„Scena politică”

Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
Frica lui Putin jpeg

Limbajul politicii, al presei şi, în general, al celor care vorbesc despre politică e doldora de metafore din viaţa teatrului şi a spectacolului în general. Politicienii „joacă roluri” într-un „spectacol”, în care „intră” bine sau rău. Ei sînt, deci, „actori” într-o „piesă” care poate fi o „dramă”, sau o „farsă”, care „se termină fericit” sau „nefericit” pentru unii dintre ei. Uneori asistăm uimiţi la „un circ”. Cîte un politician „trage sforile”, ca la teatrul de marionete, sau e un „bun păpuşar”. Unul are șansa să fie „protagonist” într-o „reprezentaţie”, altul are, sărmanul, numai un „rol secundar”. Uneori ei „joacă idila” împăcării, alteori „îşi cară unii altora pumni” ca într-o „mascaradă”. Unul e „primadonă”, altul „cîntă” cum i se spune, altul e adus numai ca „să facă figurație”. Printre oamenii politici, unii „fac acrobaţii”, alții „fac pe nebunii”, alţii „se dau în spectacol”. Din cînd în cînd, are loc un mare „show”, care e „bine sau rău regizat” şi pe care „publicul” îl „aplaudă” sau îl „huiduie”. Cînd nu înţelegem prea bine ce se întîmplă și de ce, spunem că „piesa a fost regizată din umbră”. Uneori au loc şi „repetiţii”, ba chiar „repetiţia generală” pentru un eveniment politic, de exemplu pentru alegeri. Cînd este cazul, se negociază „în culise” și la adăpost de „lumina reflectoarelor”. Evenimentele politice sînt neapărat „jucate” după „scenarii scrise dinainte” şi astfel ele ies la „rampă”. Uneori se „scriu scenarii sumbre”, pe care presa vigilentă le „demască”, descriind și „recuzita” folosită. Noi asistăm la „spectacol” şi, la alegeri, „îi premiem” sau nu pe „actori”, care, la rîndul lor, vor mai fi sau nu folosiţi de „regizor” în altă „piesă”, sau în alt „act”, sau nu vor mai primi „nici un rol”.

Cît despre sintagma generalizatoare „scena politică”, aceasta a devenit atît de banală şi de tocită de utilizarea continuă, încît nici nu o mai luăm în seamă. E interesat că mai vorbim, dar ceva mai rar, despre „scena culturală”, dar mai deloc despre „scena economică” sau „scena socială”. Aceasta sugerează, de fapt, şi motivul ascuns – sau cel puţin unul dintre ele – pentru care tindem să vedem lumea politicii ca pe un teatru: avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală. (Deși, după vechiul dicton, lumea întreagă ar fi o „scenă” și viața – un spectacol scris și pus în scenă de Autorul suprem.) Se întîmplă în politică lucruri ca „pe scenă”: „gesticulaţie mare”, personaje pitorești sau sinistre, vorbe grave, dar, înapoia „cortinei”, nimic sau aproape nimic nu pare autentic. Viaţa politicii ni se pare a fi dublă: cu o faţă fardată, mascată, fals fixată într-un rictus, îndreptată spre noi, care devenim asistenţă şi „public”, şi cu o faţă reală, necunoscută, aflată în „culise”.

Impresia de fals o naşte însă pe aceea de teamă: politicienii „fac scenarii”, ceea ce înseamnă că, atunci cînd nu mai înţelegem evenimentele din jurul nostru, tindem să credem că o inteligenţă puternică şi dispunînd de mijloace imense creează evenimentele cu un scop numai de ea ştiut. „Specialiştii” şi „analiştii” se contrazic, adesea se înșeală sau vorbesc ininteligibil utilizînd excesiv grafice și statistici. Lumea se mișcă într-o direcție care nu ne place. Sîntem suspicioși, dar cine răspunde, în definitiv? Cum să nu te gîndeşti la „un scenariu” scris de un mare „regizor” şi la „spatele cortinei” care, chipurile, explică totul?

Tendinţa de a vedea lumea politicii ca pe un spectacol teatral (și încă nu unul foarte de calitate) este, de altfel, accentuată pînă la paroxism de prezenţa politicii şi a politicienilor la televiziune: ei se mişcă, vorbesc, acţionează, sînt activi în spaţiul micului ecran; dimpotrivă, noi stăm inactivi, lipiţi de ecran, reduşi la simpla reactivitate. Cum să nu privim totul ca pe o reprezentaţie, în care ei se ostenesc şi „joacă” pentru noi?

Cred că metaforele teatrale vor să exorcizeze teama noastră de necunoscut şi neputinţa noastră de a ne controla vieţile, circumscriindu-le unui teritoriu mai sigur şi mai familiar, unui spaţiu dedicat prin definiție falsităţii, ridicolului şi farsei: „E de fapt un teatru”, spunem, înţelegînd adesea: „E numai un teatru”. Înţelegem prin asta că nu-i ceva autentic, ţinînd de realitatea crudă a vieţii, care să trebuiască a fi luat în serios. E totuşi numai „un spectacol” – ne spunem, încercînd să ne liniştim pe noi înșine –, o „paradă de măşti” la care asistăm, aşezaţi în fotoliul din faţa televizorului. Neputinţa şi teama noastră sînt convertite astfel, destul de puțin subtil, în condiţia, chipurile neprimejdioasă, de spectator. Ceea ce ne îngăduie să ne şi flatăm pe noi înşine: cum-necum, noi sîntem „publicul”, noi reprezentăm scopul întregii „reprezentaţii” politice, noi îi „aplaudăm” sau îi „fluierăm” pe „actorii politici”.

E adevărat, avem aici o mică problemă: nu putem părăsi „sala” dacă „spectacolul” nu ne mai place sau dacă devine prea „interactiv”. „Locul” nostru la „circul politic” nu poate fi nici refuzat, nici schimbat, nici abandonat. Cîțiva dintre noi se cațără pe „scenă”, ca să nu mai fie „spectatori”. Dar pentru rest, „reprezentaţia” continuă cu noi „în sală”, fie că ne distrăm sau ne e greață! De fapt, cu cît „spectacolul politic” e mai nedorit, cu atît ne costă mai scump. Și unde mai pui că include și insuportabile „bisuri”!

image png
Frustrările care fac AUR posibil
Presa vorbește despre despre pensii speciale, dar evită, de multe ori, stînjenită, să discute despre corupția din mediul privat și averile gigantice apărute peste noapte.
image png
„Solidaritatea este sîngele care ține în viață proiectul Uniunii Europene”
Nu este de așteptat să se înlocuiască prea curînd regula unanimității cu regula majorității pentru asemenea decizii.
image png
Memorizare vs. gîndire critică?
Uitînd, desigur, că înainte de a fi critică, gîndirea trebuie să existe.
image png
Viciile unui muzeu inexistent
Dar asta e în America, care a fost scutită de experiența comunistă.
image png
Noi sîntem români! Prin delegație
Am constata atunci că noi sîntem patrioți doar prin delegație. Români prin delegație.
image png
Winston Churchill, cu istoria-n dinți
Nu știu exact ce te-ar putea face să îți dorești să cumperi o pereche de dinți falși de-ale lui Winston Churchill.
image png
Litleboi și istoria mare
Toți s-au speriat de bomba numită Little Boy.
image png
Legit
Asemenea cuvinte rezistă uneori mai bine, dar pot fi ușor abandonate și înlocuite, odată cu schimbarea modei lingvistice.
image png
Extrageri echitabile din urna digitală
Am vorbit cu mai mulți profesori despre cum se desfășoară procesul.
p 7 jpg
Noul și vechiul Napoleon
Napoleon a intrat în istorie și sub numele de „micul caporal”.
image png
Carnavalul Veneției
O caracteristică a celor costumați din cap pînă în picioare, intrați în rolul carnavalului, cum s-ar spune, mi s-a părut a fi înălțimea.
image png
Umbra FMI. La București
Managerii și antreprenorii își doresc ca o creștere a fiscalității să fie însoțită de reducerea cheltuielilor bugetare
image png
România și referendumurile ei
Fie cu o idee proprie, fie raliindu-se, la fel ca Dragnea în 2018, uneia dintre cele propuse deja.
image png
In memoriam Mihnea Berindei
Mihnea nu era nici un „revoluționar de profesie“, nici un comentator distant al realității.
image png
Erau cei vechi mai deștepți decît noi?
Așadar: da, din păcate, anticii erau mai deștepți decît noi. Și mai liberi.
image png
Regele Carol I, bucătăria și armata
În altă ordine de... pahare, vinul preferat al lui Carol I era Bordeaux-ul, dar îi plăcea și vinul fabricat în țară, iar berea care ajungea pe mesele de la palat era furnizată de Azuga.
image png
În chestia fericirii
Așa că faceți bine și, dacă vă stă în putere, fiți fericiți în general, nu doar punctual!
image png
Nu putem
Aviz amatorilor de șefie, desigur!
image png
Piure, pireu, piurea...
Aceste transformări se regăsesc în multe alte împrumuturi din franceză.
image png
Cronica unei simulări digitalizate
Lîngă laptop sînt două cărțoaie, un Gabor Maté și un Ian McEwan.
image png
Se apropie de noi nişte Jocuri Olimpice. Noi cum ne apropiem de ele?
Între timp, noi disecam cele 11 minute jucate de Drăguşin la Tottenham. În pregătirea Olimpiadei de bancuri. Seci.
p 7 WC jpg
Măreția și declinul Americii
Abia faptul că democrația americană devine tot mai polarizată și mai fragilă e ceea ce ar putea duce la declinul american.
image png
Uitarea și norocul
Evident că nu doar în muzică s-au întîmplat asemenea lucruri.
image png
Sînt universale drepturile omului?
Două milenii de reflecții morale și politice și de eforturi de construcție instituțională nu au fost suficiente pentru a transpune în practica politică și juridică universalismul drepturilor omului

Adevarul.ro

image
„Macarena” Erikăi Isac rupe internetul și aprinde discuțiile. Ce spun specialiștii despre mesajul piesei VIDEO
„Macarena”, noua piesă a Erikăi Isac, cu același nume precum celebra melodie pe care ne-am obișnuit să o auzim la petreceri, a stârnit controverse în mediul online, nu numai prin limbajul dur și obscen, dar și datorită problemelor din societate pe care le expune.
image
Cine este Erika Isac, trapperița al cărei cel mai recent hit, „Macarena”, e subiectul cel mai discutat pe net zilele acestea
Macarena, piesa trapperiței Erika Isac, care atrage atenția asupra câtorva problemele cu care se confruntă femeile în societate, a generat valuri dezbateri pe rețelele sociale. Mulți dintre cei care s-au grăbit să analizeze piesa au auzit pentru prima oară de artistă.
image
Vaticanul dezvăluie în premieră secrete din celebrele Arhive Apostolice: detalii uluitoare din ultimele 12 secole
Vaticanul încearcă de ani de zile să demonteze ideea că celebrele sale arhive nu sunt chiar atât de secrete și pentru a demonstra aceasta a deschis dosarele controversatului papă Pius al XII-lea din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

HIstoria.ro

image
Expozițiile lui Brâncuși, îndrumar pentru înțelegerea artei moderne
Expozițiile lui Constantin Brâncuși au fost campaniile lui de cucerire a publicului internațional, până a devenit necontestat, nestemat și, mai ales, nemuritor.
image
Efectele războaielor
Cine ar fi crezut că în secolul al XXI-lea vom avea un război pe scară largă în Europa? Că vom avea un război hibrid ideologic, generalizat la scară globală?
image
Cea mai aspră iarnă a secolului trecut, în „Historia” de februarie
Nu mai avem ierni ca pe vremuri, iar dintre cele care au trecut, niciuna n-a fost atât de grea precum cea de acum 70 de ani: „iarna marelui viscol”. Despre ea veți citi în noua ediție a „Historia”.