebuit să schimbăm numele revistei, căci cel vechi rămînea în proprietatea instituţiei fondatoare. S-a născut, astfel, Dilema „veche“. Dar de unde bani? Am avut, mai întîi, promisiunile unui filantrop privat, care însă şi le-a retras pe neaşteptate, la intervenţia, cred, a unui amic cu greutate al dlui Buzura. E momentul în care a intrat în scenă Mircea Dinescu. Ne-a văzut dintr-odată „orfani“ şi, cu nonşalanţa cunoscută, ne-a propus, generos, să trecem sub jurisdicţia unei fundaţii înfiinţate de el. A fost un gest salvator. Am supravieţuit, deci, ceva vreme, în condiţii „pitoreşti“ (uneori, în criză de „lichidităţi“, poetul ne ispitea cu plata în natură: vreo damigeană, vreun piept de gîscă afumat etc.). Trăiam, pe scurt, într-o veselă aproximaţie administrativă din care, ca să zic aşa, tot Dinescu ne-a scos, vînzîndu-ne, peste noapte, fără să ne anunţe, trustului de presă al lui Dinu Patriciu. Nepreveniţi şi oarecum frustraţi că Mircea vînduse ceea ce nu cumpărase, a trebuit să acceptăm situaţia de fapt, căzînd, din nou, sub bănuiala că sîntem „arondaţi“ intereselor netransparente ale unui mogul. În realitate, nu asta era problema. Mogulul a avut eleganţa să nu se amestece în treburile noastre. Dar trustul lui, printr-un manageriat falimentar, s-a amestecat în vieţile şi buzunarele noastre: am sfîrşit prin a nu ne căpăta salariile cu lunile. Am rămas, aşadar, un săptămînal „de tranziţie“ în contextul unei tranziţii fără sfîrşit şi al unei specii de capitalism care nu reuşeşte să „treacă“ spre propria lui esenţă. Între timp, patronul trustului s-a schimbat şi încercăm să ne facem oarecari iluzii cu privire la şansele noastre imediate. E – şi aceasta – o lecţie: dacă nu se va arăta nimeni intersat de supravieţuirea unei publicaţii ca Dilema, va trebui să învăţăm să dispărem. Vorba lui Nichita Stănescu: „Cine are curajul să se nască, trebuie să aibă şi curajul să moară…“. Ar fi, desigur, un motiv de amărăciune să nu putem trece pragul celor douăzeci de ani împliniţi. Dar, vorba altcuiva, citată adesea de Nicu Steinhardt, „poate nu va fi pre voia hainilor de tătari…“.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

muncitori renovare foto pexels jpeg
Foarte mulți români și-au planificat renovarea locuinței în 2025. Cât sunt dispuși să plătească
Foarte mulți români au de gând să-și renoveze locuința în acest an, cu atât mai mult cu cât majoritatea proprietăților sunt mai vechi de 40 de ani, iar pandemia și dificultățile financiare care i-au urmat nu le-au permis să se ocupe de acest aspect.
Spaţii industriale
România, din ce în ce mai atrăgătoare pentru firmele care vor să se relocheze
România atrage tot mai mult interesul investitorilor care se uită la Europa Centrală și de Est pentru spații industriale sau de birouri, parțial și datorită stimulentelor guvernamentale care pot acoperi până la 70% din costurile eligibile.
RusIa a anexat Crimeea în 2014 FOTO Shutterstock jpg
Ar fi putut Ucraina să oprească anexarea Crimeei în 2014? Șirul de evenimente care a pecetluit soarta peninsulei
„Nimeni nu-i cere (președintelui Volodimir) Zelenski să recunoască Crimeea drept teritoriu rusesc, dar dacă vrea Crimeea, de ce nu au luptat pentru ea acum 11 ani, când a fost predată Rusiei fără să se tragă niciun foc de armă?”, a scris Trump pe platforma sa Truth Social pe 23 aprilie.
retroparada primaverii 2025 slatina olt   foto alina mitran (13) jpg
Cum arată „mașina președinților”, bătrâna Minerva. Retro Parada Primăverii a adus mașini de legendă în Slatina
Exponatele dintr-un muzeu pe roți au putut fi admirate recent, la Slatina, la încă una dintre expozițiile colecționarilor pasionați, exemplarele afișate cu mândrie stârnind admirația, deseori reținută, a adulților și exclamațiile celor mici.
Jack Barsky foto LinkedIn jpeg
Cum să fii cu adevărat influent ca manager. Sfaturile unui fost spion KGB
Jack Barsky, unul dintre cei mai cunoscuţi foşti spioni KGB, stabilit în SUA de peste patru decenii, a prezentat pe pagina sa oficială de LinkedIn un set de reguli pe care trebuie să le respecte managerii de companii pentru a fi cu adevărat influenți.
Cusca de la Zoo Hunedoara  Foto Daniel Guta jpg
Românii nu mai îndrăgesc grădinile zoologice. Șirul de incidente uluitoare care le-a știrbit popularitatea
Mai populare în comunism, multe grădini zoologice din România au ajuns adesea comparate de activiștii pentru protejarea animalelor cu „închisori”. Astfel, percepția românilor s-a schimbat, cu timpul, iar unele grădini zoo se pregătesc să renunțe la animalele mari.
blockchain webp
Domeniul care ar putea genera 1 milion de locuri de muncă până în 2030. Ce salarii se oferă
Peste 1 milion de locuri noi de muncă ar putea fi generate până în 2030 într-un domeniul al tehnologiei, egalând actualul boom de recrutare din industria AI, cu salarii care vor rivaliza cu cele ale inginerilor AI de top de la companii precum OpenAI.
dacia militie germania foto mobile de jpeg
O Dacia 1300 utilizată de Miliția comunistă în România se vinde în Germania. Cât cere proprietarul
De câteva săptămâni, pe unul dintre cele mai căutate site-uri de vânzări automobile second-hand și vintage din Germania - mobile.de – un pasionat colecționar neamț a scos la vânzare o inedită mașină Dacia 1300, fabricată în urmă cu aproape 50 de ani în uzina Dacia din Mioveni.
Doina Cornea (20) jpeg
4 mai: Ziua când a murit Doina Cornea, cel mai important dizident român anti-ceauşist
În anul 2018, pe 4 mai, a murit disidenta Doina Cornea. Tot pe 4 mai a murit compozitorul George Enescu și s-a născut cântăreața Mihaela Runceanu.