Încrederea publică

Publicat în Dilema Veche nr. 536 din 22-28 mai 2014
Iconofobie jpeg

Conotaţiile unui film american destul de recent – Flight/Zborul (2012) – în regia lui Robert Zemeckis, cu Denzel Washington în rolul principal, m-au pus serios pe gînduri. Foarte pe scurt, căpitanul Whip Whitaker (Washington), om cu o viaţă dezordonată, dar excelent pilot, se urcă la manşa avionului de pasageri al unei importante companii americane, pentru un zbor, în principiu, de rutină. Ceea ce foarte puţină lume ştie este alcoolismul avansat al căpitanului. Divorţat, cu o existenţă personală haotică, el şi-a cultivat frecvent această slăbiciune, pînă în punctul dependenţei totale de licorile tari. Pilotul nostru apelează la o formulă insolită de a scăpa, instantaneu, de mahmureală. După o noapte de beţie zdravănă, dimineaţa, înainte de a intra în cockpit, prizează o linie de cocaină, devenind imediat, cel puţin în aparenţă, mai fresh decît după cel mai profund somn cu putinţă.

Exact aşa decurg lucrurile şi înaintea zborului amintit. Whitaker vine la „lucru“ într-o formă de invidiat (deşi băuse crunt în seara precendentă), glumind cu echipajul şi oferind încredere deplină pasagerilor (oamenii au nevoie de un imbold optimist, întrucît vremea nu se arată tocmai propice pentru zbor: furtuna strecoară anxietăţi în inimile tuturor). Deloc intimidat însă, căpitanul Whip porneşte decis la drum, alături de copilotul său, imediat ce permisiunea de zbor îi este acordată de către controlorii traficului. După decolare, situaţia se dezvăluie a fi mult mai periculoasă decît s-ar fi putut intui la sol. Norii grei-cenuşii împresoară imensul aparat, iar curenţii de aer îl zgîlţîie, malign, din toate încheieturile. Lumea intră în panică. Însuşi copilotul aruncă priviri terifiate comandantului. Netulburat, acesta controlează manual aparatul, ridicîndu-l bărbăteşte prin ceaţa deasă. Într-un tîrziu, pasărea metalică se aşază, maiestuos, deasupra furtunii. Pasagerii aplaudă eliberaţi, iar echipajul îl priveşte cu admiraţie pe destoinicul Whip. Nici el nu ratează momentul de triumf, făcînd poante inspirate la microfon şi, într-o clipă de destindere generală, sorbind, în viteză, două sticle mici de votcă.

Problemele nu se opresc totuşi aici. Cu puţin timp înaintea aterizării, sistemele sofisticate de navigaţie ale avionului sucombă brusc. Aparatul nu mai reuşeşte să-şi menţină starea firească de zbor şi, cu botul lăsat în jos, pierde din altitudine, apropiindu-se vertiginos de pămînt. Whitaker preia, din nou, comanda manuală a aparatului şi execută o manevră stupefiantă. Răsuceşte avionul de linie cu susul în jos, ca şi cum ar fi un aeroplan sportiv, destinat acrobaţiilor. Oamenii stau nemişcaţi, într-o stupoare sumbră. Inimaginabila poziţie de zbor reuşeşte să aisgure o plutire adecvată, evitînd impactul catastrofal cu pămîntul. La cîteva sute de metri de pămînt, căpitanul repune aparatul în poziţie normală şi, ocolind zonele populate, aterizează forţat pe un cîmp. Avionul va fi avariat grav, dar primele estimări ale accidentului sînt, paradoxal, nesperat de pozitive. Din 102 de indivizi aflaţi la bord, doar şase şi-au pierdut viaţa. Restul au doar răni de o mai mică ori mai mare seriozitate.

Nu vreau să intru aici în amănunte etice, disecate, de altfel, de peliculă pe diverse paliere. Un lucru m-a impresionat, în mod deosebit, în film, dîndu-mi, cum spuneam, mult de gîndit. Investigaţiile tehnice şi poliţienieşti ale prăbuşirii pun în evidenţă, fără echivoc, două aspecte. Primul: avionul avea o defecţiune majoră, eroarea umană în pilotaj fiind absolut exclusă. Al doilea: manevra neobişnuită făcută de Whip Whitaker a salvat 96 de vieţi din 102, în condiţiile în care, din 100 de piloţi americani (testaţi pe simulator în exact aceleaşi condiţii de zbor), nici unul nu a reuşit să aducă aeronava la sol, „producînd“ o catastrofă aviatică.

Concluzia anchetei se impune de la sine: Whip Whitaker este erou naţional şi rămîne, probabil, unul dintre cei mai buni piloţi din istorie. Lumea aplaudă, presa abundă în elogii. O mică întrebare persistă însă pe buzele investigatorilor: cine a băut cele două sticle de votcă descoperite în zona restricţionată a avionului, unde numai echipajul avea acces? Deşi ar fi putut să dea vina pe una dintre stewardese (decedată, dar care salvase un copil de la moarte cu preţul vieţii ei!), Whitaker se confesează, spunînd, în sfîrşit, adevărul. El le-a băut. Este alcoolic de mulţi ani, era băut în timpul acelui zbor, e beat chiar acum, la audieri. Toţi sînt cuprinşi de o uimire dezamăgită. „Atunci, domnule Whitaker“, spune cu tristeţe şefa comisiei de anchetă, „sînteţi vinovat de trădarea încrederii publice“ (va primi cinci ani de închisoare). Fie şi în postura celui mai bun pilot din lume, fie şi în variantă de erou naţional – sîntem noi invitaţi să acceptăm –, nu poţi să bei şi apoi să urci la manşa unei aeronave în care 102 oameni şi-au pus existenţa în mîinile tale. Aceasta reprezintă o trădare a încrederii publice. O lege de oţel care stă, justificat, deasupra profesionalismului exemplar şi chiar a eroismului legendar.

Văzînd acest film, mi-am amintit de căpitanul Vere al lui Mellvile care, înaintea execuţiei singularului Billy Budd, spune cu regret: „E un înger al Domnului, dar îngerul trebuie spînzurat!“ O lecţie pe care aş vrea să o învăţăm şi noi: nimeni nu se află deasupra legii. Nici măcar îngerii. Ce să mai vorbim despre eroi?

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.