Cum ne locuim oraşele – dialog cu Bogdan IANCU

Publicat în Dilema Veche nr. 535 din 15-21 mai 2014
Cum ne locuim oraşele – dialog cu Bogdan IANCU jpeg

A studiat la Facultatea de Litere, apoi a făcut un master în antropologie culturală. Este lector dr. la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Bogdan Iancu face cercetări de antropologie urbană şi rurală. Va publica în curînd (împreună cu studenţii masteranzi) un volum care explică de ce meseria de bodyguard (sau agent de pază, ori cum vreţi) este aşa de bine reprezentată în Bucureşti (68.000 de angajaţi). Se pricepe la culturi urbane şi are un fel foarte plăcut şi viu de a explica şi de a interpreta lucruri pe lîngă care noi, „ceilalţi“, trecem nepăsători. Sau – mai rău – avem impresia greşită că le-am înţeles.

Am moştenit de la socialism nişte oraşe de care părem mai degrabă nemulţumiţi. Ce ne facem?

Oraşele pe care le-am moştenit nu arată peste tot la fel. În Transilvania, oraşele şi-au păstrat, chiar şi în comunism, structura bazată pe catedrala din centru şi străzile radiare, intervenţiile s-au făcut atunci mai ales pe inelul periferic. Cele mai multe transformări le-au suferit oraşele din Vechiul Regat, mai ales cele care s-au industrializat puternic. Să nu uităm că noi am intrat în socialism aproape fără industrie, în partea aceasta (cele mai multe fabrici, cînd s-a instaurat socialismul, erau în Banat). Dar aş adăuga nişte paradoxuri la ceea ce se spune în general despre oraşele socialiste (blocuri, industrie etc.). De exemplu, în Rîmnicu Vîlcea, oraşul unde am copilărit eu, în perioada comunistă era o primăriţă care a închis bulevardul principal şi a făcut acolo loc de promenadă, ceea ce nu se mai întîmplă astăzi. Erau trei kilometri de promenadă. Aşa încît putem spune că şi atunci lucrurile erau destul de amestecate. Se construia şi bine, şi prost. Astăzi are loc un fel de „revanşă a materialităţilor“: sticla ia locul cărămizii – dintr-un accesoriu, devine material de construcţie. Vedem aluminiu şi inox peste tot. Într-un fel, pierdem ce era mai bun – mă gîndesc la cărămidă, care avea un fel de căldură – şi punem în loc materiale reci, care au însă o anume eficacitate a confortului de tip nou. Ideea de confort se schimbă. Fac acum o cercetare în Bucureşti despre izolarea termică şi observ că termenul „confort“ revine des, surprinde toată dinamica acestui proces. Am discutat cu diriginţi de şantier, cu oamenii care stau la coadă la primării – acolo observi, de fapt, că fenomenul a ieşit un pic altfel decît a fost proiectat. Nu toate clădirile ar trebui reabilitate termic: unii dintre cei care fac acum reabilitări sînt chiar cei care au lucrat la construcţia blocurilor şi ei spun că au datele tehnice de atunci, care le arată că nu ar trebui făcută reabilitarea. Dar acest proces tehnic e contextualizat cultural. În Polonia şi Ungaria, reabilitarea se face cu polistiren sau cu lînă, care se adaugă la interior, faţada nu e modificată. La noi se adaugă la exterior, pentru că e şi o luptă cu cenuşiul blocurilor comuniste, aşa că zugrăveala se face în culori vii – uneori năstruşnice, alteori hepatice. Un lucru interesant în Bucureşti: în sectorul 1, care e cel mai bogat, reabilitările s-au făcut gratuit, în timp ce în sectoarele periferice, unde sînt multe probleme sociale, oamenii au trebuit să plătească (parţial). Ceea ce ne dă de gîndit despre cum s-a structurat oraşul postsocialist.

O marcă a oraşelor socialiste o reprezintă cartierele de blocuri. Sînt cu adevărat un produs al socialismului?

Dacă au ceva de-a face cu sistemul socialist şi cu ideologia lui e legătura cu industrializarea. În cartierele de blocuri, de cele mai multe ori, locuiau oamenii care lucrau la aceeaşi fabrică. Asta s-a întîmplat însă şi în unele oraşe din Occident. La noi, la Departamentul de Sociologie, s-a făcut o cercetare, acum cîţiva ani, pe tema cartierelor. Întrebaţi unde îşi petrec timpul liber, cei mai mulţi oameni răspundeau „în centru“. Aşa încît apare întrebarea dacă mai putem vorbi de cartiere la nivelul percepţiei. Pe stradă, vedem nişte indicatoare către anumite cartiere, dar nu e clar dacă oamenii mai percep locul acela – să zicem, Dămăroaia – drept un cartier. Sînt semne ale modernizării postsocialiste: există o anumită mobilitate. Pe bulevardul Ion Mihalache din Bucureşti, de pildă, între Piaţa Victoriei şi Piaţa Domenii, am numărat, la un moment dat, 37 de filiale de bănci, peste 40 de farmacii, cîteva supermarketuri, două restaurante şi o bodegă „de cartier“. Dar dinamica lor e incredibilă: magazinele şi-au schimbat profilul în cîţiva ani, în locul restaurantelor a apărut altceva. De fapt, cartierul înseamnă nişte rutine pe care şi le fac oamenii în timp. Au apărut mici cafenele sau terase, dar numai pe străzile principale. Acum, timpul liber se petrece la mall. Iar mall-ul a început să mimeze natura – cu plante, cu ape curgătoare ş.a.m.d.

În unele mari oraşe din Occident se discută, de multă vreme, despre „cartierele-dormitor“, în care oamenii nu au posibilităţi de a-şi petrece timpul liber (tocmai de aceea merg în centru). N-ar fi bine ca în Drumul Taberei sau în Pantelimon, de pildă, să existe măcar un cinematograf?

Ar trebui redeschise uşile cinematografelor. Dar timpul liber înseamnă şi altceva. Am văzut zone din Bucureşti unde primarii au făcut părculeţ aproape la fiecare bloc. Or, dacă un copil se întîlneşte cu aceiaşi trei-patru copii de pe scară nu se cheamă că socializează. Mă întreb însă de ce nu sînt terenuri de sport în aceste cartiere, unde să nu fie nevoie să plăteşti ca să joci fotbal sau baschet? Primarii dau banii pe altceva. Sînt pergole puse pe asfalt în care nu creşte nimic. La Piaţa Romană sînt nişte căldări mari în care s-a pus tuia, iar tuia s-a uscat. În locuri în care s-ar putea planta pomii direct în pămînt, se pun în căldări. Şi, din cînd în cînd, se înlocuiesc căldările.

Modernizarea postsocialistă a oraşelor a făcut să apară şi la noi grupuri sociale noi. Vorbim şi la noi, de cîtva timp, despre „culturi urbane“, „culturi alternative“, unele dintre comunităţile nou formate – de pildă, bicicliştii – îşi cer drepturile. Dar mulţi nu înţeleg, de fapt, ce e cu aceste grupuri şi „subculturi“…

Grupurile de la noi seamănă cu cele din oraşele din care se inspiră. Bicicliştii, de pildă, sînt văzuţi uneori ca un fel de „gaşcă“ uniformă, dar identitatea e dată de tipul de bicicletă spre care se orientează. A apărut şi un grup urît de toată lumea – hipsterii, care reprezintă o identitate destul de alunecoasă, căci înşişi membrii grupului reciclează cu abilitate identităţi anterioare. Cei care desenează graffiti au fost complet domesticiţi – li s-a acordat spaţiu de exprimare şi au intrat în mainstream. Rap-ul a pierdut terenul, căci, dacă totul s-a orientat spre consum, muzica a rămas fără mesaj social.  

Bicicliştii par a forma, în ultima vreme, comunitatea cea mai activă. Apare însă conflictul între biciclişti şi şoferi. E inevitabil?

Conflictul nu putea fi evitat, dat fiind modul cum a fost proiectată infrastructura. Sorin Oprescu a desenat nişte piste pe trotuare, pe unde circulă şi pietonii, iar tot acolo se parchează şi maşini. În momentul cînd ţi se pune la dispoziţie un traseu, ai senzaţia că e al tău şi că îl poţi folosi. Dar pietonii erau nelămuriţi (mai ales că, pe unele străzi, pistele au fost desenate chiar prin mijlocul trotuarelor). A apărut „lupta“ pentru spaţii diferite pe acelaşi trotuar. Aşa încît, la un moment dat, chiar ONG-urile care militează pentru drepturile bicicliştilor au cerut desfiinţarea acestor piste. Eu, cînd sînt cu bicicleta, mă simt mai în siguranţă pe stradă, unde am de-a face cu o singură categorie – şoferi –, decît pe trotuar, unde am de-a face şi cu pietonii, şi cu maşinile parcate.  

Dar e logic şi raţional să apară conflicte între aceste categorii, atîta timp cît toate se plîng de lipsa de eficienţă a administraţiei publice? Maşinile parcate pe trotuar sînt acolo pentru că nu există locuri de parcare...

Nu prea e timp pentru procese raţionale. Dinamica asta se negociază „din mers“, în secunde, aşa încît „ceilalţi“ par a fi totdeauna vinovaţi. Iar oraşul s-a umplut de maşini enorme: antropologi care au făcut cercetări în România socialistă şi postsocialistă spun că numai la New York şi Londra au mai văzut atîtea maşini mari şi luxoase. Ar trebui să ne gîndim însă şi la transportul public.  

Probabil că viaţa tuturor ar fi mai uşoară dacă am avea un transport public eficient...

Cred că aici intrăm în chestiuni de economie politică: traficul generează foarte mulţi bani. Faptul că stăm mult în maşini, în trafic, generează multă benzină consumată – adică bani care merg şi la firme private, dar şi la stat, sub formă de accize, impozite, taxe. Cînd s-au suspendat finanţările pentru prelungirea metroului către Drumul Taberei (un cartier cu o populaţie cît a unui oraş mare de provincie), s-au acordat finanţări pentru pasaje suspendate şi lărgiri de străzi. Adică trafic. Cred că aici putem citi noua cetăţenie urbană: dacă nu „eşti în trafic“ (adică în maşină), ai mai puţine drepturi. E doar o interpretare. Există 1.800.000 de maşini în Bucureşti.

Pînă la urmă, se poate spune că inevitabil: Bucureştiul e un oraş vechi, care n-a fost proiectat pentru traficul modern, pentru combinaţia „maşini, biciclete şi pietoni“. Nu e o fatalitate, n-ar trebui să fim mai puţin încrîncenaţi?

E o fatalitate, poate, doar la Roma. Acolo sînt cîteva axe alimentate de trafic, dar şi zone uitate de Dumnezeu. Aşa e şi în Bucureşti. Sînt zone total uitate de stat: dispare ideea de curăţenie, de servicii publice, de spaţii verzi – adică dispar toate semnele modernităţii. Infrastructura ne poate ajuta să vedem pe cine mizează primarii: intră Pompierii şi Salvarea pe stradă? Şi nu trebuie să mergem pînă la capătul oraşului ca să vedem asta. De exemplu, în reprezentările noastre, Ferentari pare ceva foarte depărtat. De fapt, e foarte aproape de centru.  

Mai există un conflict în Bucureşti: între clădirile noi şi cele vechi. Se demolează case vechi şi frumoase (eventual de patrimoniu) şi se construiesc clădiri moderne, de sticlă, uneori nepotrivite cu împrejurimile, alteori pur şi simplu urîte. Cum interpretaţi acest conflict?

Ideologia patrimoniului a devenit una foarte puternică, mulţi reprezentanţi ai societăţii civile i-au mobilizat pe oameni cînd s-a aflat de unele demolări (Hala Matache, Moara lui Assan şi altele). Dar aceiaşi oameni află astăzi că n-au protestat la timp atunci cînd s-au închis cinematografe. Întrebarea e de ce lumea nu se strînge pentru aceleaşi cauze. Aderenţa la ideologia patrimoniului nu o are oricine. Şi e explicabil. Îmi e greu să-i explic tatălui meu, de pildă, că nu trebuie să protesteze dacă se demolează fabrica în care a muncit 40 de ani; în schimb, trebuie să apere cinematograful, iar în partea cealaltă, cineva apără o casă. Oamenii care protestează pentru apărarea patrimoniului au început, în ultima vreme, să regîndească logicile de acţiune. Între timp însă, nu prea mai e patrimoniu de apărat. S-a demolat mai mult în ultimii 20 de ani decît în vremea comunismului. Ar trebui să ne întrebăm de ce. 

Fragmente dintr-un interviu care poate fi urmărit integral pe live.adevarul.ro

Foto: M. Iliescu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

nori de furtuna Targu Jiu   Foto Sever Weather Alert Gorj jpg
Cod roșu de vreme severă în vestul țării. ANM anunță furtuni, vijelii și grindină până la ora 23:00
Administrația Națională de Meteorologie (ANM) a emis o avertizare de instabilitate atmosferică accentuată, valabilă până astăzi, la ora 23:00, pentru jumătatea de vest a țării. Sunt așteptate intensificări ale vântului, vijelii puternice, averse torențiale, descărcări electrice și grindină.
Download mp4 thumbnail png
Un urs uriaș a fost filmat când se pregătea să atace o mașină, printre blocuri. „Dacă eram pe jos”
Un urs de dimensiuni mari i-a speriat pe oameni, după ce a fost filmat de niște trecători. La vederea luminilor, animalul a început să fugă spre mașină.
Navă sub pavilion libanez atacată de houthi Marea Roșie FOTO via X jpeg
Al doilea vrachier atacat cu drone în Marea Roșie în doar 24 de ore. Doi marinari sunt dați dispăruți
A doua navă comercială a fost atacată luni în Marea Roşie, rută de transport maritim esenţială pentru comerţul mondial. Doi membri ai echipajului unei nave administrate de Grecia au fost răniți, iar doi sunt dispăruți.
furtuna 2 jpg
Furtunile devastatoare fac prăpăd în România! Care sunt județele cele mai afectate și la ce să ne așteptăm în continuare
Vremea extremă lovește România: în timp ce peste jumătate de țară se sufocă sub cod roșu de caniculă, alte regiuni se confruntă cu furtuni puternice care au produs distrugeri semnificative. În județe precum Sălaj, Maramureș, Arad, Bihor și Satu Mare, vijeliile au făcut ravagii.
Lica Nunweiller webp
Strigăt disperat al fiicei unei legende dinamoviste: „Nu mai am bani de tratament!”. Chinuită de cancer, se luptă pentru dreptate după moartea tatălui
Mirela Nunweiller, fiica legendarului dinamovist Lică Nunweiller, trăiește cu frica zilei de mâine. Femeia se confruntă cu o boală necruțătoare.
Daniel David Foto Mediafax Foto Alexandru Dobre (2) jpg
Ministrul Educației anunță scăderea valorii plății cu ora: „Asta își permite țara acum”
Plata cu ora în învățământ va scădea, a anunțat marți ministrul Educației, Daniel David, precizând că noul calcul se va face în funcție de întregul salariu, nu separat, „așa cum se practică în alte domenii”.
nicoleta ochea jpg
sedinta consiliul local cluj 7 iulie foto captura video yt png
Emil Boc i-a numit „papagali și populiști” pe consilierii USR din Cluj: „Ar fi bine să vă uitați în oglindă”. Care a fost motivul disputei
Emil Boc a atacat verbal consilierii locali USR, acuzându-i de populism și lipsă de responsabilitate fiscală, numindu-i „papagali”.
pompa-benzina carburanti
La cât va ajunge 1 litru de carburant de la 1 august. Creșterea accizei aduce scumpiri semnificative
Măsurile de austeritate abia asumate de Guvern, care vor intra în vigoare începând cu data de 1 august, sărăcește semnificativ bugetul posesorilor de autoturisme, aceștia fiind nevoiți să scoată bani în plus pentru fiecare litru de carburant.