Despre starea de urgenţă

Publicat în Dilema Veche nr. 533 din 1-6 mai 2014
Alte confuzii jpeg

Sînt uşor stingherit să fac o mărturisire în debutul articolului de faţă. Textul meu recent din Dilema veche – „Aventuri ecologice“ – a avut ecou în lumea academică. Mai ales episodul ultim narat acolo, cu păţania decanului strivit de necesităţi, pe aeroportul Ciampino din Roma, a declanşat, se pare, un val de solidaritate printre universitari. Mulţi colegi din ţară m-au sunat şi mi-au împărtăşit nu amuzamentul, ci compasiunea lor pentru bietul scholar lovit brusc de o criză intestinală. Concluzia unanimă a fost că noi – profesorii din universităţi – am ajuns la performanţa nedorită a unui program de lucru atît de absurd, încît nevoile noastre fiziologice devin, cu adevărat, „aventuri“. M-a impresionat semnificativ telefonul amicului meu, Hamlet Morbiţoiu, profesor la o instituţie de învăţămînt superior din sudul României, care a furnizat nişte exemple elocvente, complementare nefericitei situaţii descrise de mine în urmă cu cîteva săptămîni. Le reiau mai jos aşa cum mi-au fost povestite, adresînd totuşi, din raţiuni obiective, acelora dintre dumneavoastră cu naturi sensibilicoase, rugămintea să nu meargă pînă la capăt cu lectura prezentului discontinuu de astăzi!

„Prietene“, mi-a zis Hamlet, la telefon, cu voce sonoră, „e o realitate, universitarii actuali sînt dezintegraţi de munci şi responsabilităţi. S-a terminat cu boieria interbelică şi, pînă la un nivel, chiar cu tihna comunistă, cînd ţineai două-trei prelegeri pe săptămînă şi, după aceea, huzureai ca un belfer. Acum, trage-i cu granturile, cu cercetarea indexată, cu doctoratele, orele şi călătoriile, cu funcţionarismul academic ş.a.m.d. Se întîmplă, da, să nu mai ai vreme să te duci la toaletă. Ai toate şansele să treci prin infernul decanului ficţionalizat de tine. Uite, eu însumi, aflat la o abilitare prin zona voastră de ţară, am simţit, la un moment dat, nişte convulsii stomacal-intestinale. Lucrul s-a petrecut încă de la începutul conferinţei candidatei la postura de îndrumător doctoral. Ştii bine, regulamentul prevede ca expunerea să dureze între patruzeci şi cinci de minute şi o oră. Îmi era peste putinţă să rezist atît! Cu toate că aveam calitatea de preşedinte al comisiei, mi-am declanşat alarma celularului din buzunar şi am zbughit-o pe uşă afară, ca şi cum aş fi avut de răspuns la un apel pe viaţă şi pe moarte. Cînd trăiam clipa de fericire supremă, ce să vezi? Realizez că în toaleta facultăţii nu exista nici măcar un capăt de hîrtie igienică! Ameţeală, panică, respiraţie agitată, pantaloni pe vine!

Am recurs la soluţia urgenţei absolute!“ strigă profesorul Morbiţoiu în telefon. „Am scos singurul obiect flexibil pe care îl deţineam asupra mea – biletul de tren, un cartonaş meschin, dar salvator, cel puţin în condiţii de avarie... igienică. Am desprins, desigur, partea de venire din alcătuirea lui, păstrînd-o, grijuliu, pe cea de întoarcere. Crezi că mi-a folosit însă la ceva? Aş, la revenirea acasă, controlorul mi-a spus că nu am biletul în regulă şi că trebuie să plătesc o amendă exorbitantă. Am plătit, nu vedeam loc de tocmeală, dar nenorocire! Îmi lipseau 10 lei (cheltuisem toţi banii) şi, ca atare, m-a dat jos la staţia următoare. Am sunat-o pe nevastă-mea să-mi telegrafieze, expres, cîteva sute de lei şi, în aşteptarea lor, nu ştiu de ce, de spaimă sau din cauza enterovirusului, am mai mers de şapte ori la baie. Descins finalmente în sînul familiei, am descoperit că eram deshidratat precum atleţii kenyeni la proba de maraton... A fost totuşi mai bine decît în cazul colegului meu, Vicenţiu Plesneală care, într-un context aproape identic (el se afla la un doctorat!), s-a văzut obligat să-şi sacrifice batista de mătase, cu iniţialele sale brodate şi marginile aurii, dăruită de soţia lui la aniversarea a 25 de ani de mariaj. Ulterior, s-a produs o veritabilă tragedie, mai intensă decît cea a bravului Othello. Nici consoarta şi nici, cu precădere, soacra nu i-au crezut prietenului meu burlesca istorisire. S-a ajuns la divorţ... În prezent, Vicenţiu este agent publicitar voluntar al medicamentelor smecta, saprosan şi imodium. Le caracterizează pretutindeni drept coordonatele fundamentale ale existenţei – SSI: Sănătate – smecta, Salvare – saprosan, Inspiraţie – imodium!

În sfîrşit“, continuă Hamlet în aceeaşi notă shakespeariană, „totul e bine cînd se termină cu bine. Un alt frate de-al nostru universitar, care a venit la mine, la o comisie de concurs, a trecut, şi el, printr-o experienţă-limită, chiar în toaleta facultăţii nostre. Din cauza crizei (eterne) de hîrtie din băile autohtone, omul a scos, disperat, o bancnotă de 500 de lei, unica pe care o avea în buzunar. A fost, după cum îmi zicea apoi, cea mai scumpă taxă de WC plătită de el vreodată. Acasă a minţit că a fost jefuit, noaptea, la colţul blocului unde locuia. La insistenţele nevestei, a scris şi o declaraţie la Poliţie, dar fapta a rămas, se înţelege, cu autor necunoscut. Ştii ce mi s-a părut interesant în întîmplarea asta? Colegul în cauză a devenit, pe neaşteptate, un nostalgic ceauşist, deşi în anii ’90 petrecuse, ca student, zile întregi în Piaţa Universităţii. Spunea că bancnotele de hîrtie, albastre, de 100 de lei, cu figura lui Bălcescu pe ele, de pe timpul lui Ceaşcă, erau net superioare celor contemporane, de plastic, de 500 de lei, personalizate cu chipul lui Eminescu. În general, tipul nu oferă explicaţii pentru transformarea sa ideologică intempestivă, dar luptătorii din toaletele româneşti şi le imaginează singuri.“ 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.