Prost autohton sau prost sincron?

Publicat în Dilema Veche nr. 1031 din 11 ianuarie – 17 ianuarie 2024
image png

Cazul președintei universității Harvard, Claudine Gay, care a trebuit să-și dea demisia în urma unor acuzații întemeiate de plagiat, care au urmat unor acuzații la fel de justificate de antisemitism, are mult dintr-un scandal decisiv. Arată, printr-un caz-simbol, cît de departe s-a mers pe linia exagerării „corectitudinii politice” (Gay a fost prima femeie de culoare președintă a celebrei universități), care nu ezită să compromită nu numai etica universitară, dar și orice standarde de profesionalism și calitate. Din păcate, acest caz, ca și cel al președintei de la Penn University, și ea demisionată recent tot din cauza unor acuzații de antisemitism, mai arată și că stîngismul actual, programatic angajat trup și suflet în protecția feluritelor minorități, se blochează ipocrit cînd e vorba despre protecția minorităților evreiești împotriva unor amenințări venite mai ales din medii islamiste, amenințări care au explodat după 7 octombrie 2023. În viziunea acestor stîngiști (universitari sau nu), evreii nu sînt de fapt o „minoritate”, ci parte integrantă a majorității „albe”, „capitaliste”, „patriarhale”, „rasiste”, „nocive” etc. Duplicitatea acestei concepții sare în ochi oricărui om de bună-credință. De altfel, antisemitismul (vag camuflat în „antisionism”) al acestor stîngiști are o tradiție îndelungată în rîndurile unei părți a stîngii europene, cu pietre de fundație puse temeinic încă de Marx, de Proudhon și de alții, fundație pe care a construit mult ideologia comunistă sau inspirată de ea din anii ’50-’70 ai secolului trecut. E semnificativ că demisia lui Gay a venit tîrziu și abia după ce n-a mai putut răspunde acuzațiilor de plagiat: în viziunea unor colegi, incapacitatea ei de a justifica în mod convingător lipsa de reacție a universității la adresa unor amenințări și declarații antisemite nu era totuși suficient de gravă pentru a impune o demisie pe loc.

E plauzibil că înmulțirea unor asemenea cazuri să indice că s-a ajuns într-un punct de cotitură: pur și simplu, anumite politici ale „diversității” în recrutarea personalului academic au devenit atît de toxice, încît ele nu numai că sînt contraproductive din punct de vedere profesional și pragmatic, dar au devenit profund imorale, ba chiar au căpătat uneori nuanțe rasiste „inversate” și implicații antisemite. Asemenea politici au devenit intolerabile în societate și reacția față de ele, în mediul universitar occidental și în opinia publică, începe să se contureze tot mai clar.

Între timp, un suspin de ușurare s-a auzit în unele cercuri din societatea românească: va să zică, au și americanii „faliții” lor! Și ei plagiază la nivel înalt. Și ei fac „copy-paste” la lucrări academice, la fel ca ai noștri Ponta, Onțanu, Ciucă și atîția alții. Nici ei nu pun ghilimelele unde se cere. (Ar trebui s-o trimitem pe Emilia Șercan în America să-i scarmene un pic, că prea s-au încrezut!)

Un cunoscut proaspăt membru corespondent al Academiei Române, vehement critic de ceva vreme a ceea ce el numește „neo-lovinescianismul pe pilot automat”, practicat, chipurile, de intelectualii publici români, aproape că nu-și reține satisfacția: „Cu noul scandal, scrie el pe FB, oricine dorește își poate face o idee cam pe unde se află în acest moment spiritul, standardele și ethosul a ceea ce în noua limbă de lemn e cunoscut drept «prestigioasele universități occidentale». Și prin asta al elitei occidentale în general care era bine-mersi mulțumită cu această stare de fapt din universități...”. 

Citind textul acesta (și poate și altele de acest fel), cineva mai naiv sau necunoscător al realităților românești și-ar putea lesne imagina că tocmai așa-zisul servilism al nostru în a copia sistemul din „prestigioasele universități occidentale” ar fi cauza uriașei cantități de plagiate academice de la noi descoperite în ultimii ani și, într-un sens mai general, a scăderii nivelului de profesionalism. Fiindcă i-ar fi imitat „pe pilot automat”, chipurile, pe cei de la Harvard, Penn sau MIT, ar fi ajuns ai noștri politicieni și doctori plagiatori în masă, așa cum și naționaliștii noștri, în lipsă de idei proprii, și-au luat din Vest otrăvurile antisemite, rasiste sau etnocratice! Soluția? Autorul ne-o scrie cu litere mari: „PROBLEMA NU ESTE DE A IMITA PE CINEVA... PROBLEMA ESTE CU TOTUL ALTA: A AVEA DISCERNĂMÎNT”. Perfect. Cine poate nega o asemenea măreață platitudine? Nimeni nu intenționează să copieze inclusiv tehnicile plagiatului (aici ne putem patenta singuri), ci toți aleg tehnicile și științele care au făcut societatea modernă. De fapt, chiar antidotul la plagiat – programele de calculator, instituționalizarea verificării – a fost importat la noi tot de la „prestigioasele universități occidentale”, așa cum, pe de altă parte. antidotul la antisemitism – cursurile preuniversitare despre Holocaust – a fost și el „inspirat” de programele educaționale din Uniunea Europeană.

Pînă una-alta, să ne ferească Cel de Sus ca, prin „logica sincronismului neo-lovinescianist pe pilot automat”, să ajungă Universitatea București un fel de „neo-Harvard” balcanic, sau „Babeș-Bolyai“ – un neo-MIT estic! Ce ne facem dacă, lipsindu-ne discernămîntul, vom fi infectați încă și mai mult de „elitele occidentale”? Sigur, veghează neo-academicianul nostru, alții eiusdem farinae, cît și AURcare nu-și ascund disprețul și resentimentele față de Occident:după ei, mai bine devenim proști autohtoni, decît proști sincroni! Oricum, măcar dinspre Academia Română sîntem liniștiți: știm sigur că n-a avut și n-are absolut nici o intenție să imite, cu sau fără „pilot automat”, vreun model occidental și, cel mai puțin, Academia Franceză...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ebrahim Raisi, ce nu ni s-a spus: cum era poreclit în Iran și de ce regimul a ascuns, inițial, moartea sa
Până să ajungă în fruntea țării, în 2021, Raisi a făcut prăpăd, ca judecător.
image
Dulcele gust al minciunii: cazul Ianis Hagi arată apetitul nostru pentru a ne păcăli singuri
„Prinț“ la noi, un „client“ al băncii de rezerve în străinătate. Cam așa se poate descrie fotbalistul Ianis Hagi în ultimii doi ani. Din păcate, cazul său denotă, de fapt, o problemă mult mai gravă și anume apetitul nostru de a ne păcăli singuri.
image
Platforma de comerț Temu, acuzată de manipularea clienților. Psiholog: Se bazează pe cei care fac acele cumpărături din impuls
Platforma chineză de comerț online Temu este acuzată de asociațiile europene de consumatori că își manipulează clienții prin diverse tehnici, iar aceștia ajung să cumpere produse despre care nu se știe dacă sunt în standarde UE.

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi