A conviețui cu imposibilul

Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Am mai publicat acest text acum vreo zece ani. Îl reiau, presat de cîteva experiențe imediate. Întîlnesc frecvent bătrîni și tineri (șoferi de taxi, de pildă) care, de dragul conversației, înjură, cu onesta mea adeziune, Guvernul, dar culminează regretîndu-l pe Ceaușescu. „Era mai bine înainte!”, se aude prea (foarte) des. De curînd, am încasat versiunea cea mai spectaculoasă: „Se tot spune că nu se găsea carne. Păi, era mult mai sănătos pentru noi. E riscant să mănînci carne mai des decît o dată pe săptămînă...”. Celor mai tineri încerc să le povestesc cum lucruri care lor li se par, astăzi, subînțelese erau miraculoase. Puteai să nu găsești vată, chibrituri, hîrtie igienică și tot felul de alte mărfuri „curente”, ca să nu mai vorbim de „prețiozități”: banane, mandarine etc. Le mai spun și că se cam stingea lumina și se oprea căldura, că programul de televiziune ajunsese să nu depășească două ore pe seară și era dominat de propagandă, că nu prea puteai visa să ieși din țară (măcar în concediu) ș.a.m.d.

Dacă mi s-ar cere o definiție a dictaturii, aș spune că dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero, lăsînd loc unui procentaj sufocant de „imposibil”. Pe de altă parte, cînd în spațiul public totul devine posibil, avem de a face cu anarhia. Un stat bine alcătuit e unul în care raportul dintre posibil și imposibil lasă loc și pentru libertate, și pentru reguli.

Am trăit, vreme de aproape patruzeci de ani, într-o dictatură. „Posibilul” se reducea, în perimetrul ei, la șansa, tot mai firavă, a unei subzistențe modeste, la cîteva servicii-standard oferite de stat și la un set de mici libertăți private, cu condiția ca ele să nu interfereze cu rigorile instituționale și ideologice ale „conducerii”. La toate astea se adăuga o doză importantă de arbitrar, care să producă imprevizibilitate, confuzie și o perpetuă nesiguranță. Nu sînt de acord că în anii totalitarismului comunist nu se putea iubi, nu se putea rîde, nu se putea citi și nu se putea scrie. A existat literatură mare, artă mare, cercetare utilă, dar nu datorită regimului „îngăduitor”, ci în pofida lui. Toată lumea știa însă că anumite lucruri sînt definitiv imposibile. Filosofii știau că nu pot publica lucrări de filozofie antimarxistă, fiecare cetățean știa că nu-și poate programa concedii în Occident, editorii știau că nu pot publica Cioran, profesorii știau că nu pot vorbi la ore despre Soljenițîn sau despre exterminările de la Canal, despre „fenomenul Pitești” sau despre rezistența în munți a anilor ’50. Toți știau că ziarele sînt pline de minciuni sau că despre Ceaușescu nu se poate vorbi în public decît encomiastic. În ce mă privește, știam, de pildă, că nu mă voi putea ocupa niciodată, în mod „oficial”, de istoria sau filosofia religiei, că istoricul de artă medievală trebuie să dea frescelor de la Voroneț o interpretare materialist-istorică și nu teologică, că nu pot avea acces la cărți și periodice de specialitate decît întîmplător, cu mari dificultăți și riscuri.

În aceste condiții, „imposibilul” devenea o componentă aproape firească a vieții cotidiene. Nimic nu te oprea să-ți imaginezi „ce-ar fi dac-ar fi”, ce ai face și ce ai scrie „dacă s-ar putea”, cum ai construi mari programe și instituții culturale dacă totul ar fi „normal”. Frustrările se rezolvau, astfel, prin exercițiul utopiei. Puteai înălța castele de nisip, pagode de proiecte, cu avantajul că nu aveai cum să te simți vinovat de nerealizarea lor. De vină era „sistemul”. În mod paradoxal, sistemul era, simultan, un plafon scund, de netrecut, dar și o bună rampă de lansare pentru salturi euforice în implauzibil și reverie.

Ani de-a rîndul, am practicat, împreună cu cei apropiați, un joc întremător al planurilor „mărețe” și de neîmplinit. Constantin Noica se gîndea să scoatem o publicație de cultură filosofică (Caietele de la Păltiniș) în care să adunăm, măcar de patru ori pe an, contribuții autohtone de specialitate. Știam foarte bine că, în condițiile date, era o pură sminteală, dar ne amuzam să facem sumare închipuite ale primelor numere. La un moment dat, alcătuiserăm „cuprinsul” unui volum dedicat problematicii „simbolului”. Autorii avuți în vedere erau Petru Creția, Sorin Vieru, Victor Ieronim Stoichiță, Gabriel Liiceanu și subsemnatul. Evident, lucrurile au rămas, pînă astăzi, în stadiul de proiect. Aveam, inevitabil, în minte și o „acțiune” editorială. Urma să publicăm o colecție „paideică” a celor „o sută de cărți”, adică să punem la îndemîna publicului interesat (a tinerilor, mai cu seamă) textele fondatoare ale culturii europene, cele a căror „listă” ne fusese oferită de Noica și pe care încercam să le parcurgem în discrete seminarii private. Nu lipsea nici ideea, preluată de la maestrul nostru, de a înființa o „școală de înțelepciune”, după modelul celei pe care o schițase el însuși, cu decenii în urmă, la Andronache, lîngă București. Locul noii ctitorii fusese deja identificat, pe un povîrniș păltinișan, de pe traseul plimbărilor zilnice nicasiene.

Iată numai cîteva dintre „imposibilele” cu care ne-am condimentat viața în anii dictaturii: întruchipări translucide ale unei speranțe fără de speranță, ale unui viitor nerealist, ale unui dans fără corp. „Puncte de fugă” pe harta pusă dinaintea tuturor de autoritățile vremii. Făceam planuri imposibile pe fundalul unei dictaturi, al cărei sfîrșit era, pentru noi toți, de neimaginat. Imposibil. Căci dacă exista, pe atunci, o certitudine generală cu privire la ceea ce e imposibil, aceasta era certitudinea că ieșirea din comunism este imposibilul însuși. Nu ne trecea prin cap să luăm de bun sfatul pe care un antrenor de fotbal îl dăduse tînărului Noica, după ce constatase că proaspătul sportiv renunțase să mai alerge după o minge pasată prea departe de un coechipier: „Noica, dacă nu vei alerga și după mingi imposibil de prins, nu vei face nimic în viață!”. Ieșirea din comunism a fost mereu, pentru noi și probabil pentru toți concetățenii noștri, mingea după care e inutil să fugi…

P.S. De curînd, am asistat, totuși, și la un alt exces retoric nu tocmai justificat. „N-aveam ce face! Aveam cu toții un plasture pe buze. Cum să vorbești? Cum să protestezi? Cum să ți se reproșeze că n-ai mișcat în front?! Singura voce care spunea ce e de spus era a Europei Libere. Fiindcă puteau s-o facă. Noi însă ne ocupam doar, terorizați, cu „supraviețuirea imediată”, încercînd, doar, să ne vedem, necontaminați, de treabă. E adevărat că orice formă de opoziție era riscantă și inoperantă, e adevărat că Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au fost, ani de-a rîndul, „conștiința noastră mai bună”, dar asta nu exprimă tabloul complet al situației. Corect este să evocăm și cele cîteva nume care, în țară fiind, și-au smuls, asumînd toate riscurile, „plasturele” de pe gură. Da, nu puteam face, în România, ce făceau Monica și Virgil la Paris. Dar e nedrept și întristător să nu omagiem, cu atît mai mult, oameni ca Doina Cornea, Paul Goma, Mircea Dinescu, Dorin Tudoran, Radu Filipescu, Liviu Babeș, muncitorimea brașoveană din 1987, grupul de la Iași ș.a. Din cînd în cînd, se mai auzea, totuși, cîte un suspin neacomodant...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

BeFunky collage (8) jpg
O recunoști? Vedeta din România care a uimit internetul cu ultima apariție: „Femeie, ne faci să nu mai mâncăm nimic”
Până la vârsta de 30 de ani a bifat cele mai frumoase destinații turistice din lume și a reușit să își lase fanii cu gura căscată la fiecare apariție. Are o siluetă demnă de invidiat, un corp bine lucrat și un stil unic.
calin georgescu jpg
Călin Georgescu acuză o scădere masivă pe TikTok. Cum a ajuns de la „milioane de vizualizări” la doar „câteva zeci de mii”
Candidatul pro-rus Călin Georgescu spune despre contul său principal de TikTok că este victima unei operațiuni de shadowban, iar vizualizările au scăzut dramatic.
1 barbut jpg jpeg
„Nu vă jucați viitorul la barbut”. Un specialist în economie vorbește de „risc masiv de faliment si austeritate”, dacă Georgescu câștigă alegerile
Planurile lui Georgescu, puse în practică, înseamnă risc mare ca România să piardă zeci de miliarde fonduri europene din PIB. Calculați câte joburi se pierd aici, de la constructori, șoferi, la personal tehnic din diverse domenii, avertizează un specialist român.
banner Iasmina Hill png
Cât de bine s-a simțit Iasmina Hill de Ziua Recunoștinței în America! A lăsat curcanul pentru o super cină la un restaurant luxos! „Am mâncat ca regii”
De când este căsătorită cu milionarul american Bradford Hill, frumoasa româncă Iasmina Hill are o viață ca în povești și își face toate poftele.
victor ponta id76298 inquam photos octav ganea jpeg
Cu cine va vota Victor Ponta. Răspunsul neașteptat al fostului premier: „Nu o să votez cu..."
Victor Ponta a spus clar că nu o va vota pe Elena Lasconi în finala prezidențială de duminică, însă nu s-a exprimat nici în favoarea lui Călin Georgescu.
Diana Șoșoacă FOTO Inquam Photos / George Călin
Diana Șoșoacă: „Eu şi colegii mei primim să ne sacrificăm”. Cum arată guvernul cu 31 de membri al SOS România
Președinta SOS România, Diana Șoșoacă, a anunțat că partidul său se poate „sacrifica” la guvernare, în contextul perioadei grele care urmează, propunând o listă cu 31 de miniștri.
Elena Lasconi declaratii dupa primul tur 25 noiembrie 2024  Foto Inquam Photos Octav Ganea (3) jpg
Miting pro-Europa în Piața Victoriei, anunțat de Elena Lasconi: „Vino alături de mine”
Elena Lasconi, președinta și candidata USR în turul II al alegerilor prezidențiale, a anunțat pe rețelele de socializare un miting pro-Europa în Piața Victoriei.
IMG 2994 1536x1152 jpeg
Jaf armat la o bancă din Călărași. Un individ cu cagulă a amenințat angajații și a fugit cu o sumă importantă de bani
Un jaf armat a avut loc marți seară în municipiul Călărași. Un bărbat a amenințat angajații și a fugit cu o sumă importantă de bani. Polițiști au împânzit zona și îl caută pe atacator.
Refugiati cu copii din Mariupol ajung la punctul de evacuare din Zaporizhzhia Ucraina FOTO EPA-EFE
Avioane sub controlul lui Putin, folosite pentru a deporta copii ucraineni
Un raport al Yale School of Public Health arată că avioane şi fonduri prezidenţiale ruse au fost utilizate într-un program prin care sute de copii au fost luaţi din teritorii ucrainene ocupate, au fost privaţi de identitatea ucraineană şi plasaţi în familii ruse.