Audiţia

Publicat în Dilema Veche nr. 535 din 15-21 mai 2014
Reacţii omeneşti jpeg

Şcoala de muzică era de curînd redată în folosinţă, după o renovare care a durat vreo şapte ani, timp în care elevii au făcut cursuri prin tot felul de alte locuri nu foarte proprii. Puţini mai crezuseră, după aşa o aventură, că vechea clădire, prin care începuseră să crească buruienile, va reveni vreodată la menirea sa de bază. Se vorbise de tot felul de interese imobiliare care ar fi dus la tărăgănarea fără sfîrşit a renovării, pînă la un moment propice pentru venirea unui „investitor“ care să trîntească în locul vechii clădiri vreun bloc de sticlă pentru birouri. În ciuda zvonurilor, şcoala a rămas în picioare, renovată, nu ştiu cît de bine sau de complet, dar gata de folosinţă.

În sala de festivităţi urma să înceapă audiţia anuală. Copiii aşteptau fremătînd de emoţii, bine dăscăliţi de grijulii părinţi şi bunici, să le vină rîndul să-şi cînte fiecare, la pian, piesele pentru care se pregătiseră timp de cîteva luni. Elevi de gimnaziu, de la clasa a V-a pînă la a VIII-a, copii nu foarte obişnuiţi să cînte în faţa unei săli cu mulţi spectatori, timizi şi mîndri, în acelaşi timp, îmbrăcaţi frumos, fetele cu rochii cu voaluri şi dantele, unele cu flori în păr, băieţii cu cămăşi frumoase, unii cu vestă şi chiar papion, au pornit a se desfăşura la clapele somptuosului instrument de pe scenă. O sonatină de Hayden, valsuri de Chopin, sonate de Beethoven, „Ardelenele“ lui Tiberiu Brădiceanu, Mozart, Bach şi multe alte asemenea minuni ieşite din mîinile încă mici ale copiilor au început a se revărsa în sală. Elevii cîntau fiecare după nivelul şi temperamentul său. Din cînd în cînd, se mai încurcau şi se înroşeau la faţă. Unii reluau pasajul strîngînd din buze, alţii treceau peste problemă, cu multă abilitate, ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. Mici personalităţi şi mici reacţii foarte interesant de urmărit, în afara muzicii propriu-zise. Un băieţel rotunjor şi tuns scurt îşi fraza piesa tacticos, asemeni bătrînilor maeştri, părînd că ştie el foarte bine ce face acolo, nu cumva să-i sufle cineva în ciorbă (a mărturisit, totuşi, ulterior, că avusese multe emoţii). Audiţia întrunea toate datele, pentru a-i umple de încîntare pe ascultători.

La un moment dat, printre înălţătoarele acorduri ale lui Bach, de afară se aude o voce familiară: „Costele, adă bă, şi tu, flexul ăla, să tăiem asta.“ Vorba cîntecului, „Şi strigă: «Veta! Mi-ai stricat chiuveta».“ Muncitorul nu vorbise atît de tare, încît să-l deranjeze pe pianist, nici măcar cît să-i perturbe serios pe ascultători, ci doar cît să aducă aminte de conjunctura generală social-istorică. Geamurile dădeau într-o curte aflată în plin şantier, cu barăci, betoniere, bancuri de lucru şi o camionetă plină de saltele puse unele peste altele. După cîteva zeci de secunde de suspans, a început şi sunetul binecunoscut al numitului instrument, care, alături de cel al bormaşinei sau al picamărului, e în stare să acompanieze absolut orice, de-a lungul şi de-a latul ţării noastre. Mai mult, în fundal a început a se produce şi percuţia joasă şi ritmică a unui baros. Trebuie să recunosc totuşi că acompaniamentul era pe cît de autentic pe atît de discret. Mi-am adus aminte cum, în urmă cu cîţiva ani, la un concert al Festivalului Sonoro, în Sala de Marmură a Cercului Militar Naţional cîţiva distinşi instrumentişti străini încercau să nu se lase impresionaţi de sîrbele şi geamparalele care răzbăteau de la nunta care se ţinea în restaurantul de dedesubt. Sau cum anul trecut, la turneul de tenis Năstase Ţiriac Trophy, cînd pe întreaga arenă se făcea linişte, astfel încît jucătorul să se poată concentra la serviciu, de undeva din apropiere răzbăteau sonorităţile unei slujbe ortodoxe la megafon, că tot era înainte de Sfintele Paşti. Mi-am reamintit şi de nesfîrşitele dueluri muzicale dintre cîrciumile noastre de pe litoral, şi nu numai. (Aud şi că anul acesta, la Mamaia, va fi un concert de utilaje, pe cinste, pentru pasarele şi parcări.) Dar cum putem să ne mai aşteptăm la puritate sonoră, la muzică rafinată şi neperturbată, într-o ţară în care mai toate lucrurile sînt amestecate?! Ba, mă gîndesc că am putea să luăm partea bună. Să mizăm adică tocmai pe amestecuri, să le transformăm în brand de ţară. De exemplu, să facem un concert pentru bormaşină şi orchestră ori un festival de lieduri pe şantier, să punem în scenă „Flautul fermecat şi flexul de diamant“, să ascultăm concertele Brandenburgice pe fond de sudură sau Simfonia Destinului în sirene de ambulanţe. „La donna e mobile“ cu Florin Salam ar fi chiar ceva clasic. 

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.