Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 1016 din 28 septembrie – 4 octombrie 2023
image png

Cu vîrsta, sporește (uneori) impulsul de a face ordine în trecutul propriu. Îți revizitezi arhiva, o sistematizezi atît cît se poate, preocupat să nu lași celor apropiați și posterității un haos pestriț. Uneori ți-e jenă de ce găsești, alteori te miri, alteori ai surprize simpatice. Ofer cititorilor unele fragmente din sertarele trecutului meu, nu ca pe niște documente egocentrice, ci ca pe niște imagini de epocă, semne ale unui parcurs formativ tatonant, imagini din biografia unui vechi tînăr, episoade din experiențele lui spirituale și existențiale, în contextul unor ani... complicați. Poate o să vă amuze... (Și, din cînd în cînd, cînd e cazul, scuze pentru unele derapaje și stîngăcii juvenile...)

7 decembrie 1967

Cea mai voluptuoasă cină din anul ăsta: brînză, ceapă, pîine, vin. Niciodată nu m-am simțit mai sănătos... E nemaipomenit cîtă încredere în mine îmi dă mireasma vigurosă a cepei. Am vrut să închei cu un compot de prune (?!), dar, deîndată, intenția mea mi s-a părut neserioasă. E un sacrilegiu să curmi o gustare atît de vîrtoasă cu un purgativ deghizat cum este fiertura de prune.

...Mi-a venit în minte că, la curtea vreunui suveran, aș fi fost bufon. Asta m-a amuzat teribil, fiindcă nu avea nici o legătură  cu actul gastronomic în care mă cufundasem.

Cina asta mi-a făcut foarte bine. Avusesem înainte o criză depresivă din acelea care ne apucă pe toți cînd plouă și sîntem singuri și n-avem pîine (și deci trebuie să ieșim în oraș, dacă nu vrem să murim de foame...) și se apropie și examenele... Mi se întămplă des să ajung cu entuziasmul într-un punct mort și nu cunosc senzație mai stingheritoare decît lipsa de entuziasm.

Am 19 ani și mă simt, cîteodată, sfîrșit. E absurd, dar mi se pare că de-acum încolo nu voi mai avea surprize. Domeniile fundamentale ale vieții mi s-au deschis: singurătatea, creația, procreația. Nu mai aștept nimic nou, cel puțin în cele esențiale. Imaginea propriei mele morți mi-a devent familiară.

(Sînt un laș! Chestia asta cu moartea mă sperie cînd o citesc. Mi se pare o profeție irezistibilă și faptul că o pun prima dată pe hîrtie îmi dă sentimentul sumbru că îmi fac testamentul.)

...............................................................

Am recitit cele de mai sus. Există cîteva lucruri bune. Cred, totuși, că-mi lipsește sinceritatea expresiei. Simt mereu că „posteritatea“ mă urmărește și asta mă face grav, reținut și stupid. Sînt atent la construcția frazei și la valoarea de șoc a cuvintelor; sînt prea atent. Eu construiesc cursivitatea vorbelor; abia cînd, fără cenzură, voi realiza firescul stilului, mă voi putea bucura de o reușită. Trebuie să las cuvîntul liber, chiar cu riscul de a scrie aiurea. Nenorocirea este că sînt prea vanitos pentru a-mi permite să scriu prost, chiar cînd încercarea mea nu ajunge neapărat pe mîna altora...

Fără dată, aceeași perioadă

Notă de lectură la Lev Șestov, Spéculation et Apocalypse (Despre filosofia religioasă a lui Vladimir Soloviov): Se poate spune că, înțeles ca Absconditum, Dumnezeu nu poate fi discutat în termenii omenești ai „adevărului“ și ai „cunoașterii“. Dumnezeu e dincolo de „adevăr“, așa cum, apofatic vorbind, e și dincolo de „ființă“ și de orice determinare. Asta nu înseamnă că între „adevăr“ și Dumnezeu e contradicție („Eu sînt calea, Adevărul și Viața...“). Șestov schimbă registrul discuției, pentru a forța, paradoxal, „limitele rațiunii“. Într-un anumit plan, Dumnezeu e de nedespărțit de adevăr, e adevărul însuși, și e absurd a crea alternativa „Dumnezeu-Adevăr“ (chiar dacă cel care o face e Dostoievski, spunînd că, dacă ar fi de ales între cele două, l-ar alege pe Dumnezeu). Dar un Dumnezeu aflat în disjuncție cu adevărul e o contradicție în termeni. Dumnezeu nu poate fi decît adevărat. În alt plan, în planul în care accentul cade pe totala transcendență a lui Dumnezeu, Dum­nezeu poate fi socotit trans-adevărat, dar nicidecum ne-adevărat. Cf. și neînțelegerea lui Șestov pentru „păcatul originar“, al cărui caracter „providențial“ e ignorat. Oricum, nu cunoașterea e păcatul, ci falsa cunoaștere, cunoașterea nepatronată de credință și ascultare.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Singurul om politic român pe care un reputat istoric il consideră cu adevărat patriot. „Mă uit la Simion ca la un dulap”
Istoricul Doru Radosav, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai, a vorbit despre omul politic român care este, în opinia sa, singurul despre care se poate spune fără nicio ezitare că a fost un adevărat patriot, dar și despre ce pot face politicienii de azi ca să-i calce pe urme.
image
Românul Sebastian Stan, în pielea lui Donald Trump. Încep filmările pentru „The Apprentice”, despre ascensiunea fostului președinte american
Actorul de origine română, Sebastian Stan, va interpreta rolul tânărului Donald Trump în noua producție cinematografică "The Apprentice", în regia lui Ali Abbasi.
image
Exploziile care au cutremurat orașele Văii Jiului. Cum s-a produs catastrofa din Mina Livezeni, în 1980
Miercuri, 29 noiembrie, s-au împlinit 43 de ani de la catastrofa din Mina Livezeni, unde o explozie produsă de gazele din mină a ucis peste 50 de oameni. Victimele tragediei au fost comemorate

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.