Deşirarea României

Publicat în Dilema Veche nr. 534 din 8-14 mai 2014
Bun şi rău jpeg

Aţi văzut vreodată cum distrug moliile ţesătura împăturită şi neaerisită? Ei bine, această imagine mi-a venit în minte cînd am văzut rezultatele unei recente dezbateri publice, lansate de un cotidian central. Să vă spun. Nu sînt alarmist, nu cred că vom avea război cu Rusia. Chiar dacă, aşa cum am zis în altă parte, trebuie să le arătăm clar că, dacă ei vor război, sîntem gata să-l facem. „Ce e scris şi pentru noi, bucuroşi le-om duce toate...“ Punerea României în această situaţie, însă, arată vulnerabilităţi alarmante. Şi nu mă refer la cele militare – ştim bine ce şi cît poate armata noastră. Securitatea pe care ne-o permitem este direct proporţională cu cît am investit în ea. De ce nu putem mai mult? Din aceleaşi motive pentru care nu putem mai multe autostrăzi, mai multă sănătate publică, mai mult învăţămînt etc. Apărarea este, şi ea, un serviciu public ca oricare altul şi, poate mai mult decît altele, depinde necruţător de nivelul de dezvoltare tehnologică a ţării. În acest text, mă refer la felul în care inima românilor răspunde acestor vremuri, şi nu la putinţa ţării de a suporta o atare încercare.

Sub vremi, ca întotdeauna, administraţia noastră şi-a dat seama că în ultimele decenii a cam neglijat ceea ce art. 40, al. 2 din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare numeşte „evidenţa militară a cetăţenilor încorporabili şi a rezerviştilor“. Legea stabileşte un sistem complicat, ilogic şi nefuncţional, birocratic vorbind, al acestor evidenţe, dînd responsabilităţi în această privinţă tuturor: de la Statul Major General, la centrele militare, de la Serviciul de Evidenţă a Populaţiei, la judecători şi procurori, de la medicii de familie, la Ministerul Educaţiei, dar şi angajatorilor, tuturor angajatorilor. Firesc, cînd toată lumea este chemată să facă ceva, nu face nimeni. În temeiul acestei legi, statul trebuia să ştie pe unde sînt şi în ce stare medicală se află bărbaţii români cu vîrste cuprinse între 18 şi 35 de ani. La modul foarte teoretic, ar fi trebuit să ştie şi cît sînt de pregătiţi din punct de vedere militar aceşti tineri. Orice ţară a lumii civilizate (inclusiv paşnica Elveţie) actualizează periodic situaţia rezerviştilor, ba chiar îi mai şi cheamă, din cînd în cînd, la cîte o concentrare. De asemenea, orice ţară civilizată se îngrijeşte de planurile unei mobilizări generale. În mare, statele euro-atlantice cam ştiu unde să-i anunţe şi unde să-i trimită pe cei încorporabili, în caz de război, cînd sună alarma generală. La noi, am impresia că, de cînd am intrat în NATO şi de cînd Constituţia a eliminat obligativitatea serviciului militar, aceste chestiuni au rămas de izbelişte. O zic fără nervi şi fără frustrare: e tipic românesc, e firesc pentru ţara lui „lasă-mă să te las“. Acum, de cînd cu agitaţia ucraineană, urmare a unei decizii luate de toate ţările din Alianţa Nord-Atlantică, România a fost nevoită să deschidă iar registrele prăfuite, în care doar Dumnezeu din ceruri mai înţelege ce s-a scris. Statul român reîncepe efortul de a vedea ce rezervişti mai are, care e starea lor de sănătate, pe unde mai sînt şi cam care e nivelul lor de pregătire militară. După cum era de aşteptat, foarte mulţi bărbaţi din eşantionul despre care vorbeşte legea (18-35 de ani) sînt în străinătate. Iar mulţi dintre cei care mai sînt pe aici manifestă o mobilitate accentuată în ceea ce priveşte domiciliul de facto, starea civilă (importantă şi ea, după lege, în stabilirea statutului în caz de război) sau locul de muncă. În orice caz, observ că primul efect real al conflictului din Ucraina asupra României a fost aducerea la lumină a unui naufragiu administrativ de proporţii, la care, altfel, nu ne-am fi gîndit. Sper să ne alegem doar cu atît din toată nebunia incendiară care a cuprins ţara vecină.

Dar nu despre faptul că statul nu face ceea ce trebuie să facă vreau să vorbesc aici – în România, aşa ceva nu ar mai putea fi subiectul unui articol de presă, pentru că ar aduce zero informaţie nouă. După bîlbîielile referitoare la amploarea corpului electoral românesc de la trecutele exerciţii electorale, de era să ne dăm unii altora în cap pe stradă pentru că statul nu era în stare să ne spună cîţi sîntem cei cu drept de vot, nu cred că se aştepta cineva să avem o evidenţă militară cît de cît utilizabilă. Altceva mă sperie, însă, cu totul! Un cotidian central a lansat o dezbatere printre cititorii săi, pornind de la temerile publice legate de un război cu Rusia. Întrebarea pusă, mai ales bărbaţilor între 20 şi 35 de ani, a fost: „Dacă te cheamă la încorporare, te prezinţi să serveşti patria?“ Lăsăm, fireşte, la o parte faptul că e vorba despre o obligaţie legală. Ceea ce testa întrebarea aceasta era substanţa morală a obligaţiei legale. Simt românii, la vremuri grele, că trebuie să-şi apere ţara? Răspunsurile sînt năucitoare. În imensa lor majoritate, oamenii vizaţi spun „Nu!“. Răspunsul este motivat brutal: „După ce aţi furat ţara asta de-aţi făcut-o praf, să vă apăr cu viaţa mea?“ Iar cei din străinătate spun: „Am plecat din ţara aia pentru că aţi sufocat-o cu hoţia şi impostura – cum să vin să apăr ţara în care mi-aţi făcut viaţa imposibilă?“ Intuiţia celor foarte mulţi care răspund e corectă: cînd eşti chemat să aperi ţara, îi aperi, de fapt, pe oamenii din ţară. Nu aperi munţii şi apele, copacii şi holdele, îi aperi pe conaţionalii tăi, îţi aperi poporul. Ei bine, pe mai toţi îi oripilează ideea că ar fi chemaţi să-i apere pe Ponta, pe Dragnea, pe Mazăre, pe Voiculescu. Şi invers, pe Băsescu, pe Udrea, pe Blaga. Pentru mulţi, ţara sînt aceşti politicieni care, prin conduita lor, i-au dezvăţat definitiv pe tineri de patriotism. Ţara sînt ei, nimic altceva. Mutaţia este îngrozitoare: nu cred că românii care mergeau la război în 1877 credeau că îşi riscă viaţa pentru Carol I sau pentru Kogălniceanu, sau că cei care mureau la Mărăşeşti aveau percepţia că îşi dau viaţa pentru Ferdinand sau pentru Ionel Brătianu. Ţara însemna altceva pentru ei. Un ideal. O onoare. O datorie.

După patru decenii de comunism şi două de postcomunism (două generaţii), ţara înseamnă cu totul altceva pentru tinerii bărbaţi români. Trei generaţii despart pe cei care luptau pentru ţară în Primul Război Mondial de cei care, teoretic, ar trebui să lupte pentru ţară acum. Trei generaţii de degenerescenţă a sentimentului patriotic! Dezbaterea pe care o evoc, precum şi notele din mediul online, în general, oferă probe certe ale efectului coroziv al politicii dîmboviţene (nu de ieri, de azi, de mai bine de 60 de ani) asupra ţesutului naţional al românilor. Încet, România se deşiră. Dacă îi vine cuiva ideea să şi tragă puţin de ea, doar o minune o mai poate salva. Să sperăm că nimeni nu ne va supune acestei încercări, dar şi că, dacă se va întîmpla, minunea se va petrece!  

Sever Voinescu este avocat şi publicist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.