Noapte bună, România!*

„Ea scoase prin somn un geamăt slab. Apoi spuse, liniştită:
Carlo, ce se întîmplă în grădină?
În grădină?
Carlo, te rog, dacă tot te-ai ridicat, te rog, uită-te puţin afară, că mi se pare că...
Că ar fi cineva? Ce idee!

El se ridică, deschise geamurile şi obloanele, privi afară şi rămase surprins. După-masă fusese furtună şi acum, într-o atmosferă de-o puritate neverosimilă, o lună aproape plină lumina extraordinar grădina, neclintită, pustie şi tăcută, fiindcă greierii şi broaştele fac parte integrantă din tăcere.“

Mesajul lui Bratislav Zivcovici, şeful grupului, este foarte clar: „Scopul nostru principal este să împiedicăm războiul şi vărsarea de sînge şi să împiedicăm ca această zonă să ajungă sub minciuna Americii şi Uniunii Europene... Acesta este ajutorul nostru către fraţii noştri ruşi ortodocşi... Ruşii au venit ca voluntari în războiul din Serbia atunci cînd ne confruntam cu momente grele şi acum am venit să vedem cum îi putem ajuta noi pe ei.“

„– Nu-i nimeni, draga mea. E o lună uimitoare. Niciodată n-am mai pomenit o asemenea linişte.

Chiar în clipa aceea, la extremitatea de sud-est a grădinii, în umbra proiectată de carpeni, capacul unui chepeng disimulat printre ierburi începu să se ridice treptat, dînd la iveală deschizătura unei galerii ce se pierdea sub pămînt. Dintr-odată, o făptură îndesată şi negricioasă ieşi de-acolo şi se porni să alerge cu o repeziciune frenetică în zigzag.

Prins de o tulpină, un pui de cosaş se odihnea, fericit, tînărul lui abdomen verde palpita cu graţie în ritmul respiraţiei. Ghearele păianjenului de pămînt i se înfipseră cu furie în torace, sfîşiindu-l. Trupşorul se zbătu, făcînd să zvîcnească lungile picioare posterioare, însă numai o singură dată. Oribilii cleşti apucaseră să desprindă capul şi acum se afundau în burtă.

Absorbit de demonica voluptate a înfruntării, păianjenul de pămînt nu băgă de seamă la timp o gigantică făptură neagră care se apropia de el pe la spate. Haţ. Strîngîndu-şi încă victima în gheare, păianjenul dispăru pentru totdeauna în gîtlejul broaştei rîioase.“

The Christian Science Monitor anunţa prezenţa unor luptători georgieni cu experienţă din zona separatistă Abhazia, alte relatări semnalînd şi sosirea în teren a unor unităţi paramilitare formate din luptători din Nagorno-Karabakh şi Transnistria. Vor avea în faţă pe cei din Batalionul Donbas, o unitate pro-Kiev de aproximativ 100 de persoane care are baza de antrenament la aproximativ 10 km de Krasnoyarsk, cu recruţi aleşi dintre voluntarii din zona Doneţk şi Luhansk. Şi ei au lansat un apel de tip recrutare de luptători străini, aşa cum relatează cotidianul suedez Fria Tider, care identifică un cetăţean suedez, Mikael Skillt, făcînd de gardă în faţa Parlamentului ucrainean, alături de noii săi colegi din organizaţia C 14, de extremă dreaptă, naţionalistă şi de inspiraţie nazistă.

„În vremea aceea se petrecu o sălbatică agitaţie la o distanţă nu mai mare de o jumătate de metru. Dar fu o chestiune de secunde. De sus căzu fulgerător ceva enorm şi moale. Broasca rîioasă de adineaori simţi o fatală zvîrcolire în spinare, încercă să se întoarcă. Dar se înălţa în aer în ghearele unei bătrîne cucuvele.“

Ne aflăm în momentul în care aceste forţe par să fi scăpat de sub control, odată cu disoluţia reală a forţelor ucrainene de poliţie, fie trecute de partea separatiştilor, fie într-atît de înspăimîntate de apariţia noului tip de luptători, încît au dezertat în masă. Este o analiză pe care au făcut-o publică şi ruşii, acum cîteva zile, ieri venind un mesaj similar şi de la Frank-Walter Steinmeier, ministrul german de Externe care spunea, la rîndul său, că „sînt convins că ne luptăm cu o situaţie care a căpătat o dinamică proprie. Există grupuri în estul Ucrainei care nu mai ascultă nici de Kiev... şi nici de Moscova.“ De aici dilema uriaşă a celor care trebuie să dea ordinul de luptă pentru forţele militare regulate, puse în situaţia absolut dramatică de a trebui să tragă împotriva propriului popor şi cu certitudinea că, în cazul unei evoluţii ciudate a lucrurilor, conducătorii militari vor putea fi acuzaţi de crime de război şi genocid, după modelul deja aplicat şefilor militari antrenaţi în războiul fratricid din fosta Iugoslavie (sau din Libia, Irak, Egipt etc). Sau, acum, din Siria.

„Această kermesse a morţii începuse la căderea serii. Acum era în culmea freneziei. Şi avea să continue pînă în zori.“

Acestea sînt noile dimensiuni, mai puţin ştiute, mai puţin comentate, dar care pot explica exacerbarea acestui conflict care poate pune foarte uşor în primejdie pacea continentului şi a lumii. Aceştia sînt, de fiecare parte a conflictului, noii „cîini ai războiului“, a căror zgardă a fost dezlegată din raţionamente complexe politico-militare şi care, la fel de sigur, la un moment dat, se vor întoarce împotriva propriilor comanditari, sponsori sau sfătuitori. De-abia atunci războiul civil va intra în faza sa cea mai cumplită...

Dormi liniştită, draga mea, nu e nici ţipenie, n-am văzut niciodată atîta pace... 

* Au colaborat Dino Buzzati şi Cristian Unteanu.

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.