Viața de apoi a documentarului

Publicat în Dilema Veche nr. 1017 din 5 octombrie – 11 octombrie 2023
image png

„...Este corect să spunem că BOR nu a fost niciodată atît de puternică față de stat așa cum a fost în ultimii treizeci de ani”, scrie istoricul Oliver Jens Schmitt în recent apăruta lui istorie a Bisericii Ortodoxe Române (Biserică de stat sau biserică în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române. 1918-2023, Humanitas, 2023, p. 18) De asemenea, același istoric observă că „pe de o parte, conform sondajelor demoscopice, angajamentul față de Biserică este foarte ridicat în comparație cu alte țări europene, iar pe de alta, numărul creștinilor practicanți este cu mult mai mare decît în alte țări europene.” Ca urmare, „în România, pozițiile deschis anticlericale sînt mult mai rare în comparație cu Europa de Vest” (ibidem, p. 19).

Avînd în vedere toate acestea, mi se pare destul de curios faptul că unii reprezentanți ai Bisericii (dacă nu instituția în ansamblu), alte instituții sau organizații, precum și diferite personalități culturale se comportă ca și cînd BOR și creștinismul, în general, în România s-ar afla sub asediu, reacționînd disproporționat, uneori de-a dreptul violent, la orice poate trece drept atitudine critică sau chiar sceptică față de religie și Biserică. Așa s-a întîmplat și în cazul recepției documentarului lui Alexandru Solomon, dedicat mitologiei populare dezvoltate în ultimele decenii pe seama lui Arsenie Boca (Arsenie. Viața de apoi). La Arad, filmul n-a putut fi prezentat, deoarece conducerea instituției de cultură unde trebuia să aibă loc proiecția a anulat-o, cedînd foarte repede unor intimidări sosite de la „credincioși ofensați”. Poate mai grav, Arhiepiscopia Sibiului a cerut interzicerea pur și simplu a filmului. Într-un comunicat, dl Vasile Bănescu, purtătorul de cuvînt al conducerii BOR, deși a refuzat orice idee de interdicție pe motive legale și constituționale, a părut totuși înțelegător cu indignarea unor credincioși sau foruri bisericești. Cît despre Internet, acesta s-a umplut de mesaje dure, violente uneori la adresa filmului și a autorului, care, ca evreu, n-ar fi avut dreptul, după unii, nici măcar să gîndească să facă un film despre cel pe care pietatea populară îl consideră „sfîntul Ardealului”, necum să facă filmul în cauză așa cum l-a făcut. De fapt, atacurile cu subtext antisemit n-au lipsit, din păcate, nici din partea unor personalități. Un regizor cunoscut (Nicolae Mărgineanu) l-a acuzat pe Solomon de „blasfemie”. („Întregul film este o blasfemie pentru orice creștin.”) Se întreabă apoi, cu subtext: „Ai fost nedreptățit în România?... Ți-au făcut românii vreun rău?”, cu sugestia că evreul Solomon a răspuns fără recunoștință la „toleranța” de care s-ar fi bucurat în România.

Mie filmul lui Alexandru Solomon mi se pare remarcabil de bine realizat, foarte ingenios – un veritabil exercițiu de antropologie culturală cu mijloacele artei cinematografice. Atitudinea regizorului față de persoanele care participă la „pelerinajul” sui-generis, organizat de el, este plină de simpatie și chiar, am zice, aproape tandră. Solomon vrea nu să-i critice și cel mai puțin să-i ofenseze pe credincioșii lui Arsenie Boca, ci să-i înțeleagă (ceea ce recunoaște că nu reușește pînă la sfîrșit). Nu-i disprețuiește, chiar dacă nu le împărtășește deloc credința. Pe de altă parte, admit că mesajul filmului nu este „imparțial”, ci critic la adresa cultului postum enorm al lui Arsenie Boca, cult văzut în film ca un amestec bizar și kitsch de pietate populară tradițională, superstiții „postmoderne”, delir mistagogic, industrie de „sfințenie”, interese economice locale și senzaționalism TV. Nu-i totuși cîtuși de puțin un film „anticreștin” ori „blasfemiator” și cu atît mai puțin ofensator față de pelerinii lui Arsenie Boca, deși e critic și chiar ironic față de unele aspecte sociale ale ortodoxiei din România. 

Și chiar așa: de ce n-ar putea fi? E numai o perspectivă a unui cineast, devenit aici puțin antropolog, a felului cum se naște un cult postum. Este numai una printre alte posibile perspective, normală într-o societate liberă. Ajunge să fie orice critică blasfemie? Sau faptul că autorul e evreu supără? Și dacă filmul ar fi fost semnat de un Georgescu, s-ar fi schimbat lucrurile? Experiența din alte cazuri ne arată că invectivele de felul celor primite de autor „inventează” evreul chiar acolo unde nu este. Dar nici Biserica, nici vreo altă instituție, nici vreun particular nu pot limita dreptul la critică și nici nu-l pot interzice pentru unii pe criterii de etnie, religie, ori altele.

Repet: observ că mulți se comportă ca și cînd creștinismul ar fi în mare primejdie în România, chipurile atacat din toate părțile de o conspirație superpotentă de „progresiști”, „neomarxiști”, „globaliști”, LGBT-iști etc., care obțin victorii după victorii, nimicind Biserica mai dihai decît o făcuse fostul regim comunist. Nimic mai fals, așa cum rezultă chiar din film: acesta, fără a rezolva „misterul” cultului lui Arsenie Boca, ne arată o pietate populară, desigur naivă și chiar, pe alocuri, cumva ridicolă din perspectivă „iluministă”, dar altminteri solidă, autentică și mai ales foarte răspîndită în straturi foarte variate ale societății. Nici vorbă ca ea să fie în pericol, ci, mult mai probabil în conjunctura otrăvită actuală, în pericol se află poziția minoritară – sceptică, raționalistă și chiar, pur și simplu, laică.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.