EDITORIALE ȘI OPINII

E posibil ca Murray să cunoască un an minunat. Sau nu. Şi Quintana să cîştige Turul Franţei. Dar nu e sigur. E destul de cert că Usain Bolt o să continue să fie cel mai rapid om pe teren plat şi Marcel Hirscher cel mai bun pe o pantă cu zăpadă.

Cînd intri într-un spital occidental, intri într-o maşinărie. Iar cînd ieşi, mort sau viu, porţi toate însemnele procedurilor standard prin care ai trecut....

Sloganul cel mai potrivit – licenţios, dar nu trivial – era, fireşte: „Mînca-te-aş!“

Pentru români, zăpada e o aiuritoare surpriză, o descoperire absolută, o experienţă fără precedent. Cu alte cuvinte, românii par să se creadă la tropice sau măcar în California. Contemplă zăpada cu un ochi proaspăt şi inocent. Ca pe ceva exotic. Misterios.

Dragnea și-a pus în guvern nu numai oameni fideli, ci și incompetenți, care speră să-i țină capul cît să nu facă prostii. Liviu Dragnea știe foarte bine că fidelitatea trece, prostia rămîne – și e fidelă tocmai din incompetența de a fi altceva.

red că tata ar fi fost foarte potrivit pentru rolul lui Dragnea. Mama ar fi putut să fie şi ea o Juliena, ceva, dacă nu ar fi fost atît de neagră.

Nu vreau să credeţi că sînt un naiv care nu-şi dă seama de importanţa detaliilor „mici“ în interiorul politicii aşa-zicînd „mari“ sau de acuitatea unui diplomat de talia lui Titulescu.

Deși este greu, dacă nu imposibil să ieși din „mantra“ regională, în ultimul deceniu, România și Bulgaria s-au distanțat clar, în comparație cu statele din vecinătate care nu au aderat la Uniun.

Prin secolul al XIX-lea, cînd familia boierească a banilor Filipeşti era bine cunoscută, cuvîntul filipeşti începe să însemne „bani“, prin joc de cuvinte omonimic şi prin antonomază

Ninge. Se-nchid drumuri, se-nchid școli, se-nchide totul. Și, precum zicea poetul, „omul trist cade pe gînduri și s-apropie de foc“. De foc? N-am văzut pe nimeni căzînd în contemplație în fața unei centrale termice.

Ce-a fost cu mult doritul „reset al relaţiilor cu Rusia“, propagat de Obama în 2012, cînd, după cum just observă fostul primar al New York-ului, Giuliani, Obama ridiculiza avertismentele privind Kremlinul, lansate de contracandidatul său republican la preşedinţie, Mitt Romney?

2017 a început cu o ceaţă deasă aşternută peste lume. O pîclă din care se detaşează silueta unui tanc. Să sperăm că micile dezastre pe care le prevesteşte ne vor feri de un alt mare război. Aici ne-a adus o democraţie muribundă. O democraţie care trebuie reinventată pentru a salva lumea din spirala războiului.

La Roma apare confirmarea deplină că de acolo se trag mulți dintre ai noștri. Chelnerii, șoferii, portarii, vînzătorii, hoții și escrocii, cu siguranță. Și e clar că la ei sînt toate originalele.

Un singur sit viking se cunoaște deocamdată în America de Nord, dar e suficient ca să garanteze prezența lor în Lumea Nouă cu cinci sute de ani înainte de Columb. A

La Muzeul Țăranului Român, în sala Foaier, pînă pe 22 ianuarie, adunate într-o expoziție, freamătă lucrările lui Florin Ciubotaru, unul dintre maeștrii non-figurativului românesc.

Etica nu are deloc același ritm de dezvoltare și propagare ca acela de care dispune tehnologia. Oricît de moderne și de sofisticate vor fi fiind azi disciplinele umanului, ideea de etică rămîne, deseori, ceva ca o „romanță cu parfum“.

În loc de un aliat în Parlament, șeful statului are acum în grijă un bolnav politic lovit de o maladie ale cărei simptome sînt evidente, dar tratamentul neclar.

(şi) efectul Xavi Pascual, antrenorul care a luat două Ligi ale Campionilor recent cu Barcelona. Că şi asta e adevărat. Dacă francezii au luat handbal cît au putut de la noi, pînă de curînd nouă ne cădea blazonul să învăţăm de la alţii.

Dificultatea înţelegerii unor capodopere din literatura universală este, vrem, nu vrem, un fapt real. Scrierile româneşti bănuim a le decoda mai uşor, asta numai la prima vedere, dar şi aici avem destule obstacole.

Am primit recent o înştiinţare din partea ambasadei israeliene de la Berlin, care anunţa decernarea titlului de „Drept între Popoare“ unui diplomat român.

Dl Zamfirescu e o doamnă: e România însăși, pe post de nevastă dezamăgită, înșelată, părăsită de „bărbatul ei milenar și prost de bun“. Adică de poporul român.

Un singur lucru poate submina cu adevărat spiritul sărbătorilor: ura. Iar aceasta a început să-și facă loc într-un mod alarmant în societatea românească.

Stai liniştit, că e fratele tău acilea, lîngă tine, fratele tău care le are cu zborul, că doar e genetic un pic cioară.

Şi-a făcut o prietenă în Hyde Park, unde și-a petrecut numeroase nopți, dormind apoi, extenuat, toată ziua și neglijîndu-și obligațiile funcției de chief mouser. După demisie, David Cameron a ținut un speech plin de afecțiune despre Larry în Parlament.

Picurarea otrăvii în mințile oamenilor se face aproape pe nesimțite. Marile companii IT – cum ar fi Facebook, Google sau Twitter – au început, în sfîrșit, să se miște și să imagineze modalități de răspuns și, mai ales, de avizare a cititorilor.

Răvaşele tind să fie abandonate în spaţiul cultural românesc: poate din dorinţa de desprindere faţă de obiceiuri considerate prea populare (dar nu în sensul unei utopice purităţi folclorice) şi prea legate de spaţiul balcanic.

Aflăm, mai nou, că eul este ceea devine. „Depășește-ți limitele!“, strigă piața sloganurilor existențiale – și viața ta va căpăta sens, iar tu vei fi un om împlinit. Cu fiecare limită depășită, tot mai împlinit.

Cu o minte deschisă, liberal și pro-occidental, Kasparov, cel care pe vremuri a avut o atitudine de frondă și la adresa Uniunii Sovietice, scrie de fapt o istorie a Rusiei de după căderea comunismului.

Unul din cele mai puternice antagonisme în arheologie este între arheologii de teren și cei de fotoliu.

Euroscepticismul de Dîmbovița este, intelectualmente, o toană, o fiță, un teribilism. În zece ani, nici nu s-a amplificat, nici nu a descrescut – atîta doar, a început să aibă și o vagă susținere politică pe care, în 2007, nu o avea.

Strategia e foarte simplă. Toate mesajele sînt negative, denunțătoare, anarhiste. Nu există nici măcar un fir de praf care să fie bun în Occident. Ți se spune că trăiești într-un infern al capitalismului care se prăbușește.

Cred sincer că, în continuare, politica românească stă într-un picior. România are nevoie de o contrapondere solidă și credibilă la mamutul PSD.

Alți mari cîștigători ai ultimului deceniu îmi par a fi consultanții de pe piața proiectelor europene și beneficiarii lor. Cu chiu, cu vai, cu necazuri, cu ezitări, cu greșeli, cu un du-te-vino legislativ parcă fără sfîrșit, administrația publică românească a dus cît de cît la capăt absorbția fondurilor de coeziune.

În esenţă, treaba stă cam aşa: entertainment-ul e luat în serios, cît ar fi de paradoxal. Nu poţi fi un om oarecare cu o avere de rege african.

Situl de la Roşia Montană a fost inclus pe lista indicativă a UNESCO. Este o primă etapă în vederea includerii în Patrimoniul UNESCO. Documentaţia ştiinţifică realizată împreună cu Institutul Naţional al Patrimoniului a fost finalizată.

Copiii se cred superiori părinţilor prin simplul fapt că aparţin unei lumi mai noi şi pot avea tendinţa să conteste poziţiile părinţilor numai din această presupoziţie. Dar au mereu la îndemînă posibilitatea de a realiza că, din copii, şi ei vor ajunge cîndva părinţi.

„…Este de preferat să fii fericit, chiar dacă eşti mărginit de mijloace materiale restrînse, decît, cînd te răsfaţă belşugul, să fii tulburat de suferinţă“ – sună un text din Epictet. Altfel spus, mai bine sărac şi sănătos decît bogat şi bolnav.

Cum să nu te ducă gîndul, mai ales acum, în ajun de sărbători, la prometeica pomană a porcului, zisă pe alocuri și „aburul lui Dumnezeu“?…

În esență, Acordul urma să liberalizeze o treime din comerțul mondial. Beneficiile ar fi fost uriașe nu doar pentru parteneri, ci pentru întreaga lume.

„Privindu-vă din anumite unghiuri, constat surprins că și dumneavoastră aduceți cumva cu Adrian Năstase…“

USR, venit de curînd pe terenul politic, ar putea, teoretic, să devină partidul liberal și pro-european. Dar marea întrebare este dacă în interiorul formațiunii există cu adevărat o masă critică liberală. Sau dacă nu cumva aceasta este compusă din corporatiști care refuză înregimentarea prin refugierea în ia românească, ecologism cîmpenesc și reuniunile publice ale lui Dan Puric

STAN: Am o plăcintă cu sorți în stihuri scrise de un cuconaș ce te iubește ca un năuc. DAMA: Spune-i că nu-mi plac poeziile de plăcintărie.

La finalul multor teme de casă apărea enunțul enigmatic, scris cu cerneala roșie rezervată educatorului, „Es fehlen die Zierzeilen“.

Devine iar importantă a­me­nin­ța­rea armelor nucleare, chiar dacă altfel decît pe vremea Războiului Rece. Pînă a­cum, un asemenea arsenal n-a ajuns în mîinile teroriștilor, dar înfrîngerea teritorială a organizației Statul Islamic le poate readuce în minte ideea de a provoca un act major de sfidare.

O directivă a Ministerului Educației din Bavaria, din 1933, zice că, pentru cercetători și oameni de știință, „este de-acum esențial nu să afle dacă ceva este adevărat, ci dacă este în interesul revoluției național-socialiste“.

Aici lucrezi pe două voci, cîntînd la instrumentele muzicale pe care le-am studiat cu toții, de mici: gura și claxonul. Cu gura intonezi cîntece de slavă pentru Divinitate și pentru semenii pe care ți i-a dat cu atîta generozitate, iar cu claxonul te acompaniezi.

Mă întorc la lecturile mele, dintre care prima va fi un articol scris de un turc disperat în The Guardian. Se intitulează așa: „Truth is a lost game in Turkey. Don’t let the same thing happen to you“.

Pe ultimul loc al podiumului aș plasa Consumatorul. Avem o instituție relativ discretă, apărută puțin înainte de 2007 și care a crescut ca Făt-Frumos, aș zice: Consiliul Concurenței.