Memorizare vs. gîndire critică?

Publicat în Dilema Veche nr. 1036 din 15 februarie – 21 februarie 2024
image png

Într-o postare pe FB. dl Daniel Funeriu, fostul ministru al Educației, trimite apreciativ la articolul meu din numărul precedent al Dilemei vechi, „Erau cei vechi mai deștepți decît noi?”. Scrie că recomandă articolul meu pentru „plîngăcioșii care spun de dimineața pînă seara «Nu-i mai puneți pe copii să memoreze»”. Îl mai recomandă și „marilor jurnaliști din patrie”, care zbiară pe unde pot despre cît de mare prostie e memorarea și, automat, scot perla cu „gîndirea critică“. Uitînd, desigur, că înainte de a fi critică, gîndirea trebuie să existe.

Îi mulțumesc dlui Funeriu pentru apreciere; aș vrea totuși să precizez unele lucruri care, poate, s-au înțeles mai rău din textul meu, inevitabil scurt, nesperînd să trateze suficient subiectul, în plus și un pic provocator, tocmai pentru a stîrni controverse.

Mai întîi, n-am nimic împotriva „gîndirii critice”, dacă prin asta se înțelege analiza argumentată și rațională a informațiilor existente, cît și efortul de a pune între paranteze emotivitatea și subiectivitatea. Însă, din păcate, a ne baza prea mult pe ceea ce produc calculatoarele, rețelele, Internetul, în general, ori mai ales mult-celebrata AI, conduce tocmai la neglijarea „gîndirii critice”, deoarece ele scurtcircuitează căutarea, încercarea-eroarea, ba chiar și bucuria („evrika”) pe care o încerci cînd ai reușit, după un efort propriu, să descoperi o soluție. Cum se explică altfel uriașa expansiune a teoriilor conspirative într-o eră a științei? De aici și paradoxul civilizațional pe care îl menționam în articol: „Devenim comozi, indolenți și, pe măsură ce umanitatea în ansamblu știe și poate tot mai multe, fiecare dintre noi, individual, știe și poate tot mai puține”. Indiscutabil, calculatoarele ne aduc multe servicii: în primul rînd, ușurința cu care putem avea acces la informații, texte, imagini, referințe, altminteri greu sau imposibil de găsit. Dar trebuie să fim atenți (și faptul e valabil mai ales pentru generațiile tinere) ca din comoditatea noastră să nu se nască o lene intelectuală care să ne facă să pierdem tocmai gîndirea critică.

În al doilea rînd – și e poate lucrul cel mai important –, eu nu pledez pentru învățarea mecanică, absurdă, făcută nu numai de dragul de a memora pentru un examen un mare număr de date, care apoi ajung să fie repede uitate, odată ce examenul a fost lăsat în urmă. Mă oripilează învățatul pe dinafară al așa-numitelor „comentarii” la literatură, ori pretenția unor profesori din preuniversitar, dar și din universitar ca elevii/studenții să scrie după dictare și apoi să recite pe dinafară la examene ceea ce au memorat. Cînd am vorbit despre anticii care memorau mii de versuri din IliadaOdiseeaVede etc. m-am referit la cu totul altceva (și îmi pare rău dacă nu s-a înțeles asta): la memorarea de lucruri și frumoase, și pline de sens pentru acei oameni și pentru civilizația lor, dar adesea și alcătuite formal astfel (în versuri), încît să poată fi reținute fără un efort supraomenesc. Nimic asemănător în memorizarea stearpă, mecanică de conținuturi adesea deplorabile, din școlile noastre! Da, această memorizare e o prostie, dar ea nu trebuie să fie opusă memorizării inteligente și cu sens, și cu atît mai puțin memorizării practicate de vechile civilizații, unde domina oralitatea.

În al treilea rînd, teama mea, bazată pe constatări concrete, este că, beneficiind prea mult de serviciile calculatoarelor și rețelelor și refuzînd să mai țină minte orice conținut, copiii și tinerii ajung să fie foarte săraci în cunoștințe concrete. Cum însă poți inventa și clădi un argument dacă nu ai la îndemînă „cărămizile” – adică informațiile elementare? Cum poți înțelege istoria dacă ignori ce au făcut Pericle, Constantin cel Mare sau Napoleon și cînd au trăit? Cum poți înțelege geografia dacă nu știi să desenezi o hartă, nici măcar aproximativ? Cred că a putea enumera planetele sistemului solar și ordinea lor pornind de la Soare nu încarcă excesiv memoria, nici acele formule care îți permit să calculezi aria figurilor geometrice elementare nu o fac. Tot așa, a reține principalele instituții și funcții ale statului modern nu e un moft, ci o condiție pentru a deveni un bun cetățean. Și nu e un lucru rău dacă poți recita versuri din marii poeți ai lumii și ai limbii tale.

Și mai adaug ceva – cam nepopular azi. Nu trebuie să-i cerem școlii să fie o continuă distracție. Da, programele sînt prea încărcate. Dar, de fapt, viciul lor major este că sînt prost concepute. Pe de altă parte, nu se poate învăța la orice vîrstă totul în joacă și nu se poate accepta cunoașterea numai dacă e agreabilă. În măsura în care școala pregătește pentru viață, ea e datoare să anticipeze și unele dintre greutățile vieții – cum ar fi și efortul de a înțelege și învăța. 

Cît despre generala dependență a noastră, a contemporanilor, de device-uri, ea e un fapt pe care destui îl blamează, deși nu se pot despărți de ele. E prețul pe care-l plătim pentru viața noastră mai lungă decît a celor vechi, mai sănătoasă, mult mai îmbelșugată decît a lor, mai sigură, mai puțin violentă. Dar și, într-adevăr, cumva mai puțin liberă. Poate și mai nătîngă. A meritat ce-am cîștigat? Judece fiecare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.