Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 1018 din 12 octombrie – 18 octombrie 2023
image png

Luni, 31 octombrie 1966 (la 18 ani împliniți...)

Astăzi (ora 17,15), am luat hotărîrea cea mare. Mai bine zis, am trecut la fapte, căci hotărîrea se zbate în mine de mult. Voi ține așadar un jurnal; nu „intim”, căci asta e o ocupație meschină a supraeului; nu „zilnic”, căci mă cunosc prea bine ca să nu-mi respect lenevia într-ale scrisului. La ce bun s-o ponegresc cu promisiuni pe care doar începutul le face entuziaste? De fapt, din cauza asta am și amînat atîta redactarea celor de față. Știam că nu sînt în stare de regularitatea pe care o impune o astfel de scriere. Am să încerc doar, cu oarecare scepticism, e adevărat, dar nu și fără o urmă de speranță. E dreptul meu, doar sînt om tînăr (din cînd în cînd îmi amintesc și de asta). Vreau să nu neglijez caietul ăsta din mai multe motive: întîi ca să pot urmări mai tîrziu evoluția mea de acum. Va fi pentru mine o interesantă sursă de materie primă și, pentru alții, poate, o experiență folositoare. Căci aș fi nesincer dacă nu aș recunoaște că, vrînd-nevrînd, mă urmărește ideea unei eventuale publicări care începe să se acumuleze din această clipă (ceea ce, iată, se întîmplă, după 57 de ani, n.m., A.P., 2023). Asta însă nu înseamnă că voi face literatură. Voi fi sincer. Forma, deocamdată, nu mă interesează (poate s-a observat!). Urmăresc doar să comunic gînduri și stări de conștiință pe care le trăiesc într-un moment dat. De altfel, intenționez să scriu doar cînd am ce. N-am să-mi fac program special pentru scris. Munca organizată e „moartea mea”. N-am să scriu în fiecare zi, n-am să scriu decît cînd voi avea idei. Că pot avea idei tîmpite, asta e altceva, dar am să le pun pe hîrtie, mai întîi fiindcă jurnalul trebuie să fie oglinda mea și eu sînt – ca toți oamenii – și tîmpit uneori. Apoi, fiindcă în momentul cînd le prinzi din zbor, n-ai cum să știi care sînt idei tîmpite și care nu. Peste o vreme, am să fiu tentat să rup toate paginile de acum. N-o să-mi mai placă (de asta sînt sigur, de vreme ce nici acum nu sînt încîntat). 

În general, sînt un exemplar înclinat să gîndească; sînt un introspectiv și e păcat ca toate frămîntările mele interioare să se piardă. Sînt și așa destul de sterile ca să le mai fac și inexistente.

Cînd avem nevoie de experiență ne lipsește. Cînd o căpătăm – acum exprimarea plastică se impune – nu ne rămîne decît să facem ceva pe ea. Caietul acesta va încerca să-i scutească pe cititorii de o anumită vîrstă de zbuciumul și căutările lor. Sau să-i ajute. Eu nu sînt un fenomen. Sînt ca toți cei de vîrsta mea. Numai că am vanitatea de a așterne pe hîrtie tot ce-mi trece prin cap. 

Joi, 3 noiembrie 1966

Am recitit „prefața” din octombrie și am constatat că tracul debutului mi-a paralizat și bruma de spirit pe care contam. Cum, Doamne iartă-mă, să încerc prin acest jurnal să-i scutesc pe cititorii „de o anumită vîrstă” de zbuciumul și incertitudinile lor? Păi, fără ele nu se poate! Tot ce pot face e să le mai potolesc teribilismul. Să le demonstrez că ceea ce se petrece în ei se petrece și în alții; că e bine să ai încredere în tine, dar să nu depășești limita care duce spre îngîmfare. Îngîmfarea tinde să rămînă în noi și să ne manipuleze pentru totdeauna. Și e păcat!

*

Azi-noapte am avut un vis idiot. Toate visele pot fi întrucîtva idioate, dar ăsta m-a urmărit și m-a indispus toată ziua. Și nu știu de ce. Am visat că am furat o carte de la un bătrîn scriitor pe care îl vizitam și cu care pînă atunci discutasem respectuos, aproape timid. Gîndul păcătos mi-a venit brusc și l-am urmat fără ezitare. Visele – așa cel puțin pretind oamenii de știință – sînt reluări dezordonate ale unor stări imprimate pe cortex. Oare ce realitate trăiește în visul meu? Pasiunea pentru cărți? Slăbiciunea pentru scriitori? Sau vreo drăcie interioară care n-a ieșit încă la suprafață? Te pomenești că în mine zace refulat un gangster de prima mînă... 

Sfîrșitul anilor ’80

Note de „orientalistică”. 

Sugestii existențiale Zen. Trei feluri de a fi: a) ca piatra (reține toate impresiile); b) ca nisipul (reține prompt, dar pierde repede) și c) ca apa (nu reține). 

Începutul anilor 2000

Proasta folosire a inteligenței: excesul critic (iritarea ca demaraj), excesul sofistic (falsificator), excesul tehnic (abuz conceptual și paradă de „specialitate”), inteligența fără cultură, inteligența fără spirit, inteligența imorală.

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Dronele tehnologice, soluția cea mai eficientă la criza de angajați din agricultură. „Nu mai are cine mulge o oaie!”
Utilajele de ultimă generație și softurile inteligente sunt pregătite să suplinească lipsa tot mai acută a angajaților din domeniul agricol. Potrivit specialiștilor, o dronă, de exemplu, poate înlocui câteva utilaje, dar și doi-trei angajați. În plus, e o soluție mult mai economică pentru fermieri.
image
Descoperire de groază: un șarpe s-a refugiat de viscol în apartamentul unor constănțeni
Un apel mai puțin obișnuit a venit astăzi pe numărul unic de urgență 112: o familie din Constanța a cerut ajutor, după ce a descoperit un șarpe, ascuns după comoda din hol.
image
Cel mai lung pod arc din România a fost deschis circulației: „Este un proiect 100% românesc” VIDEO
Podul în lungime de 170 de metri a fost construit de o echipă românească și a costat 46 de milioane de lei.

HIstoria.ro

image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.
image
Cum a fost reclasificat un împărat roman ca femeie? Controversele antice și ce a dus la această decizie
Muzeul North Hertfordshire a luat decizia invocând mai multe dovezi în acest sens, inclusiv faptul că textele clasice susțin că împăratul a spus o dată „nu îmi spuneți Domn, întrucât sunt o Doamnă”. „Este doar politicos și respectuos să fim sensibili față de identificarea pronumelor pentru persoane