Oameni cu credință în Dumnezeu

Publicat în Dilema Veche nr. 536 din 22-28 mai 2014
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Acum cîţiva ani, undeva, prin sudul insulei Creta, am cunoscut un preot ortox român. Plecase din ţară, aşa cum pleacă orice om obişnuit, la muncă, în căutarea unei vieţi mai bune. Părintele era o persoană extrem de deschisă, dornic să povestească de toate, bucuros că se întîlnea cu un compatriot. Mi-a mărturisit, din prima clipă, că a plecat din România pentru că nu-şi putea găsi o parohie unde să trăiască decent. Ca orice om, învăţase o „meserie“ şi trebuia să cîştige din treaba asta. Acasă nu se putea. Inflaţia de preoţi nu e o noutate, iar parohiile bunicele se obţin foarte greu. Aşa că a plecat să-şi caute norocul în lume, la muncă, aşa cum au făcut milioane de români. Trebuie spus de la bun început: în felul lui, părintele era un om foarte cinstit cu sinele său, dar şi cu ceilalţi. Un om dintr-o bucată, harnic, avînd convingerea că-şi făcea meseria cu onestitate şi că îşi găsise drumul în viaţă.

Părintele se gîndise că n-avea nici un rost să caute de lucru în Italia sau în Spania. Acolo, concurenţa era foarte mare, el n-avea nici o relaţie, deci ar fi pornit fără prea mare speranţă. După o lungă perioadă de chibzuinţă, părintele a ales Grecia. Şi nu orice loc, ci tocmai sudul celei mai mari insule din arhipelagul grecesc. La prima vedere, oricine ar spune că a greşit cumplit. S-a dus într-o ţară ortodoxă, unde concurenţa era mai cruntă decît oriunde. E drept, planul părintelui s-a dovedit a fi unul extrem de curajos. Dar, în cele din urmă, curajul ăsta a fost răsplătit din plin. Proaspăt ajuns la faţa locului, părintele a constatat, după cum se aşteptase, că încă nu mişunau pe-acolo românii plecaţi la muncă. Erau cîţiva, dar nu cine ştie ce, şi locuiau la distanţe mari unii de alţii. Oricum, nu erau suficienţi pentru a închega o comunitate, cît de mică. Dar preotul nostru era un tip pragmatic, cu viziune. Şi-a spus că locurile erau frumoase, fenomenul migraţiei economice era departe de a se fi încheiat, deci existau toate şansele ca, pe viitor, numărul românilor să crească. Din nou, calculul s-a dovedit a fi corect. În cîţiva ani, românii ajunşi pe-acolo reuşeau să formeze o comunitate frumuşică.

Însă, pînă atunci, părintele trebuia să trăiască din ceva şi să-şi aducă şi familia. Aşa că şi-a luat inima în dinţi şi a început temeinic să înveţe greceşte. A studiat toate micile detalii ale slujbelor pe care trebuia să le facă în limba ţării de adopţie, şi s-a apucat, încet, de treabă. A umblat prin locuri în care preoţii greci – puţini la număr în zona pe care o alesese el – nu prea se duceau. Şi-a făcut de fiecare dată treaba cu asupra de măsură. A fost prietenos, gata să sară în ajutorul oricui, a pătruns, cum a putut, în lumea nouă în care se hotărîse să trăiască. Şi, în timp, felul ăsta de a pune problema a dat rezultate. Părintele a devenit un tip foarte apreciat. Grecii îl chemau la evenimente la care nimeni nu-şi închipuise pînă atunci că poate oficia un străin. Ajunsese preotul favorit al unei comunităţi greceşti. Era o performanţă cu totul remarcabilă. În timp, după cum prezisese părintele, au apărut mai mulţi români la muncă, iar comunitatea a crescut frumos.

În momentul în care l-am cunoscut, părintele era la apogeul carierei sale. Se bucura de roadele unei munci susţinute şi demonstra că, dacă eşti răbdător, cinstit şi harnic, poţi reuşi oriunde pe lumea asta. Însă a ţinut să-mi mai povestească ceva. O supărare. Comunitatea începuse, parcă, să nu-l mai aibă la suflet de ceva vreme. Părintele nu înţelesese imediat despre ce era vorba. Pe urmă, s-a prins. Invidia. Asta îi rodea pe toţi. Şi toată treaba venea de la pizma, de la invidia colegilor de meserie, greci, care pierduseră competiţia. L-am întrebat ce-l făcea să creadă aşa ceva. Şi mi-a povestit. „Domnule, ştii cum e pe la noi. Românu’ e gospodar. Nouă ne place să muncim, nu ne dăm la o parte, da’ ne place să vedem şi pentru ce-am muncit. Eu mi-am făcut cea mai frumoasă casă de aici. Cea mai mare. Ştii cum e la noi. Ai muncit, vrei să vezi, să fie frumos, deosebit. Ăstora pe-aici nu le prea place aşa. Se uită chiorîş. Ei nu sînt obişnuiţi cu case ca pe la noi. Îşi fac toţi cam la fel. Eu mi-am făcut cum mi-a plăcut mie. Pe urmă, mi-am luat un Audi, mai… limuzină… aşa… mai de lux, nou-nouţ. Parc’ a dat strechea-n ei de-atunci. De invidie. De pizmă că românu’ are şi o duce bine… Ce-or zice-n mintea lor? Ştiu eu ce zic. Că uite la românu’ ăsta cum a venit s-o ducă bine aici la noi...“

Am încercat să-i explic ce credeam. Că nu succesul lui îi deranja pe membrii comunităţii, ci spectacolul casei şi al maşinii. Pe urmă am aflat că erau, de fapt, vreo două maşini tari în faţa casei lui. Biserica Ortodoxă din Grecia seamănă în bună măsură cu sora ei din România. Dar sînt şi deosebiri notabile. Imaginea de „gospodar“ a părintelui nu se potrivea cu felul enoriaşilor de a vedea pe cineva care, e drept, oferă un tip de servicii, dar e vorba despre servicii… spirituale. Nimeni nu interzice un anumit nivel de prosperitate al celui care îşi face bine treaba. Dar de aici şi pînă la dezvoltarea unui anumit tip de spectacol al bunăstării e un drum pe care enoriaşii părintelui nu aveau chef să-l străbată.

Zilele astea mi-am adus aminte de amărăciunea părintelui şi de discuţia cu el. Am dat peste cîteva articole şi am văzut o ştire despre un alt preot, părintele Robertino Oprea, din judeţul Giurgiu. Omul, gospodar, şi-a luat un Maserati şi un BMW de mare angajament. Nici părintele Robertino nu înţelege ce are lumea cu el. Zice că e un om cinstit, că soţia e farmacistă, că au afaceri care merg bine. Şi că amîndoi cred în Dumnezeu. Nu-i suspectează nimeni de necinste, dar nici nu le spune cineva că nu e deloc suficient „să crezi în Dumnezeu“ pentru a fi preot.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.