Mămăligă vs pîine

Publicat în Dilema Veche nr. 536 din 22-28 mai 2014
Politie şi ipolipsis jpeg

Popor de mămăligari, românii nu au o cultură a pîinii, şi n-au avut-o niciodată. Sau asta cred eu, mai întîi de toate ca istoric prins în cercetarea arhivelor de prin 1700 pînă tîrziu spre sfîrşit de secol XIX, şi mai apoi ca simplu gurmand, căutător de pîine bună prin tîrgurile patriei şi pe cărările Europei. Să mă explic: românul epocii moderne nu prea cunoaşte pîinea, dintr-un motiv cît se poate de simplu: producerea pîinii cere timp şi ingrediente de toate felurile. Pe lîngă făină, apă şi sare, gospodina are nevoie de un cuptor şi lemne, dar mai ales de timp pentru coacere. Or, mămăliga, din mei sau porumb (mai ales începînd cu secolul al XVIII-lea) se prepară mult mai uşor. Mai trebuie spus că porumbul, nesupus dajdiei, într-o primă etapă, este mult mai rezistent la secetă, şi mai productiv decît grîul sau secara. Astfel, făina de păpuşoi s-a strecurat, încet-încet, în tuciurile săracilor.

În tîrguri şi oraşe, pîinea se frămîntă, dospeşte şi, mai apoi, se coace în cuptoarele brutarilor şi pitarilor. Cercetătorul trebuie însă să fie foarte atent, pentru că termenul „pitar“ este un mare, mare prieten „fals“. Cu alte cuvinte, nu toţi pitarii sînt brutari, în timp ce nu toţi brutarii sînt pitari. Pitarul este, mai întîi de toate, un mic dregător, un rang ca oricare altul pe care, în prima noastră modernitate, toţi parveniţii îl cumpără. De aici şi zicala reţinută de Iordache Golescu: pitarii ca măgarii. Ca atare, nu toţi pitarii plămădesc pîinea. Ba mai mult, unii dintre ei nu au nici o legătură cu acest aliment important în hrana norodului.

Brutarii plămădesc, frămîntă şi coc două feluri de aluat: pîine şi jimblă. Pîinea aparţine norodului, aşadar, calitatea este ceva mai puţin îngrijită şi intră în seria reglementărilor puterii, în ceea ce privesc greutatea şi preţul. „Să scoaţă şi pîne de cîte o jumătate oca de cîte opt şi de cîte patru parale, ca să fie spre înlesnirea săracilor“, şi nu numai pîine de „şaisprezece parale ocaua“ – se porunceşte la 1810, într-o vreme destul de grea, cînd armata rusă se află în Bucureşti, şi în Principate. Reclamaţia se extinde şi asupra calităţii acesteia, calificată drept „rea“ şi proastă“. Şi cum oraşul are nevoie de linişte, vodă intervine deseori spre a cere „îmbelşugarea de pîine“. Pentru cei cu dare de bani, se scoate caldă şi aromată, jimbla, înlocuită mai tîrziu de franzelă, adică pîine „franceză“. Diferenţele calitative sînt evidente într-un catastif de cheltuieli de la 1848, cînd pentru conaşul se cumpără franzelă, în timp ce servitorii, şi inclusiv cîinele conacului, se hrănesc cu pîine.

Visul acestor tîrgoveţi şi orăşeni este să consume „pîine albă, curată şi coaptă bine“. Se mai găsesc apoi, în tîrguri, o serie de simigii, plăcintari şi beceri, care coc şi vînd simiţi, plăcinte, colaci, covrigi. Prin sate, pîinea este o raritate. Un amestec de făină de grîu, cu secară, frămîntată fără maia; turta coaptă în ţest sau direct în cenuşă ţine de foame, dar doar atît. Iată şi o mărturie: „hrana obişnuită a poporului e foarte proastă; ea se compune exclusiv din usturoi, pepeni verzi, fructe nu tocmai coapte... pîine incruzită.“ Efectul: „o alimentaţie indigestă care produce friguri“ – mărturiseşte Christine Reinhard la 1806.

Modernizarea va generaliza folosirea pîinii prin introducerea ei pe lista de hrană a soldaţilor, a orfanilor, a elevilor, arestaţilor, bolnavilor. Şi pentru că nu sînt suficienţi brutari, soldaţii sînt obligaţi, prin anii 1840, să urmeze şi cursurile de panificaţii, ducînd cu ei o meserie utilă comunităţilor. Mămăliga va ţine loc de pîine, multă vreme, şi, deseori, va fi singura sursă de hrană pentru comunităţile rurale sărace. De aici, valurile chinuitoare de pelagră care au bîntuit toată modernitatea românească. Mîncînd mămăligă, şi necunoscînd decît rareori gustul pîinii, ţările române nu prea cunosc revoltele „frumentare“ specifice Franţei revoluţionare, despre care a scris Steven L. Kaplan, acolo unde pîinea rămîne şi astăzi un meşteşug cu artă.

Pe vremea comunismului, termenul generic de franzelă ascundea o pîine urîtă, nedospită, uneori acră şi prea adesea raţionalizată. De vreo douăzeci de ani, cumpăr, miros, ronţăi, mestec diferite soiuri de pîine, cu speranţa că voi găsi una care să-mi placă, dar... Am încercat să mă las „vrăjită“ de sloganul „magie cu har / de la Vel Pitar“. Dar, cum vel pitarul de odinioară avea alte îndeletniciri mai importante decît pîinea, nici vel pitarul de astăzi nu excelează în „har“ şi „magie“, atunci cînd aruncă în galantar o nefericită de pîine, menită să sature, fără să cucerească. Am regăsit-o, îndesată de-a valma în saci de rafie, pe drumurile Olteniei, vîndută ca hrană porcilor. Şi, cînd am vreo poftă de pîine caldă, mirosind îmbietor... îmi fac o mămăligă...

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.