O campanie electorală ratată din vina presei

Publicat în Dilema Veche nr. 533 din 1-6 mai 2014
Bun şi rău jpeg

De mult timp nu mă mai uit la emisiunile politice. Iau informaţii, atît cît simt că am nevoie, foarte rapid, din presa online. De obicei, mă mulţumesc să citesc titlurile. Rar, mai citesc cîte un editorial. Uneori, zăbovesc asupra cîte unui interviu. Deşi zilnic, contactul meu cu presa politică este redus la minim. Fac aceste precizări nu pentru că aş crede că e important pentru cititori să afle cum mă mai simt eu în raport cu politica. Nu e! Mi se pare important, însă, să ştie cei care au bunăvoinţa de a pierde un minut ori două cu acest text din ce perspectivă vorbesc, cum mă situez, ca să înţeleagă mai clar de ce spun ceea ce spun. Iar principalul motiv pentru care nu mai frecventez canalele de ştiri este plictisul – sînt atît de previzibile toate! Formatul este acelaşi de dimineaţă pînă seara, peste tot: un moderator stă la masă cu alţi trei sau patru oameni şi trăncănesc despre aceleaşi lucruri. La fiecare oră, se schimbă doar moderatorul şi trăncănitorii. Nu se schimbă nici subiectele, nici maniera de abordare. Care, la rîndul ei, e perfect predictibilă – ştii de la început cum se poziţionează postul în ansamblul său faţă de Băsescu, aşa că ştii ce va urma la fiecare show.

Este uşor de observat că, între presa politică şi politica pe care o comentează, legătura este directă, de reciprocă determinare chiar. Sărăcia mentală a politicienilor s-a tradus direct într-o mediocritate sfîşietoare a presei noastre. Aşa se face că presa nu mai „cere“ astăzi politicienilor altceva decît înjurătura adversarului şi arestarea. De cîteva luni, subiectul suveran în presa noastră este puşcăria. Ritualul e frenetic. Dimineaţa, la prima oră, avem descinderile. Pînă în prînz, se merge la DNA pentru audieri. Pe la 17-18, vine ştirea despre reţinerile pentru 24 de ore. A doua zi, ne vedem la instanţă pentru propunerea de arestare. Dar nici pe asta nu avem timp să o urmărim atent, pentru că între reţinere şi instanţă vine iar dimineaţa, cu noi descinderi. Nu vreau să fiu înţeles greşit: aplaud în picioare dezinvoltura DNA şi DIICOT, aceste veritabile forţe ale binelui în România de azi. Mă bucură nespus independenţa magistraţilor, fie că sînt procurori sau judecători. Se strîng tot mai multe decizii care arată că judecătorii examinează serios şi critic actele procurorilor, dar şi că nu se lasă timoraţi de izbucnirile agresive ale inculpaţilor. E bine! Sînt dintre cei care cred că justiţia e pe drumul cel bun şi că, de fapt, asta e singura veste bună despre România, în ultimii ani. Poate alături de aceea că, în 2010-2011, România nu a ajuns ca Grecia – dar asta e o veste pe care puţini o apreciază. Aşadar, tema acestui text critic nu este justiţia, ci presa. Anemică, debilizată, pusă sub obrocul stăpînilor politici, vulnerabilă la orice ameninţare posibilă, presa se ţine după descinderi ca un cîine jigărit după trecătorul cu sacoşa plină. E penibil!

Aşa stînd lucrurile, cred că ar fi o greşeală să aşteptăm o campanie electorală din care să înţelegem ceva util pentru alegerile europarlamentare. Nu daţi vina pe politicieni că nu discută teme europene! Sînt convins că ei, aşa cum pot, ar face-o. Însă presa nu-i lasă să discute teme europene. Cum? Simplu: dacă le discută, presa nu-şi pierde vremea cu ei. Politicianul în campanie vrea să fie prezent în presă – firesc. I se dă spaţiu dacă prestează pe temele presei, nu pe temele sale, sau, cu atît mai puţin, pe teme europene. Dacă discută despre arestări, despre candidaţii la prezidenţiale, despre Băsescu (oho!), despre Ponta sau despre baroni – da, se transmite imediat, „face ştire“. Altfel – nu. Îi numeri pe degetele de la o mînă pe jurnaliştii care pun întrebări inteligente despre afaceri europene. Pe de altă parte, lamentaţia neparticipării oamenilor la vot este generală. O ipocrită grijă pentru democraţie îi apucă taman pe cei care fac tot ce pot ca oamenii să nu înţeleagă nimic din aceste alegeri.

Văd trei motive pentru care presa acţionează aşa. Primul, cel livrat cel mai adesea drept scuză, este ratingul/audienţa. Ni se zice că poporul se înghesuie mai abitir să vadă cum petrece Becali sărbătoarea de Paşti în puşcărie, decît să afle ce cred primii trei candidaţi de pe listele partidelor la euroalegeri despre tratatul fiscal ori despre rezultatele politicii agricole, dusă vreme de cinci ani de domnul Cioloş. Este un motiv real, dar nu e fatal. Spaţiul de exprimare al presei este suficient de larg să poată cuprinde ambele opţiuni. De ce o cuprinde doar pe prima? Cred că exact din al doilea motiv pentru care presa noastră nu va reda o campanie electorală utilă cetăţeanului: jurnaliştii nu sînt pregătiţi pentru meseria pe care o fac. Meseria s-a deprofesionalizat dramatic. Se vede în calitatea generală a scrisului, în întrebările pe care jurnaliştii le pun oamenilor politici şi, mai ales, în disponibilitatea pe care jurnaliştii o au de a urma ordine superioare. În fine, al treilea motiv ţine de lene. Pur şi simplu, lene. Sînt, în general, atît de prost plătiţi, încît, vorba românului, „îşi bagă picioarele“. Iar cei, extrem de puţini, plătiţi regeşte, sînt atît de suficienţi, încît nu mai au nevoie să facă eforturi intelectuale. Sînt vedete şi asta e de-ajuns, de ce ar mai fi şi informaţi? Jurnalismul se practică astăzi la limita de jos a efortului intelectual. Despre efortul moral de a fi corect nu mai vorbesc, nimănui nu-i mai pasă de asta, nici măcar poporului spectator. Şansa obiectivă a subiectelor cu puşcărie şi arestări este că tratarea lor mediatică nu necesită nici un efort intelectual; pe cît sînt de savuroase, pe atît sînt de simple!  

Sever Voinescu este avocat şi publicist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.