Visul-de-zi

Publicat în Dilema Veche nr. 1028 din 21 decembrie – 27 decembrie 2023
image png

Oamenilor le place să creadă în mituri – fie ele și electorale. Este ca și cînd ai avea un frumos vis-de-zi sau cu ochii deschiși. E revigorator, dătător de speranță în momente tulburi. Compensează teama pe care o resimt, grija care-i apasă, disprețul cu care sînt tratați de alții, mai puternici, resentimentele de care s-au umplut în ultimul timp; în plus, îi aduce laolaltă: fiecare mit reinventează comunitatea. De aceea, chiar și celor mai învățați, mai ageri, mai subtili dintre ei le este uneori greu să refuze a se preda visului-de-zi. Sau, mai exact, la început își trimit în realitate ancore pe care le cred solide: cred și nu cred; cred numai un pic, poate pe un sfert: „Știu că nu se poate, dar totuși, poate că puțin-puțin...”. Apoi, treptat, procentul crește la jumătate, apoi la trei-sferturi; ancorele se rup una după alta; o, cît de agreabil este sentimentul de eliberare, ca atunci cînd un vas se pregătește să-și ia avînt pe marea largă și luminoasă, scăpat de tot ce îl ținea priponit la țărmul întunecat! Și așa, omul începe să uite că doar visa sau, hai să spunem, că avea numai o ipoteză de lucru. Acum intră în scenă apostolul: apar apostrofările la adresa celor care nu cred, reproșurile că necredința lor e cumva nelalocul ei, că ea ar putea aduce eșecul. (Argumentul acesta l-am auzit pe timpuri, cînd cu Caritas: cei care nu depuneau și vorbeau împotriva „schemei” erau acuzați că din vina lor s-ar putea prăbuși jocul. Bineînțeles că, indiferent de sceptici, jocul trebuia să se prăbușească odată și odată.) Inventează argumente bazate pe analogie și modele istorice. Cum de n-ar face-o? Rațiunea e în stare să inventeze orice pentru a susține utopia, care, odată ce e crezută, devine pentru credincios realitatea însăși: aceasta îți spune, de pildă, că omenirea nu a putut înainta fără mituri, îți arată că visele și utopia au mobilizat istoria: firește, am spune noi, că adesea au mobilizat-o, dar asta nu le face mai adevărate: e ca și cînd cineva ar susține că trebuie să credem în astrologie, deoarece mari oameni au crezut în ea de-a lungul timpului. Dar unele utopii s-au realizat! – ni se spune pe blog-uri, prin postări. Desigur, Columb a străbătut Oceanul, dar asta nu fiindcă visa la Indii, ci fiindcă era un bun navigator, avea corăbii bune, echipaj pregătit și așa mai departe. Iar frînghiile velelor nu erau putrede. 

Acum a venit rîndul moralistului: el invocă propriul exemplu, pentru a ne convinge că sîntem datori să votăm „caii verzi” sau „cu ochii închiși” în numele valorilor pe care personajul din centrul său le încarnează. Desigur, acestea sînt metafore pentru sfatul de a nu lua în calcul sau de a „pune între paranteze” consecințele, respectînd o pură și luminoasă etică a convingerii. Dar nu-i politica locul predilect al luării în calcul a consecințelor? Nu-i ea sublunaritatea prin definiție, acolo unde contururile clare ale marilor principii morale trebuie să admită semitonuri și penumbre? În fine, nu mai e mult și intervine inversiunea: izgonind din sine ochiul critic, credinciosul se consideră pe sine realist, în vreme ce criticul său ajunge între ghilimele, ca să zicem așa: a devenit „realist”. Vasul – iată – a plecat în larg. Măcar are el cîrmaci?

Din păcate, nu. Fiindcă în asemenea cazuri, nu credinciosul simplu e marea problemă, ci personajul central. Acesta tinde să se molipsească de propria-i mitologie, mai ales că în jurul său sînt destui care, din diferite motive (unele necurate), i-o servesc, iar poporul credincioșilor o amplifică. I se zice că lucrurile merg bine, chiar neașteptat de bine, că șansele sale de a străbate Oceanul cresc vertiginos. I se furnizează argumente – incomplete, însă. Dacă totuși mai are îndoieli, e asigurat imediat că informațiile neconvenabile sînt produse de inamicii înspăimîntați, că evaluările critice sînt partizane. Treptat, ajunge să nu mai creadă decît în ceea ce i se spune ca fiind favorabil. Mai rău: absurditatea unor informații care i se prezintă drept reale din mai multe surse nu-l mai surprinde. Răul e făcut, intoxicarea a ajuns la capăt, ochiul critic s-a închis. Pe timpuri, în jurul oricărui Mesia vaticina cîte un profet. Acum, aceștia se numesc analiști și sociologi. Dar înlocuirea viziunilor extatice cu cifrele nu schimbă, uneori, nesăbuința autorilor. 

...Vasul e acum în largul mării; curînd intră în derivă și se scufundă – ceea ce era de așteptat și e de plîns în perspectiva idealului propus. Cine-i însă de vină? A, nu lipsa marinarilor buni, cîrma pusă strîmb, profeții falși sau lipsa proviziilor! Nu, de vină e „realistul”! A descurajat echipajul. A împiedicat sosirea mai multor visători la bord. A întrerupt visul-de-zi al credincioșilor. A cobit. A ținut „ochii deschiși” cînd nu era cazul...

Și, la drept vorbind, zice credinciosul încă nedemobilizat, naufragiul n-a fost nici măcar un naufragiu întreg, ci o mare „victorie morală”!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.