Preţul prosperităţii

Publicat în Dilema Veche nr. 534 din 8-14 mai 2014
Mîrșava intenție bună a statului jpeg

Ies din casă şi mă înfior. Coloanele de maşini pe Calea Călăraşilor sînt cît vezi cu ochii: înspre Traian şi spre Unirea. Claxoane peste claxoane, tramvaie oprite de cîte un şofer care a blocat linia, un coşmar. În plus, mai şi burniţează. După cum a observat orice bucureştean, dacă trage o ploicică, străzile oraşului se transformă într-o uriaşă parcare. Viteza medie stă bine-mersi sub 10 kilometri pe oră. Să merg spre „carfurul“ de la Unirea sau spre „megaimajul“ de la Traian? Aleg prima variantă, deşi este un pic mai departe. Din mers, văd coada de mai mult de 30 de persoane de la măcelăria lui nea Mari. La „carfur“ – nenorocire: la case – cozi infernale. Prin magazin nu ai loc să împingi căruciorul. Spaţiul dintre rafturi pare brusc subdimensionat pentru mulţimea de cumpărători. Este ajun de week-end lung de 1 Mai, astfel încît toată lumea a luat-o razna. Ştiu că voi vedea la ştiri numai reportaje despre buluceala din supermarket-uri, aşa că mă fac că nu o observ.

Încerc să nu mă enervez prea tare. În fond, în ciuda tonului maximal catastrofic de la aceleaşi televiziuni de ştiri care văd numai sărăcie, criză şi moarte prin inaniţie, mă gîndesc că traficul, lipsa locurilor de parcare, aglomeraţia ocazională din magazine şi, în general, majoritatea stresului cotidian prin Bucureşti reprezintă un preţ plătit prosperităţii. Prosperităţii de primă generaţie: banii cîştigaţi sînt investiţi într-o maşină, în voiaje de plăcere pe Valea Prahovei, într-o „primă casă“ la curte, în televizoare cît mai mari, frigidere cît mai încăpătoare. Încă în 1992, un studiu comandat de Coca-Cola pentru pieţele emergente arăta că principalul pericol pentru clasa de mijloc în curs de formare o reprezintă aşa-zisul sindrom Mercedes: proaspătul mic patron cumpără o maşină cît mai făţoasă (chiar dacă second-hand), în care îşi investeşte toate economiile, şi nu mai are din ce să se autosusţină la cel mai mic cutremur al pieţei.  

Îmi place să cred că această primă generaţie a prosperităţii este înlocuită de propriul său upgrade. Criza din 2008 a contribuit şi ea din plin, serios, la transformarea cu pricina. Parcă văd mai multă prudenţă, chibzuinţă, planificare. În plus, constat apariţia calculelor de genul: „Cît mă costă şi cît durează să ajung la întîlnirea din centru cu maşina, unde voi găsi loc de parcare? N-o fi oare mai ieftin şi mai rapid să ajung cu metroul?“ Cred că Primăria va avea, în curînd, răgazul necesar pentru recuperarea măcar parţială a decalajului de infrastructură (străzi reparate, parcări, transport public, utilităţi suprasolicitate pe alocuri). În comparaţie cu prima generaţie a prosperităţii (motivată mai degrabă de nevoia de bunuri îndelung dorite), cea de azi este parţial snoabă. A văzut prin Occident „aia“, „aia“, vrea şi ea. Nu e nimic rău. În fond, snobismul poate fi văzut (şi) ca motor al progresului. Această a doua generaţie a prosperităţii nu vrea neapărat „mai mult“, ci „mai bun“. Pare a căuta calitatea traiului. Cred că primarul Oprescu a simţit, întrucîtva, direcţia. De ani buni, investeşte (şi) în timpul liber al bucureşteanului. Conform propriei declaraţii, vrea ca oraşul să fie „şi pentru trăit, nu doar pentru locuit“. E drept, mai are o uriaşă restanţă: cîinii vagabonzi, pentru care nu are încă o soluţie.  

Aştept a treia generaţie a prosperităţii. Una ceva mai pragmatică, atentă la cele ce se întîmplă împrejur (în propriul oraş, dar şi aiurea în lume), cu voce puternică în consultarea publică, dar fără exagerări nerezonabile (de exemplu, nu orice maidan uitat se poate chema „rezervaţie naturală“), cu interese civice mature.  

Îmi permit să anticipez că vom rămîne cu un trafic greoi, cu mult prea puţine vehicule pentru transportul public, cu demolări pripite de clădiri valoroase, cu parcări fie prea scumpe, fie prea mici, cu spaţiu verde insuficient şi, probabil, cu o poluare din ce în ce mai greu de stăvilit.

Toate vor fi preţuri pe care le vom plăti prosperităţii, consumului, creşterii. Oricum, va fi mai bine decît pe vremea lui Ceauşescu, cînd (vorba acelui puşti de clasă primară): „Toate megaimajurile erau goale.“

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ebrahim Raisi, ce nu ni s-a spus: cum era poreclit în Iran și de ce regimul a ascuns, inițial, moartea sa
Până să ajungă în fruntea țării, în 2021, Raisi a făcut prăpăd, ca judecător.
image
Dulcele gust al minciunii: cazul Ianis Hagi arată apetitul nostru pentru a ne păcăli singuri
„Prinț“ la noi, un „client“ al băncii de rezerve în străinătate. Cam așa se poate descrie fotbalistul Ianis Hagi în ultimii doi ani. Din păcate, cazul său denotă, de fapt, o problemă mult mai gravă și anume apetitul nostru de a ne păcăli singuri.
image
Platforma de comerț Temu, acuzată de manipularea clienților. Psiholog: Se bazează pe cei care fac acele cumpărături din impuls
Platforma chineză de comerț online Temu este acuzată de asociațiile europene de consumatori că își manipulează clienții prin diverse tehnici, iar aceștia ajung să cumpere produse despre care nu se știe dacă sunt în standarde UE.

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi