Cu paie, cu fîn

Publicat în Dilema Veche nr. 535 din 15-21 mai 2014
Din amintirile unui cobai jpeg

În armată, recruţii învaţă să bată pas de defilare. Dar nu toţi sînt capabili să-şi amintească de fiecare dată care e piciorul drept şi care cel stîng. Aşa că – spune povestea – caporalii au inventat o metodă mnemotehnică ingenioasă: să le prindă recruţilor de încălţări cîte un şomoiog de paie la un picior, şi unul de fîn la celălalt. Comenzile de „stîngul, stîngul, stîng, drept, stîngul“ se preschimbă astfel în „cu paie, cu paie, paie, fîn, paie“.

Uneori, îmi doresc ca şi clasa noastră politică să fi scornit ceva asemănător.

Volatilitatea scenei noastre politice a făcut ca reperele tradiţionale de „stînga“ şi „dreapta“ să nu mai valoreze nimic nici în bătălia ofertelor electorale, şi nici în practica guvernării. Păcat. Eu mă încăpăţînez totuşi să mă agăţ de ele, pentru că mi se par utile pentru a vedea cum sînt înţelese şi practicate la noi politicile publice – în speţă, în educaţie.

Vorbeam săptămîna trecută despre avatarurile reformelor în învăţămînt, induse, în ultimă instanţă, de succesiunea ciclurilor de guvernare. Multă vreme am fost revoltat pe incapacitatea forţelor politice de la noi de a cădea de acord pe o linie de continuitate în educaţie, care să asigure implementarea stabilă a măsurilor de restructurare a sistemului. Am fost chiar unul dintre naivii care s-au bucurat, plini de speranţă, la semnarea celebrului „Pact pentru educaţie“. Care n-a avut, pînă la urmă, nici un rezultat.

Stăteam odată de vorbă pe tema asta cu un prieten, expert în educaţie la British Council. Mi-a spus: „Te indignezi degeaba. E normal ca fiecare partid să vină cu viziunea proprie, să aibă propriile-i teme. Numai că la noi nici măcar asta nu se întîmplă. Tony Blair a cîştigat primele alegeri în bună măsură prin proiectul pentru educaţie. Care putea fi rezumat pe jumătate de coală A4, cu repere concrete şi măsurabile, aşa încît în final să reiasă limpede ce şi cît a făcut din ce a promis. Uită-te la programele noastre...“

Şi m-am uitat... La un moment dat, un mare, foarte mare partid publicase o „Strategie pentru educaţie“ pe vreo zece ani înainte. După lectura întregului document, de mai bine de o sută de pagini, am rămas cu o singură idee: „Vom face totul!“

Principalele hibe ale politicilor educaţionale dîmboviţene sînt incoerenţa şi mistificarea, ambele trăgîndu-şi seva din acelaşi venerabil izvor: populismul.

Una dintre temele centrale ale „stîngii“ este accesul la învăţătură. Statisticile care compară studenţii români după mediul de provenienţă – urban vs rural sau în raport cu starea materială a părinţilor – arată o segregare socială endemică în accesul la nivelul de sus al educaţiei. Lipsa de flexibilitate a parcursului de instruire, decalajele calitative uneori enorme între şcoli ca şi segregarea, aceeaşi şcoală, a efectivelor de la clasă – am avut parte din plin, precum am mai povestit, de gustul amar al „claselor de sacrificiu“ în anii ’80 – fac şi ele ravagii, în special în rîndul elevilor fără posibilităţi complementare de studiu (instituţia prolifică a „meditaţiilor“, concursul dat de părinţi la rezolvarea temelor, biblioteca sau computerul conectat la net de acasă etc.).

După ştiinţa mea, guvernările „de stînga“ n-au făcut mai nimic în această chestiune extrem de dureroasă. Au folosit, în schimb, din plin, abureala. Ba au inventat un „acar Păun“ – la un moment dat, conducerea ministerului anunţa triumfalist intenţia de a scoate meditaţiile în afara legii, uitînd că o atare măsură contravine dreptului constituţional la educaţie. Principiul egalitarist invocat era: aceleaşi posibilităţi pentru toţi, cît mai puţine! O strategie similară a fost folosită şi în „criza manualelor“, din care se pare că nu am ieşit nici pînă în ziua de azi, cînd ministerul, pentru a-şi acoperi deficienţele de finanţare şi de selecţie, a introdus mecanismul licitaţiilor la dumping, de data asta pe principiul „cu cît mai ieftin, cu atît mai bun!“ Sau cînd Legea educaţiei, care prevedea învăţămînt obligatoriu la fel pentru toţi, la sfîrşitul celei de a V-a clase de gimnaziu a fost modificată, reintroducîndu-se formula falimentară a liceului „în trepte“ – jumătate obligatoriu, jumătate facultativ – compensat prin alternativa şcolilor de arte şi meserii. Culmea e că la această Lege, votată fără nici o obiecţie parlamentară, în miez de vară, s-au găsit şi jurnalişti care să aplaude modul în care Guvernul dă şanse tinerilor să studieze mai mult! Ciudată confuzie între o obligaţie – pe deasupra, şi inechitabilă: pentru unii, mumă, pentru alţii, ciumă – cu o oportunitate. Şi uite-aşa sîntem şi azi una dintre ţările Europei cu cele mai ridicate cote de abandon şcolar.

Dar au existat, să nu fiu nedrept, şi iniţiative de mare succes. Una dintre ele, binecunoscută, încă în derulare, din cîte ştiu: „Cornul şi laptele.“ România nu-i nici Franţa, nici Germania, cu atît mai puţin Elveţia, cu un venit minim de peste 3000 de euro. Este enormă nevoie de sprijin financiar pentru copiii săraci, pentru ca şi aceştia să-şi poată face studiile. N-am înţeles însă din capul locului, cum nu înţeleg nici acum, de ce parte din sumele alocate trebuie risipite pentru elevi ale căror familii nu o duc (deloc) rău financiar, în loc să fie direcţionate explicit către cei nevoiaşi. Nu ar fi fost mai echitabil? Singurul răspuns bombănit al purtătorilor de cuvînt ai „stîngii“ a fost că o atare „discriminare“ (sic!) i-ar fi pus într-o situaţie jenantă pe copiii săraci. Altfel spus, pentru „stînga“ românească sărăcia nu e o injustiţie socială şi un handicap în calea dezvoltării personale, ci mai curînd o „ruşine“. Populismul, dragul de el!

Mă opresc aici cu şirul exemplelor, conştient că deja mulţi cititori mă vor fi acuzat de părtinire. Data viitoare, „pe fîneaţă“.

Pînă atunci, însă, o scurtă confesiune. Avem cu toţii înclinaţii către un taler sau celălalt al balanţei, în funcţie de valorile faţă de care ne simţim mai mult ataşati. Pentru viaţa adulţilor, am, cred, mai degrabă opţiuni „de dreapta“. În privinţa copiilor însă, lucrurile se schimbă. Încerc să-mi închipui cum ar fi arătat viaţa mea dacă aş fi copilărit într-un bidonville, cum mai sînt încă destule pe la noi, fără măcar o toaletă sau un bec electric. Şi, deşi n-am dus-o deloc pe roze în copilărie, e un exerciţiu de imaginaţie la care clachez.

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.