Note, stări, zile

Berlin, februarie-martie 1992

Mă uit la colegii mei de aici (Wissenschaftskolleg zu Berlin), toți în plină ofensivă profesională, toți profesori pe la școli celebre... Și constat că imaginea „tradițională” a savantului e pe cale să se șteargă. Paganel a murit. Sylvestre Bonnard a murit. A murit adică eruditul abstras, cu un simț diminuat al realului, înstrăinat de sine, de dragul unei obsesii „de specialitate”. Ceea ce văd în jur e mai curînd o echipă de super-adaptați, mondeni, comunicativi, siguri de ei și de soluțiile lor. Sînt „oameni de lume” și „oameni ai lumii”, ale căror virtuți sînt bunul-simț, rapiditatea reacției, colocvialitatea și o veselie de fond care exclude dubiul, melancoliile prelungite, autoeroziunea. Poate și pentru că e vorba, în primul rînd, de oameni care au reușit. Dar e ceva strict funcțional în mobilitatea lor, precum și un anumit exces de orizontalitate în amplasamentul lor mental. Sînt simpatici, de o ispititoare „normalitate”, așa încît sînt înclinat uneori să-i percep ca superiori modelului mai vechi, acela al învățatului lunatic. Pe de altă parte, sînt totuși prea mercurieni, prea eficienți. Și nici unul nu-mi dă sentimentul că și-ar putea pune, la un moment dat, problema rugăciunii...

Berlin, 27 februarie 1992

Peter Glotz, senator SPD, despre viața politică germană (dar nu numai...): „Primul lucru pe care o angajare politică te face să-l pierzi este timiditatea. De aici aplombul politicianului. Și nesimțirea lui.”

Fără dată (și neregăsind sursa...)

1. „Firea pămîntească, efectele trupului (gr. ta erga tes sarkos): preacurvie (gr. moicheia), desfrîul (gr. porneia), necurăție (gr. akatharsia), nerușinare, lascivitatea (gr. aselgeia), idolatria, închinarea la idoli (gr. eidolatria), vrăjitoria (gr. pharmakeia), vrajba, ostilitatea (gr. echthra), cearta, discordia (gr. eris), zavistia, invidia (gr. zelos), mînia (gr. thumos), promovarea de sine, ambiția (gr. eritheia), dezbinarea (gr. dichostasia), rătăcire, erezie (gr. hairesis), pizma (gr. phtonos), uciderea (gr. phonos), beția (gr. methe) și dezmățul, benchetuiala, îmbuibarea (gr. komos).

 Roada duhului (gr. o karpos tou pneumatos): iubirea (gr. agape), bucuria (gr. chara), pacea (gr. eirene), îndelunga răbdare (gr. makrothumia), bunătatea (gr. chrestotes), facerea de bine (gr. agathosune), credința (gr. pistis), blîndețea (gr. prautes), înfrînarea (gr. egkrateia).

 De observat că „relele” sînt în număr de 17, iar cele bune, în număr de 9...

Note pentru o conferință din septembrie 2013

Cercetări statistice stabilesc că numărul bătrînilor e în permanentă creștere (exemplu: Franța, în 1950 – 200 de centenari, în 1990 – între trei și patru mii; în 2050 se estimează că vor fi circa 150.000 de centenari – de regulă, de patru ori mai multe femei decît bărbați). 

Și totuși, performanța nu are neapărat de-a face cu vîrsta. Cînd afli că Novalis a murit la 23 de ani, Rafael la 37, Pascal și Eminescu la 39 – exemplele sînt nenumărate –, cine te crezi ca să pretinzi neapărat longevitate?